Inaltarea Mantuitorului este praznuita anul acesta pe 29 mai. Inaltarea Domnului este unul dintre cele douasprezece praznice imparatesti si se sarbatoreste intotdeauna in joia din saptamana a sasea dupa Pasti, la patruzeci de zile dupa Invierea Domnului. Este ziua in care praznuim momentul inaltarii la ceruri a Mantuitorului de pe Muntele Maslinilor, in prezenta Apostolilor. Prin Inaltarea Sa, Hristos nu ridica la ceruri Dumnezeirea, pentru ca El nu a fost niciodata despartit de Parintele Sau, ci asaza pe tronul ceresc firea noastra pe care a luat-o asupra Sa.
Inainte de a Se inalta, Hristos le-a vestit ucenicilor pe Muntele Maslinilor ca nu trebuie sa plece din Ierusalim pana ce nu vor primi pe Duhul Sfant, ca dupa primirea Duhului sa mearga in lume si sa vesteasca Evanghelia tuturor popoarelor.
Din Sfanta Scriptura cunoastem ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat pe toti. Si pe cand ii binecuvanta, iar ei I se inchinau, un nor L-a acoperit si nu L-au mai vazut. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca norul nu este doar semn al Duhului Sfant, ci si Tron Imparatesc si Tron Parintesc, aratand si prezenta lui Dumnezeu Tatal, deci a intregii Sfinte Treimi.
Doi ingeri imbracati in haine albe s-au aratat langa ucenici si le-au vestit ca Hristos S-a inaltat la Dumnezeu Tatal si ca tot astfel va veni la sfarsitul veacurilor sa judece intregul neam omenesc. "Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus, Care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer".
Precizam ca dupa cum Hristos a fost vestit de ingeri cand S-a nascut la Betleem, tot asa la Inaltare, ingerii anunta Parusia, a doua venire a Mantuitorului de la sfarsitul veacurilor. Si asa cum dupa nasterea Sa din Fecioara, Iisus a fost dus la templu la 40 de zile, dupa randuiala Legii; tot astfel, la 40 de zile dupa invierea Sa din morti, ca dupa o a doua nastere, Hristos Se inalta ca sa intre in Templul cel mai presus de ceruri.
Sarbatoarea Inaltarii Mantuitorului este unul dintre cele mai vechi praznice crestine, atestat inca din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea. In sec. al VI lea, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare - Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Iosif Imnograful - compun canoanele din Slujba Inaltarii. Incepand din secolul al IV-lea, sarbatoarea se celebreaza, atat in Rasarit, cat si in Apus, la 40 de zile dupa Pasti (intr-o zi de joi). Inainte de fixarea acestei zile, evenimentul era praznuit de Rusalii.
Mentionam ca in ziua praznuirii Inaltarii Domnului are loc si pomenirea eroilor neamului romanesc, hotarata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1920. Aceasta decizie a fost consfintita ulterior prin alte doua hotarari sinodale din anii 1999 si 2001 prin care aceasta zi a fost proclamata sarbatoare nationala bisericeasca.
Prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti, sarbatoarea Inaltarii Mantuitorului Iisus Hristos, a fost proclamata Ziua Eroilor, ca sarbatoare nationala a poporului roman.
Cel ce Te-ai inaltat intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.
Iulian Predescu
-
Despre Inaltarea lui Hristos
Publicat in : Credinta -
Inaltarea lui Hristos
Publicat in : Inaltarea Domnului -
Inaltarea lui Hristos la cer si Pogorarea Sfantului Duh
Publicat in : Inaltarea Domnului -
Icoana Inaltarii Domnului - talcuire
Publicat in : Inaltarea Domnului -
Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh
Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.