1. Vechimea cultului Maicii Domnului in Biserica crestina si temeiurile lui biblice.
Cinstirea ei a fost inaugurata de insusi ingerul Gavriil, care, trimis de Dumnezeu sa vesteasca Fecioarei din Nazaret ca ea va naste pe Mesia, a salutat-o cu cuvintele : "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei " (Luca I, 28). Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, o intampina pe Feciora Maria cu acelasi salut cinstitor(cand Sf. Fecioara o viziteaza, dupa vestirea ingerului) : "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pintecelui tau" (Luca I, 42). Sfanta Fecioara insasi prevesteste situatia ei exceptionala intre celelalte femei si veneratia universala de care urma sa se bucure, datorita rolului ei in istoria mantuirii : "Mareste, suflete al meu, pe Domnul... ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant (este) numele Lui..."(Luca I, 46-49).
Mai tarziu, admiratia profunda a oamenilor din popor pentru lucrurile minunate pe care le facea Iisus si pentru cele ce El invata, se adresa nu numai Lui insusi, ci trecea si asupra Sfintei Lui Maici : "Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericiti sunt sanii la care ai supt", cum a zis odata o femeie din multime (Luca XI, 27).
Am putea spune, deci, ca cinstirea de care Sf. Fecioara s-a bucurat din partea crestinilor a inceput inca din timpul vietii ei, persoana ei fiind totdeauna asociata in chip firesc cu aceea a dumnezeiescului sau Fiu. Intrarea acestei cinstiri in cultul public al Bisericii si o dezvoltare mai mare a ei se constata abia dupa libertatea acordata de sfantul imparat Constantin crestinatatii.
Cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat mai ales din prima jumatate a secolului al V-lea, datorita ereziei dioprosopiste a lui Nestorie, care sustinea ca, deoarece in fiinta lui Hristos ar exista doua persoane deosebite (de o parte cea dumnezeiasca, de alta cea omeneasca), Sfanta Fecioara Maria nu a nascut decat pe omul Hristos si nu poate fi numita si Nascatoare de Dumnezeu, ci numai Nascatoare de om sau, cel mult, Nascatoare de Hristos.
Sinodul III ecumenic (Efes 431) a condamnat erezia lui Nestorie si a formulat esenta doctrinei mariale ortodoxe a Bisericii, prin recunoasterea celor doua atribute ale Sfintei Fecioare : meritul de a fi nascut pe Dumnezeu in trup, si pururea-fecioria ei. In termeni teologici, cinstirea pe care o dam Fecioarei Maria se numeste iperdulie sau supravenerare (sau preacinstire), spre deosebire de cinstirea pe care o dam celorlalti sfinti si pe care o numim, simplu, dulie sau venerare (cinstire).
2. Formele de exprimare a cultului Maicii Domnului
Sfanta Fecioara este sarbatorita, in chip special, de mai multe ori in cursul anului bisericesc, prin praznice care comemoreaza nu numai adormirea sau trecerea sa la cele vesnice, ci si alte cateva momente importante din cursul vietii sale, precum si unele minuni savarsite prin puterea ei, dupa mutarea din viata aceasta.
Sarbatorile mari, socotite de regula intre praznicele imparatesti:
a) Nasterea Maicii Domnului numita in popor si Santa Maria mica, la 8 septembrie ;
b) Intrarea in biserica a Maicii Domnului numita in popor si Vovidenia sau Ovedenia la 21 noiembrie, in amintirea zilei in care, dupa traditie, Sfintii Ioachim si Ana au adus pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu, unde ea va ramane pana la varsta de 14 sau 15 ani, ca una care, inca inainte de zamislire, fusese harazita Domnului, de catre parintii ei ;
c) Bunavestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Bunavestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sf. Arhanghel Gavriil a vestit pe Sf. Fecioara ca ea va naste pe Mesia (Luca I, 26-38), cand S-a si zamislit dumnezeiescul Prunc in pantecele Sfintei Fecioare, prin puterea Sfantului Duh ; de aceea in Apus aceasta sarbatoare era numita si Sarbatoarea Zamislirii Domnului. Ea a fost asezata cu noua luni inainte de nasterea cu trup a Domnului, adica la 25 martie.
d) Adormirea Maicii Domnului numita in popor (mai ales in partile Moldovei) si Uspenia (termenul slav) sau Santa-Maria Mare, la 15 august. Dupa o pioasa traditie veche, cunoscuta mai intai in Apus si trecuta apoi si in Rasarit, la trei zile dupa adormirea ei, Sf. Fecioara ar fi fost ridicata cu trupul la cer, ca si dumnezeiescul ei Fiu.
Unele sarbatori, ca de ex. Bunavestire, desi socotita intre sarbatorile Maicii Domnului, se refera de fapt si la persoana Mantuitorului, fiind vorba de comemorarea zilei intruparii sau zamislirii Lui cu trup omenesc.
Sarbatorile cele mai vechi ale Maicii Domnului apar in forma lor prima ca sarbatori ale Mantuitorului. Dintre ele numai Bunavestire are la baza un eveniment istoric consemnat in Sfanta Scriptura (Luca I, 26-38) ; celelalte au ca obiect fapte din viata Sfintei Fecioare despre care evangheliile canonice nu scriu nimic, ci au fost pastrate prin traditie, unele fiind consemnate numai in evangheliile necanonice (apocrife), ca de pilda Intrarea in biserica, adica aducerea la templu a Sfintei Fecioare, care este istorisita in Protoevanghelia lui Iacov (cap. 7).
