După cum ştiţi, Domnul nostru Iisus Hristos îşi înfăţişa de multe ori învăţătura prin pilde - şi iată că odată, după marea pildă despre semănător, ucenicii L-au întrebat: „De ce vorbeşti în pilde? El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat, că celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg" (Mt. 13,10-13).

Cine are, aceluia i se va da şi înmulţi, iar de la cel ce n-are se va lua şi ceea ce are. Cuvintele acestea îi pot tulbura pe oamenii lumeşti, care nu înţeleg deloc învăţătura lui Hristos: „Cum adică, bogatului i se va înmulţi, iar săracului i se va lua şi ceea ce are?"

In gura lui Hristos, cuvintele acestea au o cu totul altă însemnătate. Celui care îşi va deschide inima spre primirea cuvintelor lui Hristos, care se va hotărî să meargă după Hristos, aceluia Dumnezeu îi va înmulţi harul, i se va da înţelepdune să înţeleagă cuvintele lui Hristos, voie îndreptată spre bine, stăpânire şi putere să curăţească inima sa. Şi comorile duhovniceşti pe care le are vor fi mereu înmulţite de Dumnezeu.

De ce vorbea Domnul Iisus Hristos în pilde ne lămureşte chiar El: fiindcă oamenii grosolani la inimă văzând, nu văd şi auzind, nu aud şi nu înţeleg, fiindcă inima acestor oameni s-a învârtoşat. Oamenii lumeşti, oamenii depărtaţi de viaţa duhovnicească, oamenii care resping interesele duhovniceşti, care resping interesele religioase, nu îşi amintesc niciodată de Dumnezeu şi nu vor să audă cu urechile lor nimic care aminteşte de Dumnezeu.

Ei nu sunt înclinaţi spte primirea înţelepciunii duhovniceşti, inima lor s-a învârtoşat, s-a îngroşat, s-a acoperit de grăsime, s-a umplut de grijile de zi cu zi - griji numai pentru trupul lor, pentru a duce un trai mai îndestulat; ochii lor şi urechile lor sunt închise faţă de tot ce aminteşte de Dumnezeu.

Ei nu suferă să se vorbească de Dumnezeu, de ceea ce e sfânt, curat, nu suferă să fie mustraţi pentru păcatele lor, nu vor să iasă din domeniul josnic al duhului, preferă să trăiască în el, nu vor să audă când li se arată că duc o viaţă josnică. Atunci când aud propovăduirea despre Dumnezeu, propovăduirea Evangheliei, lucrul acesta le e nesuferit: văzând, nu văd şi îşi întorc ochii, îşi astupă urechile.

Ce-i de făcut cu ei? A descoperi înaintea lor tainele împărăţiei lui Dumnezeu este totuna cu a arunca mărgăritare înaintea porcilor: ei nu vor primi sfintele cuvinte. Oamenii lumeşti, oamenii cu inima grosolană, învârtoşată, nu vor deloc cuvintele acestea. Să le ţii predici nu aduce nici un folos; trebuie să-i interesezi, să le atragi atenţia.

Domnul Iisus Hristos a găsit un astfel de mijloc. El vorbea acoperit, în pilde, în povestiri - şi pildele acestea îi atrăgeau pe oamenii cu inima învârtoşată: ei ascultau aceste pilde şi cugetau la ele. Dacă nu înţelegeau singuri cele spuse, se străduiau să-i întrebe pe cei care înţelegeau - îi întrebau pe apostoli şi primeau lămurire.

Invăţătura lui Hristos cea înfăţişată în pilde îi pătrundea, le făcea să fremete inima acoperită de grăsime, care-şi pierduse puterea de a se înălţa la Dumnezeu. La fel cum pasărea care s-a îngrăşat nu mai poate să zboare la înălţime, şi aceşti nefericiţi cu inimă învârtoşată, îngreunată, îşi pierduseră putinţa de a se înălţa la Dumnezeu, putinţa de a înţelege lucrurile înalte.

Domnul a zis că inima trebuie să înţeleagă lucrurile înalte. Nu doar cu gândirea primesc oamenii adevărul, ci mai întâi de toate cu inima - cu inima curată. Adevărul se descoperă celor a căror inimă deschisă însetează să primească adevărul.

Asa să vă deschideţi si voi inimile înaintea lui Dumnezeu, să vă pătrundeţi de dorinţa de a auzi cuvântul lui Dumnezeu, de dorinţa pătimaşă de a înţelege toate cuvintele lui Dumnezeu - şi dacă aşa vă veţi rândui inimile se vor împlini asupra voastră cuvintele lui Hristos: „Celui ce are i se va da şi-i va prisosi." Inmulţească, dar, Domnul nostru Iisus Hristos comoara harică a inimilor voastre!

SFÂNTUL LUCA AL CRIMEII

Fragment din cartea "CUVÂNTĂRI DE FOC", Editura Sophia

Cumpara cartea "CUVÂNTĂRI DE FOC"

• Veselia de Anul Nou si pildele Sfantului Vasile cel Mare
  Publicat in : Religie
• Despre povatuire si supunere
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Dialog cu Imparatul Solomon
  Publicat in : Religie
• O pilduitoare calatorie spre Imparatie. In opt pasi
  Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii
• Parabola si slabiciunile noastre
  Publicat in : Editoriale