
In Biserica exista o continuitate vesnica. Totul participa la vesnicie si vesnicia ne este partasa in fiecare clipa, iar toti cei ce slujesc lui Dumnezeu sunt o continuare a lucrarii Lui pentru mantuirea noastra.
Noul Testament incepe cu nasterea Mantuitorului, dar in acelasi timp si cu predica sau strigatul Sf. Ioan Botezatorul pentru pocainta. "In zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustia Iudeii, spunand: "Pocaiti-va." (Matei 3, 1-2); dupa ce Hristos este botezat de catre Ioan se retrage in pustie pentru post, insa cand se intoarce in lume spune Evanghelistul ca: "de atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va." (Matei 4,17); iar Petru dupa Cincizecime ia cuvantul in fata multimii explicand de ce au crezut in Hristos si "a zis catre ei: Pocaiti-va.!" (Fapte 2,38)
Deci, Sf. Ioan striga si mustra poporul pentru pacate, Hristos continua aceeasi predica a pocaintei, dar arata si dragostea lui Dumnezeu-Tatal, iar Petru si Apostolii urmeaza aceluiasi indemn si propovaduiesc Invierea, iertarea, Viata ce izvorasc din aceasta pocainta sincera.
Citeam de curand viata Sf. Nifon Episcopul Constantianei, si el spunea unui ucenic ca nu va judeca Dumnezeu omul pentru pacatele sale, ci pentru faptul ca nu s-a pocait pentru ele. Pacate cu totii facem, de multe ori inevitabil, insa ceea ce este bineplacut lui Dumnezeu este dorinta omului de a se indrepta.
Stiu ca la fel de importanti sunt si Petru, si Pavel, dar ingaduiti-mi sa vorbim despre un amanunt al vietii lui Petru care nu este atat de "mediatizat". Pentru ca cei mai multi se refera la clipa marturisirii Apostolului, lasam de o parte lacrima lui. Hristos vorbind ucenicilor ii intreba ce cred despre El, iar singurul care raspunde corect este Petru cand zice: " Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Iar Iisus, raspunzand, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, cel din ceruri. Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui!" (Matei 16, 16-18)
Fara nicio indoiala, marturisirea aceasta este piatra de temelie a Bisericii noastre, dar mai mult decat atat este ca, nu "trup si sange" ne descopera acestea, ci Harul Duhului Sfant cu care suntem inzestrati. Cel mai adesea pierdem Harul din cauza pacatelor si a vietii neglijente, dar putem reintra in comuniune in momentul in care ne pocaim pentru pacat.
Acum sa luam aceste doua ganduri -al pocaintei si al marturisirii credintei- si sa ne indreptam catre momentul cel mai tragic din viata Apostolului: ". atunci el a inceput a se blestema si a se jura: "Nu cunosc pe omul acesta! Si indata a cantat cocosul. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul lui Iisus, care zisese: Mai inainte de a canta cocosul de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara, A PLANS CU AMAR."!!!! (Matei 26, 74-75)
El care marturisise pe Hristos ca Fiul al lui Dumnezeu; el care era piatra de temelie a Bisericii; el care spusese ca: "daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti!" (Matei 26, 33); el care a taiat urechea slugii ce venise sa-L aresteze pe Iisus, acum el se leapada. Dar dupa ce realizeaza ce a facut si isi aduce aminte de cuvintele Mantuitorului, plange! Se pocaieste.
Si nu este intamplator, pentru ca asa a putut trai ce inseamna cu adevarat pocainta pe care avea sa o propovaduiasca! Sa simta acea imensa bucurie a iertarii, dar si sa vada cum lacrimile curata, vindeca si sting flacarile Iadului.
Acum poate propovadui pocainta, caci a trait-o; acum a ajuns la plinatatea Harului si a Tainei Mantuirii. Pentru ca poti avea credinta, dar daca nu te pocaiesti pentru pacate in zadar traiesti. Credinta si pocainta sunt cele doua aripi cu care ne inaltam la cer, nu putem zbura numai cu una dintre ele. Continuitate apostolica exista numai atunci cand traiesti si marturisesti credinta in pocainta.
Cred si marturisesc ca ceea ce-l caracterizeaza pe Sf. Ap. Petru nu este numai credinta dreapta, ci si pocainta. Acest plans cu amar al lui ar trebui sa fie pentru noi indemn, model de viata. Si daca tot traim vremea si ceasul "cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in Duh si adevar." (Ioan 4, 23), atunci sa marturisim Adevarul complet: credinta cu pocainta si pocainta cu credinta!
Pocainta nu ne mai caracterizeaza nici pe noi, dar sa nu stricam si credinta. Spunea Pr. Galeriu ca "cei care nu-L recunosc pe Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu din veci, aceia nu-L pot chema pe Dumnezeu cu numele de "Tata"!". Sa cercetam duhurile, sa cautam Adevarul si sa ramanem credinciosi, pocaindu-ne.
Sfintii Apostoli ne sunt modele: Petru in credinta si pocainta, Pavel in ravna si intelepciune, Ioan in dragoste. Toti au propovaduit, pentru ca propovaduirea este viata, dar si viata poate fi o propovaduire.
Arhim. Siluan Visan
-
Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Publicat in : Sfintii Apostoli Petru si Pavel -
Predica la Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Publicat in : Predici la sarbatori
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.