Nici una dintre ele nu figureaza intre sarbatorile crestine numarate in Constitutiile Apostolice; nici una nu pare a fi mai veche decat sec. V, secol in care, cultul Maicii Domnului ia o dezvoltare, in urma condamnarii ereziei nestoriene la Sinodul al treilea ecumenic (Efes 431). Ceva mai mult, in Apus, unde cultul marial va lua cu timpul o si mai mare dezvoltare decat in Rasarit, nici una dintre aceste patru sarbatori nu e cunoscuta inainte de sec. VII, cand apusenii le adopta pe toate de la Bizant.
Avand in vedere ca, de regula, Biserica a insemnat in calendarul ei si a sarbatorit zilele mortii Sfintilor, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului ar trebui sa fie aceea a Adormirii ei; dar stiri documentare despre existenta acestei sarbatori nu avem decit din secolul V inainte. Astfel, in Siria exista sigur in secolul V. Locul ei de origine este probabil Ierusalimul, caci in vechile sinaxare georgiene ziua de 15 august reprezenta sarbatoarea aniversarii anuale a sfintirii unei biserici a Maicii Domnului, zidita in sec. V.
Prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarbatorile Maicii Domnului, este Bunavestire. Se stie ca, inca din sec. IV sau V, s-a zidit la Nazaret o biserica, pe locul unde fusese casa in care Maica Domnului a primit de la inger vestea ca va naste pe dumnezeiescul Prunc. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Astfel, unii o sarbatoreau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Bunavestire s-a sarbatorit la 18 decembrie. La Roma, sarbatoarea a fost introdusa de papa Leon II, de origine siciliana si de cultura greaca (681-683), la inceput ca o sarbatoare locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Domnului; dar variatia datei ei a durat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie s-a generalizat in toata lumea catolica de atunci.
In Rasarit insa, data de 25 martie s-a generalizat probabil indata ce Nasterea Domnului a inceput sa fie sarbatorita peste tot la 25 decembrie, adica inca din prima jumatate a sec. V inainte. Numai la armeni Bunavestire se serbeaza inca in raport cu data veche a sarbatorii Nasterii Domnului (6 ianuarie), pastrata la ei, adica la 7 aprilie.
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, exista si la eterodocsii rasariteni separati de Biserica ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic, adica la coptii egipteni (care o sarbatoresc la 9 mai) si la iacobitii sirieni. Avind in vedere ca acestia n-au imprumutat mai nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de Biserica Ecumenica, inseamna ca sarbatoarea respectiva era deja in uz si la ei inainte de aceasta despartire ; inceputul ei trebuie pus deci intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).
Ca si sarbatoarea Adormirii, la origine a fost si ea aniversarea anuala a tarnosirii unei biserici din Ierusalim inchinate Sfintei Fecioare, zidita intre 430-480, pe locul unde, dupa traditie, fusese casa parintilor Sfintei Fecioare.
A doua zi dupa Nasterea Maicii Domnului, adica la 9 septembrie, sarbatorim Soborul (pomenirea) Sfintilor Ioachim si Ana, parintii Nascatoarei de Dumnezeu.
Cea mai noua dintre sarbatorile Maicii Domnului este Intrarea in biserica (ducerea Fecioarei la templu), sarbatoare de origine ierusalimiteana, care se pare ca a luat nastere in sec. VI. La 20 nov. 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sf. Maria "cea noua". Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica la 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sf. Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu.
Cea mai veche dintre ele este Soborul sau Adunarea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu adica adunarea (de slujba) a credinciosilor in cinstea Preasfintei Fecioare, care are loc a doua zi de Craciun (26 decembrie), potrivit regulii dupa care a doua zi dupa marile praznice se face pomenirea acelor persoane sfinte care au fost organe ale evenimentului sarbatorit ori au luat parte la el. Este o sarbatoare pe care o aflam si in ritul sirienilor monofiziti (iacobiti), ceea ce inseamna ca ea dateaza cel putin din sec. V (epoca despartirii acestora de ortodocsi), originea ei fiind pusa de unii liturgisti in legatura cu Sinodul III ecumenic din Efes (431).
In afara de sarbatorile care comemoreaza evenimente din insasi viata Maicii Domnului, pietatea ortodoxa a consacrat in calendarul ei si cateva zile (fara serbare) in amintirea unor minuni savarsite prin puterea Preacuratei dupa adormirea ei:
Acoperamantul Maicii Domnului la 1 octombrie, in amintirea unei minuni intamplate in biserica Maicii Domnului din cartierul Vlahernelor in Constantinopol, pe timpul imparatului Leon inteleptul (886-911), cand Sfanta Fecioara s-a aratat, in toata marirea ei cereasca, Sfantului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare si mijlocitoare a crestinilor. La greci tin aceasta sarbatoare indeosebi calugarii din Sf. Munte incepand din 1952, sarbatorirea ei se face la greci la 28 octombrie, ca o sarbatoare nationala, in care se aniverseaza respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei. Prin sec. XII sarbatoarea a fost introdusa la rusi, iar de la acestia a trecut si la romani, praznuindu-se mai mult in manastiri.
In Vinerea din saptamana luminata, numita Vinerea Izvorului Tamaduirii, pomenim de asemenea una din minunile Maicii Domnului.
-
Intrarea Maicii Domnului in Biserica
Publicat in : Viata liturgica -
Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - Parintele Teofil Paraian
Publicat in : Predici la sarbatori -
Predica la Nasterea Maicii Domnului
Publicat in : Predici la sarbatori -
Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Predica Parintelui Cleopa
Publicat in : Predici la sarbatori
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.