Cei răbdători scapă de multe necazuri.
Cel răbdător dobândeşte întreaga virtute. Toţi sfinţii au ajuns la cele făgăduite printr-o necontenită şi îndelungă răbdare.
In fiecare zi să ne îmboldim pe noi înşine către răbdare, ca să moştenim împărăţia cerurilor.
Cel ce a aflat calea îndelungii răbdări şi a nerăutăţii acela a aflat calea vieţii.
Sărman şi vrednic de plâns este acela care nu a dobândit răbdarea; el se pleacă oricărei adieri de vânt, nu rabdă obida, supărările şi necazurile, cârteşte la orice sfat, răspunde la ascultare, se leneveşte întru rugăciuni, întru nevoinţă este delăsător, fiind pornit mereu spre ceartă. (Sfântul Efrem Sirul)
Ce mare folos aduce răbdarea în societate şi întru orice chip al slujirii! Răbdarea păstrează dragostea şi înţelegerea între autorităţi şi cei supuşi, între părinţi şi copii, între domni şi robi, între fraţi, între prieteni, între vecini, între cei ce vând şi cei ce cumpără, astfel că fără răbdare nu poate exista vreun bine. Din nerăbdarea bărbatului cu femeia, a fratelui cu fratele său, a prietenului cu prietenul său, se naşte vrajba acolo unde ar trebui să fie pace şi înţelegere. Din nerăbdarea stăpânului faţă de rob, a tatălui faţă de fiu, a soţului faţă de soţie se nasc tirania chinurilor şi lovirile. Din nerăbdarea întru suferinţe se naşte gândul cel rău; de aici se întâmplă multe neorânduieli: a robului faţă de domn, a femeii faţă de bărbat, a supusului faţă de stăpânul lui, a fiului care se ridică asupra părintelui gata să-l ucidă ori să-l bată şi multe asemenea lucruri. Nerăbdarea surpă sate, case, cetăţi şi state, căci din nerăbdare se naşte neînţelegerea şi din neînţelegere tirania şi războaiele. Din certuri se ajunge la vărsare de sânge şi la uciderea de oameni. Răbdarea previne tot acest rău, căci unde este răbdare acolo nu există certuri şi împilări. (Sfântul Tihon de Zadonsk)
Intreaga viaţă omenească este legată de răbdare precum o clădire de piatră este ţinută de un liant. Ceea ce pentru cărămidă este liantul la înălţarea unui zid, aceasta este pentru om răbdarea la fiecare pas al vieţii.
Incă înainte de a vedea omul lumina zilei, suferă pentru el mama şi, probabil, însuşi copilul. Chiar din scutece se deprinde pruncul cu răbdarea -spre folosul şi tihna sa.
De la naştere până la acoperământul mormântului, întreaga viaţă cere răbdare: răbdarea întru sporirea cea bună, răbdarea întru ştiinţă, răbdarea în legăturile cu ceilalţi oameni, întru nevoinţe şi în boli. în cele din urmă, prin răbdare se dobândeşte mântuirea: cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui (Mt. 10-22), spune Domnul.
Prin urmare, nu fugi de răbdare, nu cârti atunci când ea te cercetează, ci întâmpin-o ca pe o veche cunoştinţă şi cu nădejde în Dumnezeu, însoţeşte-o pe ea cu pace - şi vei fi nu doar smerit, ci şi înţelept. (Preacuviosul Antonie de Radonej)
Cum să dobândim răbdarea, EDITURA DE SUFLET
Cumpara cartea "Cum să dobândim răbdarea"
-
Ispitele aduse de diavol asupra sfintilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Ispitele
Publicat in : Editoriale -
Ispitele si pacatele in invatatura parintilor filocalici
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ispitele din cadrul slujbelor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.