Către Maria Petrovna Kolîceva
Iată, vă scriu spre ţinere de minte din cartea Sfântului Isaac:
„Nu Duhul lui Dumnezeu petrece în cei ce trăiesc în tihnă... Fiii lui Dumnezeu se deosebesc de ceilalţi tocmai prin aceea că vieţuiesc în necazuri, pe când lumea se mândreşte cu belşugul şi cu odihna - fiindcă n-a binevoit Dumnezeu ca iubiţii Lui să se odihnească atâta timp cât sunt în trup, ci a vrut ca ei, cât sunt în această lume, să petreacă în necazuri, în greutăţi, în osteneli, în lipsuri, în golătate, în singurătate, în nevoie, în boli, în defăimare, în ocări, în zdrobirea inimii, în trup istovit, în lepădare de către rude, în gânduri întristătoare, având loc de vieţuire care nu seamănă cu cel omenesc obişnuit: locuinţa călugărească cea sihăstrească nu are nimic care să atragă privirile omeneşti şi nu cuprinde nimic din cele ce-l veselesc pe om în această lume.
Monahii plâng, pe când lumea râde. Ei suspină, pe când lumea se veseleşte. Ei postesc, pe când lumea se desfată. Ei se ostenesc ziua, iar noaptea se cufundă în nevoinţe, fiind strâmtoraţi şi împovăraţi. Unii dintre ei petrec în necazuri de bunăvoie, alţii - în osteneli, luptându-se cu patimile lor, alţii sunt prigoniţi de oameni, alţii sunt necăjiţi de draci, şi aşa mai departe: şi unii au fost alungaţi, alţii - omorâţi, şi aşa mai departe. Şi s-a împlinit asupra lor cuvântul Domnului: în lume necazuri veţi avea, dar bucuraţi-vă întru Mine (In 16, 33). Domnul ştie că cei ce vieţuiesc în odihna trupului nu au cum să rămână întru dragostea Lui, şi de aceea i-a oprit de la această odihnă şi desfătare. Hristos, Mântuitorul nostru, a Cărui dragoste biruie morţile trupeşti, să ne arate nouă tăria dragostei Sale. Amin.
Calea lui Dumnezeu este crucea de zi cu zi, şi se cunoaşte că Dumnezeu îi poartă de grijă omului atunci când îi trimite pururea întristare. Nu se cuvine ţie a te bucura când eşti la lărgime, iar când eşti în necazuri a te posomori şi a socoti străin această cale dumnezeiască, pentru că din veac şi din neam în neam ea este cale a crucii şi a necazurilor. Au nu pe urmele sfinţilor vrei să umbli? Sau vrei să-ţi întocmeşti altă cale, pe care să umbli fără de pătimire?"
Ziua toate sunt la vedere, pe când noaptea e întuneric şi nu se vede nimic. Hristos este lumină, iar lumea e întuneric. Cei ce voiesc să petreacă în întuneric numesc întunericul lor lumină, şi lumina lui Hristos nu îi mai luminează.
CUVIOSUL GHEORGHE DIN ZADONSK
Fragment din cartea "SFATURILE UNUI RUGĂTOR PENTRU ÎNTREAGA LUME", Editura Sophia
Cumpara cartea "SFATURILE UNUI RUGĂTOR PENTRU ÎNTREAGA LUME"
.jpg)
-
Iubirea de sine
Publicat in : Religie -
O singura problema adevarata - iubirea de sine
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.