Intrarea Domnului în Ierusalim, denumită în popor Florii, pentru că în această zi ne împodobim cu flori şi ramuri înverzite, este, de fapt, cea mai dramatică dintre sărbătorile Bisericii. Dramatismul acestei sărbători pline de flori reiese din contrastul celor întîmplate: mulţimea îl aclamă pe Cel ce merge la moarte, fără să ştie că tot ea îl va condamna.

Este cutremurătoare răstignirea, dar în cazul ei totul e clar. Floriile însă ating cota absolută a dramatismului tocmai pentru confuzia pe care o prezintă: mulţimea scandează osanale cu aceeaşi frenezie cu care mîine va striga: „Răstigneşte-L!"

Astăzi este începutul patimilor Mântuitorului nostru. El merge la moarte pe un drum de flori şi copiii Ii strigă salutul cuvenit doar împăratului: „Osana!" Lumea îşi aşterne cămăşile în calea Celui ce vine în numele Domnului şi II numeşte „binecuvîntat". Hristos merge la moarte. Nimeni din mulţime nu ştie despre asta, toţi cred că împăratul a venit să strîngă oaste pentru a-i bate pe romani. Ei cunosc prorociile şi ştiu că Fiul lui David îi va înfrînge pe duşmanii Săi şi îi va pune aşternut picioarelor Sale, dar nu ştiu că această înfrîngere nu este una a săbiei, ci una a iubirii.

Evreii cred că Hristos a venit să-i elibereze de romani, de aceea entuziasmul lor nu are margini. Ei aleargă la drum să-L vadă pe izbăvitorul lor, îi aştern ramuri de finic la picioare, ca unui învingător. Cei care nu au apucat să rupă ramuri îşi scot cămăşile şi le aştern pe cale. Curioşii exaltaţi se suie pe acoperişuri, în copaci, pe ziduri, pentru a-L vedea măcar cu un ochi pe Iisus. Este singura dată cînd Hristos este aclamat de mulţime. Nu există nici un murmur de împotrivire, toţi sînt extaziaţi de admiraţie. La fel de extaziaţi şi de uniţi ca atunci cînd îl vor condamna, mîine, în faţa lui Pilat, strigînd: „Răstigneşte-L!" S-ar părea că, în gura mulţimii, „osana" şi „răstigneşte-L" sînt sinonime.

Hristos intră în Ierusalim călare pe un măgăruş, nu pe un cal alb. S-ar părea că acesta este un gest de umilire, dar nu. Lucrurile stau tocmai invers. „Mînzul" asinei pe care intră Domnul în Ierusalim a fost prorocit de Isaia şi exprimă două lucruri, în aceeaşi măsură slăvite: primul, că Iisus din Nazaret este Mesia cel prorocit, şi al doilea, că Mesia este creatorul lumii, deoarece mînzul neîmblînzit s-a supus fără împotrivire şi s-a lăsat încălecat de Hristos. Nu în zadar în Evanghelie se vorbeşte că Hristos a venit pe un „asin tînăr" sau „mînzul asinei, fiul celei de sub jug", amănunt care arată că asinul nu era îmblînzit, petrecînd încă lîngă mama sa.

Măgăruşul, animalul cel mai încăpăţînat şi mai nesupus, simbolizează de fapt omenirea răzvrătită care se va întoarce la Hristos şi se va supune iubirii Lui.
Lecţia sărbătorii de azi este simplă: Nu vă bucuraţi cand lumea vă slăveşte, căci prin osanale Şi-a început Hristos drumul spre cruce, şi nu vă întristaţi prea tare cînd lumea vă huleşte, căci Hristos a înviat.

Binecuvîntat este Cel ce vine întru numele Domnului...

Ierom. SAVATIE BAŞTOVOI

Fragment din cartea "LUMINA CELUILALT", Editura Cathisma

Cumpara cartea "LUMINA CELUILALT"

 

• Predica la Duminica Floriilor
  Publicat in : Predici de duminica