Pe Domnul Il intampina numai cei care implinesc cu ravna poruncile. Aceasta este roada a lucrarii cu multa truda si plata pentru osteneli. Intampinarea Domnului este un fenomen al vietii launtrice a omului.

Cat de fericiti sunt cei pe care Domnul i-a invrednicit sa fìe partasi la aducerea Lui, la patruzeci de zile, in templu! Dreptul Simeon L-a luat pe Prunc in bratele sale – insa Acest Prunc era si Dumnezeu desavarsit, Care tine toate. Simeon se atingea de trupul Pruncului-Om, insa Dumnezeu-Pruncul ii umplea sufletul, dupa cum umplea sufletele tuturor cati erau de fata. Si iata ca Simeon canta cantare, Ana proroceste, Maica Domnului cu Iosif se inchina evlavios – pentru ca unde este cercetarea dumnezeiasca, acolo este raiul desfatarii. Sufletul care L-a intampinat pe Domnul si a fost intampinat de El gusta o fericire mai presus de fire.

Sa ravnim, fratilor, acestor fericiti! Pentru ca Domnul lor e si Domnul nostru. Cel ce S-a intampinat cu ei este gata sa Se intampine si cu noi. Pentru ca zice: „Ma voi salaslui intru ei si voi umbla”. Sa iesim inaintea fetei Celui ce vine sa Se salasluiasca intru noi, si sa-L intampinam, si vom fi intampinati de El – si se va bucura duhul nostru ca cei ce a gasit comoara care nu se imputineaza, si va canta lui Dumnezeu cantarile de lauda ale mantuirii.

Adanciti-va cugetarea in Intampinarea Domnului, cercetati tot ce a avut loc acolo si invatati cum sa ajungeti si voi sa-L intampinati. Vedeti cine ia parte la Intampinare? Maica lui Dumnezeu, Fecioara cea Preacurata, doi batrani si o batrana, care au intrat intre hotarele despatimirii. „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.”

Soarele, luminand toate, se vede in lucrurile pamantesti numai atunci cand intalneste o picatura curata de roua, cristal limpede sau apa curata: si Dumnezeu, Cel pretutindenea fiilor, binevoieste sa arate in chip vazut de toti prezenta Sa numai acolo unde intalneste curatie a duhului si a trupului. Asadar, daca doriti sa-L intampinati pe Domnul, sa aveti ravna pentru curatie. Nu mergeti departe si nu va pierdeti in nedumeriri: „Ce o fi curatia si cum sa ajungem la ea?”

Curatia este despatimire. Calea catre despatimire este implinirea poruncilor. Fiecare porunca, implinita si primita cu inima ca lege dupa care activitatea omului se calauzeste in chip statornic, omoara patima ce ii e potrivnica. Iar toate poruncile, primite in acest fel, omoara patimile si fac sa se salasluiasca in om despatimirea. Iata de ce la Intampinare este cine este: Stapana, cea mai sfanta decat toti Sfintii, Iosif cel drept, Simeon cel drept si evlavios, Ana Prorocita, care nu se departa de templu, slujind lui Dumnezeu cu post si cu rugaciune ziua si noaptea – adica toti erau implinitori plini de ravna ai poruncilor. Deci sa aveti ravna pentru implinirea poruncilor, si veti intra pe taramul curatiei, si-L veti intampina pe Domnul, Care nu este departe de nimeni dintre noi.

Sa nu socoata cineva ca pentru asta e nevoie sa faca schimbari mari in viata sa ori sa nascoceasca stiu eu ce cai deosebite. Nu: in ce stare a fost chemat cineva, in aceea sa si ramana. Pe toate caile poate fi intampinat Domnul, fìindca pe toate este pecetea poruncilor Lui. Atata doar ca fiecare trebuie sa-si faca lucrarea asa cum trebuie. Daca este in feciorie, sa fìe feciorelnic asemenea Preacuratei; daca este om cu familie, sa faca faptele dreptatii casnice, ca Iosif; daca este vaduv, sa fìe vaduv ca Ana; daca slujeste, sa slujeasca dupa pilda lui Simeon. Nu cauta departe poruncile. Ele-s la indemana. Sa traiesti bine ca om de familie, ca cetatean, ca fiu al Bisericii, sau ca feciorelnic, sau ca vaduv care s-a afìerosit Domnului – si vei trai potrivit poruncilor, si Hristos o sa te sfinteasca, si va binevoi a fi primit in bratele inimii tale ca in bratele Dreptului Simeon.

