Canaaneanca. O femeie cu o credinta imensa.

O persoana care Il convinge pe Invatator. O femeie sincera. O persoana model pentru noi. O femeie care insista. O persoana care nu renunta atat de usor ca noi. Cate femei ca ea mai sunt azi? Indemn din partea pr. Cleopa: "Sa aveti grija de copii ca de lumina ochilor! Invatati-i, educati-i, mingiiati-i, duceti-i la biserica, hraniti-i cu Trupul lui Hristos si cu cuvintele Sfintei Evanghelii, caci vom da greu raspuns pentru ei. Sa cerem de la Iisus Hristos credinta femeii cananeence si izgonirea patimilor din inimile noastre."

Noi staruim in patimi, in loc sa staruim in rugaciune: "Doamne, am o fiica/un suflet plin de demonizare, plin de chinuri, ca urmare a pacatelor mele si Te rog sa ma eliberezi de demonii acestia care ma epuizeaza in chip si fel! " (Sf. Simeon Noul Teolog). De ce nu ne bucuram? Pentru ca toata bucuria este stricata de demoni. Inca le permitem sa ne cioparteasca sufletul. Daca am priveghea, toti demonii ar fugi ca arsi. Daca ne-am pocai si ne-am impartasi, nu ar mai putea locui in aceeasi casa cu mirele Hristos. Ar fi alungati in turma de porci.

Nu avem nici un beneficiu de pe urma patimilor, decat un chin continuu. Dar ne incapatanam sa ocolim Biserica. Are dreptate pr. Piciorus: "Numai concentrarea pe lucrurile esențiale ne face atenți si la amanuntele de tot felul ale vieții noastre, pentru ca viața cu El e o continua atenție la tot ceea ce ține de noi."

Mare bucurie, omul lui Dumnezeu, Ioan al Kronstadtului: Daca citim o rugaciune, sa o citim din tot sufletul, fara sa ni se abata inima spre altceva. Sa nu dam atentie la nimic din ce nu ar trebui sa observam atunci. In acest rastimp deosebit, sa ramanem neclintit credinciosi, sa nu Il "tradam". Daca Il vom "trada", ne vom lipsi de viata, vom cadea in deprimare. Sa luam aminte: asa cum rugatorul fara voie mesteca cuvintele, de cele mai multe ori fara a le simti puterea si fara a le pricepe, fara ca inima sa i se lumineze prin ele, sa se incalzeasca, sa se insufleteasca, tot asa se intampla si cu invatacelul fara voie (Rugaciunea silita, exterioara, nu aduce folos nicidecum).

Cand ne rugam, sa ne amintim de sfaturile leningradeanului: Nu uita cine ne e Tata, Dragostea noastra. Noi cine suntem? Copiii Lui. Nu cerem painea "mea", ci "a noastra" (nu suntem egoisti). Ai vrea ca Dumnezeu sa iti ierte greselile; obisnuieste-te sa ierti si tu altora. Recunoastem un singur Imparat si suntem hotarati sa Ii slujim numai Lui. Ne punem nadejdea doar in atotputernicia Lui. El este Imparatul vesnic, imparatia Satanei va trece repede, ca orice lucru amagitor. Cetatea noastra e in cer, iar noi asteptam a doua venire. Dar traim dupa Evanghelie?

Revistele profane bat apa in piua de cele mai multe ori, spre smintirea credinciosilor, abatandu-i de la citirea cuvantului lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor Parinti (sf. Ioan de Kronstadt). Unde sunt azi casele in care se mai citeste Psaltirea? Majoritatea crestinilor sunt cuprinsi de duhul lumii, al ziarelor. Unde a disparut cititul psalmilor, care era lectura favorita a stramosilor nostri, nu numai a poporului de rand, ci si a boierilor si a cnejilor? (se intreaba marele preot rus). Tot ceea ce Biserica face sa se rosteasca si sa se auda e purul adevar, insuflat de Duhul Sfant. Si sa nu uitam: nu vom putea invinge nici o patima fara ajutorul lui Dumnezeu.

Se pare ca G. e suparat de ce in scoala generala se fac doar 140 de ore de chimie si 280 de ore de religie. Explicatia e banal de simpla: chimia nu se studiaza in primii ani de scoala, ci doar spre finalul gimnaziului. Daca ai ceva cu religia, nu e cazul sa te razbuni, nici macar aleatoriu. Faptul ca ne rugam mai mult sau mai putin, nu inseamna ca nu mai invatam. Pur si simplu, ne rugam in timp ce altii prefera sa faca altceva.

De ce sa nu revenim la simplitate, la autentic, la optimism? Invierea ne zambeste de dupa fiecare colt. Inviatul ne asteapta in fiecare amurg. Ingerii canta pentru noi la fiecare rasarit. Mare esti, Doamne al cerului si al pamantului! Da-ne noua si Invierea, macar ca suntem inca intunecati. Inca un indemn la lectura: "Mergand la oras si vazand firicelele de iarba verde rasarite printre crapaturile asfaltului, mi-am zis: in zadar se straduiesc oamenii sa mutileze natura. Primavara, chiar si la oras, este tot PRIMAVARA" (Lev Tolstoi, "Invierea"). Daca vom citi doar tabloide can-caniene, ne vom margini la silicoane si sinucideri. Daca vom descoperi frumusetea ortodoxiei (si) din opera lui Tolstoi (si nu numai), vom avea o alta abordare asupra vietii. O atitudine crestina, activa, temperata; nu vom fi extremisti, talibani, ci doar cautatori de pace.

Suntem ceea ce mancam (postim), dar suntem si ceea ce gandim: "Folosirea gresita a gandurilor, duce la intrebuintarea gresita a lucrurilor”, ne armonizeaza sf. Maxim, marele Marturisitor. La ce se gandeste o crestina: la cum sa fie "cuviincioasa si atragatoare" (Scrisori Caterinei). Nu e un paradox, e un deziderat. A fi crestina nu inseamna decat a fi "normala". Nu ne putem scuza ca nu am stiu sau ca nu am inteles. Cum zice pr. Paduraru: "Fiecare om bine intentionat, cand citeste cuvintele rostite de Domnul nostru Iisus Hristos, nu poate afirma ca acestea sunt cu anevoie de inteles. Cuvintele Sale divine sunt foarte directe si vizeaza situatii concrete." Prea multe griji inutile, prea ne ingrijim de multe, uitand de singurul lucru necesar: "Doar un singur jug este bun si usor, cel al Domnului Iisus Hristos. Restul sunt grele, ostenitoare si nu duc la zidirea noastra." Partea Martei sa ramana pe locul opt: pe primele sapte sa punem adevaratele prioritati.

Seara suntem prea epuizati din pricina grijii de multe. Ca sa ne rugam eficient, sa eliminam ocupatiile obositoare de suflet si mancatoare de energie.

Dumnezeul milei si al indurarilor, care voiesti mantuirea sufletelor noastre, primeste Doamne rugaciunile ucenicilor Tai si scapa de toate bolile sufletesti si trupesti, alunga toate duhurile cele necurate de la toti aceia ce s-au adunat aici si de la toti cei care au primit Sfantul Botez. Fa cu mila Ta cea mare sa te cunoasca pe Tine Tatal nostru Cel Ceresc, toti cei ce s-au adunat acum aici si sa Te slaveasca pe Tine Cel Slavit in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Marius Matei

.

• Duminica a XVII-a dupa Rusalii
  Publicat in : Duminica a 17-a dupa Rusalii
• Parintele Cleopa - Predica la Duminica a XVII-a dupa Rusalii
  Publicat in : Predici de duminica
• Duminica a XVII-a dupa Rusalii - Cananeanca cea credincioasa
  Publicat in : Predici - Predica
• Dumnezeu a venit sa ne scandalizeze
  Publicat in : Editoriale