Copilul, fiinta noua si neprihanita

Copilul, fiinta noua si neprihanita Mareste imaginea.

Copilul

Odata, intr-un sat de munte, la vremea cand urzeste intunericul, stateam de vorba cu un copil cu ochii de mirare. Pe deasupra capetelor noastre, o pasare a batut din aripi de cateva ori si s-a pierdut in padure.

Dupa un moment de liniste a urmat intrebarea senina a copilului: De ce zboara pasarea? Alta data, privind argintul viu al unei ape ce curgea boltit peste pietrele rotunde ale vaii, ca prins de o minune, a intrebat: De ce curge apa?

Ce minune sta in aceasta faptura mica? Cum de l-a chemat masura lui catre gandurile nelinistitoare? Ce tainica legatura il poarta pe culmile vietii? Copilul este mai aproape decat noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu.

Zilele omului varstnic se scurg intr-o forma banala. Feluritele chipuri ale lumii acesteia si sensul adanc al lucrurilor ii scapa. Omul traieste totul in fuga. El nu prinde frumusetea si nici lumina adevarului; cele mai alese rosturi si semne ii scapa. Ii scapa nu pentru ca el ar fi in pacat, ar fi sortit de la inceput sa nu vada, ci pentru ca felul in care isi traieste viata aci ii inchide portile intelesului. Cu fiecare zi ce trece, omul se indeparteaza de plaiurile bucuriei si ale intelepciunii.

Trufia si dragostea pentru cele trecatoare il fac sa coboare cele mai de jos trepte ale conditiei umane.

Traind, lumea inconjuratoare isi pierde taina. Sau, mai precis, odata cu anii, omul isi pierde un simt foarte delicat, dar patrunzator, care il pune in stapanirea substantelor ultime ale existentei; omul in varsta pierde de cele mai multe ori simtul adancimilor; samburele dumnezeiesc moare in el.

Dimpotriva, copilul, fiinta noua si neprihanita, necumparata de ispitele aparentelor inselatoare, culege pretutindeni urmele minunilor. Cand un copil deschide pentru prima oara ochii, intreg universul cu tainele joaca in apele luminate ale ochilor sai.

De aceea Iisus iubea atat de mult copiii, de aceea i-a aratat ca pe un simbol al crestinismului, lume noua care punea pret pe nevinovatie si naivitate ingereasca, pe fragezime si sete de inteles. "De nu va faceti la fel cu pruncii, nici ca veti intra in imparatia cerurilor".

Copilul este o faptura biblica originara. Copilul este o faptura a vietii neintinate, este o floare deschisa luminii, este un indemn la simplitate si frumusete. In el vorbeste frantura de cer data omului odata cu inceputul.

Copilul este un mare dar al vietii noastre aci: aduce cu el inocenta, dragalasenia si bunatatea. Copilul indulceste viata noastra atat de amara; faptura sa mica, cu aripi la suflet, ne da multe invataminte. Un scriitor a spus: "Zambetul copilului este pentru mama ca o rugaciune pentru Dumnezeu". In preajma copilului staruie mereu o atmosfera de lumina si frumusete.

Cand intrebarile bat la portile gandului tau impovarat si cer dezlegare, cand umbrele amintirilor aluneca pe peretii sufletului si cer o raza de soare, atunci stai de vorba cu copiii. Aplecat asupra adancurilor, umbli ca strabatut de fiorii unei zari virgine. Prietenii te cred nebun si lumea te arata cu degetul, in ratacirea ta prin pajistile unei lumi de dumnezeiesc tumult, in setea ta de inteles si vraja, te intalnesti doar cu copiii.

Cuvantul tau suna sec pentru cei varstnici, dar intoarce ca pe o frunza spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare.

Ernest Bernea

Articol preluat din cartea "Indemn la simplitate" Editura Vremea

31 Mai 2015

Vizualizari: 10027

Voteaza:

Copilul, fiinta noua si neprihanita 5.00 / 5 din 5 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • Constantin Popescu Postat la 2015-06-02 07:11

    Asa ne-a creat DUMNEZEU pe toti ! Asa VOIA sa fim si credea ca asa vom fi mereu, dar...crescand NEVINOVATUL SUFLET, a inceput sa fie "vaccinat" cu diavolismele lumii: la unii a prins mai mult, la altii mai putin, la altii DELOC...! DUMNEZEU SA NE APERE PE TOTI SI SA NE AJUTE IN LUPTA IMPOTRIVA RAUTATII...

  • Cristian CioraneanuPostat la 2011-08-26 06:14

    Fără copii - nu suntem. Copilul este expresia vie a omenirii. Copilul din fiecare reprzintă esenţa naturală a firii. Dacă suntem lipsiţi de măduvă, ne uscăm şi murim - veşnic pentru că cel ce nu va fi precum copii nu va putea fi viu vesnic. Corpul are drumul său către pământ şi sufletul către cer dar fără copilul din noi, sufletul moare.

  • Aurora AsmarandeiPostat la 2011-06-01 04:10

    "CEA MAI MARE BOGATIE DIN ACASTA LUME SUNT COPIII,MAI MULT DECAT TOTI BANII DIN LUME SI TOATA PUTEREA DE PE PAMANT".TREBUIE SA I TRATAM CU RESPECT,SERIOZITATE,CONSTIINCIOZITATE.SF.VASILE SPUNEA;COPII VOR FACE IN VIATA CELE VAZUTE LA PARINTI.AVEM O MARE RESPONSABILITATE SI CRED CA NU GRESESC DECA AFIRM CA,DUPA RUGACIUNEA "TATAL NOSTRU",PRIMA IDEE PE CARE UN COPIL TREBUIE SA O DOBANDEASCA,ESTE DIFERENTA DINTRE BINE SI RAU.

  • Gabi EstasPostat la 2010-06-01 11:24

    D-zeu m-a binecuvintat sa traiesc intr-o tara unde lumea este modesta, este rabdatoare, unde familiile au de la 3 copii in sus si mamaele sunt f. tinere, este o binecuvintare pentru mine ca oriunde ma invirt sa fiu inconjurata de multi copii, eu le zic ingerasi si chiar cred cind zic, si cred ca si D-zeu isi intoarce fata mai des spre acesti oameni, si stiu ca se zice ca un copil nu vine singur...adica iti aduce totdeauna ceva bun, este o dezlegare, ...si-mi permit si un sfat sincer si din toata inima pentru tinerii care citesc....faceti cel putin 2 copii pentru ca unul singur nu creste bine, devine un mic mare egoist...

  • Marioara MihelePostat la 2010-06-01 07:51

    Copilul e viata , Copilul este soare Copilul este luna Copilul este mare Copilul e lumina Ce vine dintre stele Copilu-i, alinare,speranta si durere . Intr-un cuvint copilul este crreatia Divina si trebuie sa-l ocrotim si sa-l pretuim cum stim noi mai bine .

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE