In trecut, numele depasea simpla denumire, reprezenta o parte din realitatea numita. Asadar, nu era o simpla eticheta pusa, ci o manifestare a celui numit. Cunoasterea numelui cuiva initia o relatie interpersonala, facea posibila patrunderea in adancurile fiintei. Domnul Alexandru Mihaila, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, afirma ca numele ebraice semnificau ceva. Deseori numele erau teoforice, adica purtau in sine numele lui Dumnezeu. Mai ales prin componenta verbala des intalnita, numele devenea o rugaciune in miniatura, care ii structura purtatorului viata religioasa.
Maria - este un nume pentru care s-au avansat multe solutii etimologice. In aramaica, Maryam inseamna "doamna”, "stapana”. Dupa Fericitul Ieronim (traducatorul Vulgatei), care-l explica prin limba ebraica, numele s-ar compune din mar ("picatura”) + yam ("mare”), deci "picatura [de apa] de mare”, in lat. stilla maris (de unde si stella maris - "steaua marii” - de mai tarziu, celebra denumire a Fecioarei in imnologia apuseana). Dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi si de straveche origine egipteana, tragandu-se din verbul mri, "a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic - am, deci "cea draga”, "cea iubita”.
Talcuirea numelui Mariei
Provenind din ebraicul "Aia", Maria se talcuieste "Doamna", fiindca ea domneste si stapaneste peste zidirea cereasca si pamanteasca, ca Maica a lui Dumnezeu. In al doilea rand, cuvantul Maria se talcuieste "luminare", dupa Sfantul Grigorie al Neocezareii, care spune: "Caci Maria, cea aleasa, se talcuieste luminare", de vreme ce etimologia isi are izvorul in lumina cea curata si este, precum zice Imparatul Solomon, "stralucirea luminii vesnice", ca desavarsire a intelepciunii.
Maria este chipul bunatatii si al harului lui Dumnezeu. Ea a primit puterea de la Tatal, ca fiica a Lui, ca sa savarseasca pe pamant ca Maica ceea ce Dumnezeu savarseste in cer ca Tata; a luat intelepciunea de la Fiul, ca Maica a Lui, ca sa gaseasca calea de a impaca cerul cu pamantul, pe Dumnezeu cu omul. A luat si bunatatea si harul de la Duhul Sfant, ca mireasa a Lui, ca sa imparta tuturor creaturilor, ceresti si pamantesti, darurile si harurile ei duhovnicesti.
Alte numiri daruite Maicii Domnului
In Biserica Ortodoxa, Sfanta Fecioara Maria este cunoscuta sub numele de Maica Domnului, iar in cult intalnim numirile: Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata, Slavita Stapana Noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria.
Fecioara Maria este laudata ca "cer tainic in care Dumnezeu, luand trup, a coborat pentru a locui in ea", "vas in care dumnezeiasca mana este pastrata", "munte umbrit al Mantuitorului", "masa care poarta indestularea milostivirilor", "candela de aur si luminoasa a Raiului", "rug aprins care arde fara mistuire", "temelia lumii", "mladita iesita din radacina lui Iesei", "scara cereasca", "odrasla pomului celui de viata purtator", "adancul milelor", "picatura care risipeste mania lui Dumnezeu". Aceste expresii ne descopera rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului.
Maica Domnului este cunoscuta si sub numele de "Mireasa" a Fiului lui Dumnezeu, indicand disponibilitatea totala si delicatetea iubirii feciorelnice, cu care ea il primeste in sine. Astfel "Fecioara nu e numai Maica, ci si Mireasa Lui. Are astfel o indoita iubire in ea. Ea se face Maica Creatorului dar numai pentru ca se face Mireasa Lui si crede ca El a iubit-o asa de mult, ca a binevoit sa se faca Mirele ei."(Parintele Dumitru Staniloae)
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.