In acest duh de concurenta in care traim, cand fiecare cauta ceva "nou" cu care sa se mandreasca, daca ar fi sa urmez exemplului, as putea spune si scrie cu litere mari: "Hristos vorbeste cu tot omul pacatos!". In smerenia Lui, Dumnezeu nu-si face reclama, ci "informeaza" fiecare suflet doritor sa-L cunoasca si fiecare inima ce a tresarit la caldura Harului ce se revarsa peste el.

Pentru ca orice suflet ce doreste sa ajunga la cunostinta Adevarului si la Viata, la primirea vremii se va invrednici de descoperirea lui Iisus in viata lui.

Poate o sa ma intrebati: "de ce chiar pentru toti?". Simplu: daca nu v-ati convins inca de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, atunci ganditi-va cum ne priveste El pe fiecare din noi?. Fiecare suflet in ochii Lui este ca un copil: curat, frumos si dornic de cunoastere! La orice varsta s-ar afla, omul ramane un copil in fata lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l invete sa creada, sa iubeasca, sa traiasca; pentru a ajunge cu sufletul curat ca atunci cand "vine ceasul, si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchinat Tatalui in Duh si in adevar; ca astfel sunt inchinatorii pe care Tatal ii cauta. Duh este Dumnezeu, si cel ce I se inchina trebuie ca-n duh si-n adevar sa I se inchine." (Ioan 4, 23-24)

O simpla discutie cu femeia samarineanca, pentru ea ceva normal - "femeia I-a zis: "stim ca vine Mesia care se cheama Hristos; cand va veni El, pe toate ni le va spune" (Ioan 4, 25)-, pentru ea (noi), cea mai mare revelatie: "Eu sunt! Cel ce iti vorbeste" (vers. 26). Un dialog prin care El se descopera, iar ea ajunge sa cunoasca.

Acest raspuns "Eu sunt" este de fapt formula prin care Dumnezeu se defineste pe Sine Insusi: "Eu sunt cel ce este" (Is 3,14). De aceea in multe icoane deasupra chipului Mantuitorului este scris "Ο ΩΝ" inseamna "Cel ce este"; dar trebuie sa dam atentie si unui alt amanunt important, daca evenimentele sunt descrise la timpul trecut, intotdeauna cuvintele lui Hristos sunt puse la prezent ( "Eu sunt", "Eu iti zic tie") pentru ca vorbeste fiecaruia dintre noi si astazi.

Deci, vedeti cum clipa in Cuvantul Hristos depaseste limitele acestei lumi? Exact acest "astazi" despre care spunea Pr. Galeriu ca este "numele timpului lui Dumnezeu", acesta devine vesnicie! De aceea trebuie sa luam aminte la fiecare clipa a vietii noastre, caci nu stim cand se poate transforma in vesnicie.

Sfanta Fotini -"Luminita" in traducere romaneasca- caci despre ea este vorba, devine apostol pentru poporul ei dupa discutia de la fantana: "si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El pe temeiul cuvantului femeii care marturisea: "mi le-a spus pe toate cate le-am facut!". Deci, cand au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Si a ramas acolo doua zile. Si mult mai multi au crezut pe temeiul cuvantului Sau, iar femeii ii ziceau: "credem nu numai pe temeiul cuvantului tau, noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristos, Mantuitorul lumii." (Vers. 39-42). O simpla intalnire, o mantuitoare descoperire.

O discutie despre apa, despre viata. Ca sa intelegem ce legatura are viata cu apa, imaginati-va ca aveti in fata dumneavoastra doua fotografii: una cu desertul Sahara si alta cu peisaj plin cu verdeata si flori; amandoua isi au frumusetea lor, insa unde exista viata?

Nu stiu daca ati realizat importanta apei in viata noastra? Daca nu ma insel, pamantul este acoperit in proportie de 70% de apa; corpul uman este alcatuit in aceeasi proportie de lichide; deci apa este elementul ce da viata, este purtator de informatii (stiati ca apa isi schimba asezarea moleculara in functie de starea sufleteasca a celui ce se afla langa ea?, sau ca poate aduce binecuvantarea Domnului prin sfintirea pe care o face Preotul?. exista un documentar superb pe internet facut de oamenii de stiinta rusi, referitor la apa si proprietatile ei), invinge toate celelalte puteri ale naturii. Mai mult decat atat, pentru noi oamenii este mai necesara decat mancarea; dupa un post negru de cateva zile, primul lucru pe care-l simti este setea, primul lucru pe care-l faci dupa post este sa bei un pahar cu apa!

In afara de faptul ca da viata, apa curata murdaria corpului sau a lucrurilor si intotdeauna potoleste setea omului mai bine ca orice alta bautura. Asa ca, pentru inca odata Mantuitorul "dovedeste" (daca-mi permiteti termenul) ca El este Viata, prin El ne mentinem la viata si de El trebuie sa insetam. Pentru ca "lumea a fost facuta ca sa nasca setea in om, insa nu ca sa o potoleasca" spunea Sf. Nicolae Velimirovici. Si precum apa este cea mare necesitate a vietii pe acest pamant, tot asa si Hristos este cea mai mare "necesitate" si pentru viata aceasta, si pentru cea viitoare! Am pus in ghilimele pe Hristos ca necesitate in viata aceasta, nu pentru a diminua importanta Lui astazi, ci deoarece se poate trai "bine" si fara El pe acest pamant, problema mare va fi dupa.

Dar ca sa nu ne lungim cu vorba. asa cum o floare se vestejeste daca nu o uzi mereu, tot asa si relatia cu Dumnezeu se va "vesteji" daca nu ne vom ruga mereu! si fericit este cel ce poate striga impreuna cu Profetul David: "in ce chip tanjeste cerbul dupa izvoarele apelor, asa tanjeste si sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeu cel viu."(Ps. 41,1-2)

Arhim. Siluan Visan

.

• Predica la Duminica Samarinencii
  Publicat in : Predici de duminica
• Duminica Svetlanei (Fotini samarineanca)
  Publicat in : Predici - Predica
• Samarineanca - propovaduitoare a Evangheliei Mantuitorului
  Publicat in : Duminica Samarinencii
• Duminica a V-a dupa Pasti - a Samarinencii
  Publicat in : Duminica Samarinencii
• Samarinencii
  Publicat in : Poezii ortodoxe