In Intampinare vedeti dulce tihna a duhului care se veseleste si canta. Aceasta odihna insa e rodul unei lucrari de multi ani, cu multa truda si niciodata curmata. De aici sa trageti invatatura! Nu trebuie sa facem putin bine, si gata. Nu: trebuie sa mergem pe calea poruncilor de la o varsta frageda, asemenea Stapanei, si sa umblam pe ea fara abatere pana la adanci batranete, ca Simeon, care a trait in sfintenie dincolo de hotarele varstei care indeobste e cu putinta omului. Intampinarea Domnului va fi rasplata pentru ostenelile intregii vieti, va fi atingerea scopului, dupa care cei invredniciti de ea incep a canta: Acum slobozeste pe robul Tau… (Lc. 2, 29), pentru ca au vazut mantuirea. Altfel spus, cu toata fìinta lor se muta din aceasta viata in alta, avand viata lor ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.

Daruieste-ne, Doamne, sa ne ostenim in asa fel, ca sa atingem acest fericit hotar si sa-L intampinam pe Domnul! Primind aceasta urare de bine, sa nu socoata cineva ca in cuvintele „sa-L intampinam pe Domnul” se ascunde cine stie ce subinteles. Nu. Ascultati ce spune Insusi Domnul, Care nu minte: Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este cel care Ma iubeste, iar cel ce Ma iubeste pe Mine, iubit va fi de Tatal Meu, si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui (In.14, 21).

Daca Se va arata, va fi si primit; daca va fi primit, va fi si intampinat. Si noi stim din Vietile Sfìntilor ca Domnul intr-adevar S-a aratat multora fata catre fata, de pilda ucenicilor dupa Inviere sau Apostolului Petru dupa intoarcerea lui, care a si primit de la Domnul Insusi invatatura despre toate tainele mantuirii. Aceasta aratare vazuta nu este insa de trebuinta pentru toti si nu li se daruie tuturor. De altfel, nu numai ea este avuta in vedere cand Domnul fagaduieste ca Se va arata tuturor celor ce Il iubesc si implinesc cu dragoste poruncile Lui, ci o alta aratare a Domnului – o aratare de taina, in duhul nostru, duhului nostru. El e simtit atat de aproape in duh ca si cum S-ar atinge de el sau chiar S-ar uni cu el. Este vorba de acea stare pentru care apostolul se ruga sa le fie daruita ucenicilor sai: Copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii pana ce Hristos va lua chip in voi (Gal. 4, 19).

Cei care au ajuns la aceasta intiparire a icoanei Domnului in duh Il vad intotdeauna inaintea lor si umbla intotdeauna inaintea fetei Lui. Unii ca acestia, intalnindu-L o data, raman necontenit in intampinarea aceasta, asemenea dreptului Simeon, purtandu-L pe Domnul in bratele duhului si cantandu-I cantari de recunostinta intru simtamantul mantuirii vazute si gustate launtric si neindoielnic.

Daruieste-ne, Doamne, si iarasi zic, daruieste-ne sa ne ostenim in asa fel incat sa ajungem la asta. Candva o sa aiba loc, fratilor, o intampinare a Domnului care va fi de obste pentru intregul neam omenesc, cand se va auzi glasul: „Iata, Mirele vine, iesiti in intampinarea Lui!”

Cu bucurie Il vor intampina doar cei care s-au deprins cu aceasta intampinare aici, care au gustat puterea Lui inca de pe calea acestei vieti sau care, cel putin, au luat hotararea neclintita de a ajunge acolo si au inceput ostenelile de care este neaparata nevoie in aceas¬ta lucrare, si anume ostenelile curatirii inimii prin implinirea neabatuta a tuturor poruncilor lui Dumnezeu.

Iar cei ce nu s-au deprins cu aceasta intampinare vor fi zguduiti de glasul acela: „Iesiti in intampinarea Lui!”, si de la intampi¬narea Domnului vor dobandi nu bucurie, ci frica si cutremur, care, incepand acolo unde nu mai sunt schimbari ale vremii, vor ramane apoi in ei pentru vecie, alcatuind pentru ei propriul iad – mostenirea celor lepadati.

Ganditi-va la aceasta, fratilor, si primiti de aici un imbold nou si deosebit pentru a implini cu ravna poruncile dumnezeiesti, implinire care duce la curatie si despatimire si care invredniceste de intampinarea Domnului in duh - iar aceasta intampinare, aducand fericire aici, pune si pentru fericirea de dincolo temelie trainica si nadejde neindoielnica de a o primi.

Cata bucurie Ii face Domnului cel care chiar acum ia hotararea de a alerga asa, si nu altminteri, pe calea vietii ce i-a mai ramas de trait! Domnul sa binecuvanteze o asemenea hotarare. Amin!“

Sfantul Teofan Zavoratul
"Predici", Editura Sophia, Bucuresti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: