E adevarat ca daca nu vom implini cuvintele Scripturii, atunci nu vom avea parte de viata vesnica intru fericire, ci vom suferi la nesfarsit. Insa, daca implinim poruncile lui Dumnezeu nu trebuie sa vedem sfarsitul chipului acestei lumi ca fiind infricosator. In astfel de conditii, nu avem de ce sa ne gandim mai degraba la osanda si nu la bucuria intalnirii cu Hristos si cu cei uniti cu El.
Ortodoxia nu a cautat niciodata sa aseze in inima oamenilor teama, frica si spaima, atunci cand ne-a descoperit realitatile care vor avea sa vina dupa sfarsitul lumii. Ea ne-a invatat si ne invata sa traim fiecare clipa din plin. Sa luptam permanent impotriva patimilor si sa avem neincetat dragoste fata de semeni. Numai asa, vom putea avea raspuns bun la Judecata de Apoi, indiferent de momentul in care s-ar petrece. Sa nu deznadajduim ca nu avem puterea de a birui patimile si de a-i iubi chiar si pe dusmani. Toate sunt cu putina celui ce crede. Iar Mantuitorul ne-a descoperit ca cel care crede in El nu este singur nici aici si nici in lumea vesniciei. Cu cat inaintam mai mult in lupta cu patimile, cu atat mai mult Domnul isi face simtita prezenta.
Sigur ca viata crestina cere si sacrificii, insa din pacate de multe ori omul cauta sa le evite si sa rezolve cat mai simplu problemele vietii. Dar aceasta ocolire sau evitare a sacrificiului nu aduce implinire, ci saracire a vietii. De felul cum gandim si ne comportam, tine sa nu ne infricosam de Judecata care va veni.
A Doua Venire a Mantuitorului ramane o taina, dupa cum marturiseste Sfantul Apostol Pavel: "Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el vor arde cu totul" (II Petru 3, 3-4, 10). Din acest motiv, preocuparea noastra nu trebuie sa fie in a afla data precisa a sfarsitului lumii, pentru ca un raspuns in acest caz nu e nimic mai mult decat o simpla speculatie. Numai Dumnezeu cunoaste momentul sfarsitului lumii.
Ziua in care va avea loc sfarsitul lumii este o zi a bucuriei, a intalnirii cu Domnul vietii, intalnire pentru care ne rugam la fiecare Sfanta Liturghie: "Da ne noua sa ne impartașim cu Tine, mai adevarat, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale". Sa nu uitam ca si in ziua Judecatii, Dumnezeu ramane tot iubire, iar daca exista suferinta,- nefericirea nu e decat rodul vointei omului, dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul. Nu pierdeti din vedere ca lumina pentru ochiul sanatos aduce bucurie, in vreme ce pentru ochiul bolnav este cauza de suferinta.
Evanghelia din Duminica in care se lasa sec de carne pentru Postul Sfintelor Pasti, cunoscuta si sub denumirea de Duminica Infricosatoarei Judecati, are menirea de a ne descoperi cum sa traim viata aceasta pentru a avea parte de una vesnica intru fericire. Rugati-va ca fiecare clipa sa fie un moment de pocainta si de intarire in dragostea lui Hristos. De ce ar trebui sa ne infricosam? De caderea din iubirea catre Dumnezeu.
Adrian Cocosila
-
Judecata de Apoi
Publicat in : Judecata de Apoi - Viata de dupa moarte
-
Pana la Judecata de Apoi
Publicat in : Editoriale -
Judecata de Apoi si trei nedumeriri
Publicat in : Duminica Infricosatei Judecati
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.