Deasa impartasire in viziunea altor Sfinti Parinti ai Bisericii

Deasa impartasire in viziunea altor Sfinti Parinti ai Bisericii Mareste imaginea.

Am ales să tratăm separat scrierile Sfântului Nicodim Aghioritul de ceilalţi părinţi ai Bisericii, întrucât acest aspect legat de deasa împărtăşire constituie preocuparea sa majoră.

Aşadar, în cele ce urmează vom evidenţia unele referiri, chiar şi tangenţiale, ale unor Părinţi ai Bisericii legate de deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine.

Canoanele 8 şi 9 Apostolice subliniază obligativitatea împărtăşirii tuturor celor care participă la Ofranda euharistică. Interpretările legate de aceste canoane sunt variate, însă esenţa este aceeaşi. Canoniştii Ioan Zonaras, Alexie Aristen şi Teodor Balsamon afirmă la unison că cei care nu rămân până la sfârşitul slujbei pentru a se împărtăşi trebuie îndepărtaţi, ca unii care produc neorânduială în Biserică.

Ceva mai dur este Canonul 2 al Sinodului din Antiohia (431), care prevede excomunicarea celor care participă doar la Liturghia Cuvântului şi nu se împărtăşesc la momentul rânduit cu Sfintele Taine. Totodată, canonul subliniază ca aceştia să nu poată fi primiţi în altă biserică sau comunitate şi prevede excomunicarea celor care intră în comuniune cu aceştia, indiferent dacă este cleric sau mirean.

Sfântul Vasile cel Mare, în Epistola 9 către Cezaria patriciana despre cuminecare mărturiseşte: „bun şi folositor lucru este a ne cumineca şi împărtăşi în fiecare zi cu Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos". Totodată, ne dezvăluie că în acel ţinut se practica împărtăşirea de patru ori pe săptămână: „miercurea, vinerea şi sâmbăta, precum şi în celelalte zile dacă e pomenirea vreunui sfânt"326.

Sfântul Ioan Casian, în convorbirea sa cu avva Isaac, interpretând pasajul scripturistic al Rugăciunii Domneşti „Pâinea noastră cea spre fiinţă sau de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi", arată că fără aceasta n-am putea duce nicio zi viaţa duhovnicească. Iar termenul „astăzi" arată că trebuie luată zi de zi, şi „dăruirea ei de ieri nu e de ajuns dacă nu ne-ar fi dată în chip asemănător şi astăzi"327. Totodată, „lipsa ei zilnică să ne fie un avertisment că trebuie să facem această rugăciune tot timpul, întrucât nu e zi în care să nu avem nevoie să ne întărim inima omului nostru lăuntric prin mâncarea şi primirea ei, chiar dacă expresia astăzi poate fi înţeleasă şi cu referire la viaţa de faţă; cu alte cuvinte: cât timp rămânem în acest veac, dă-ne nouă această Pâine"328. Din convorbirea cu avva Serenus, reţinem că cei stăpâniţi de duhuri necurate nu pot fi privaţi de Sfânta Euharistie, iar dacă cineva aduce obiecţia „Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor" (cf. Mt. 7, 6), vom răspunde că nicidecum Sfânta Euharistie nu va ajunge mâncare demonilor, ci „curăţire şi pază a trupului şi a sufletului"329. De asemenea, şi în cazul în care conştientizăm păcătoşenia noastră, nu trebuie să ne îndepărtăm de dumnezeiasca Euharistie, ci trebuie să ne sârguim spre vindecarea sufletului330.

Cuviosul Teodor Studitul, în Cateheza mică 107, după ce vorbeşte despre moarte şi despre împăcarea cu Dumnezeu înaintea acesteia, îşi exprimă regretul că cei care se împărtăşesc duminica la Sfânta Liturghie, în zilele de peste săptămână nu se apropie de Sfântul Potir. In acest sens, folosindu-se de o comparaţie extrem de potrivită, Sfântul Teodor Studitul afirmă: „Apoi, dacă înainte ar sta o mâncare ori o băutură comună, nimeni n-ar lipsi de la împărtăşirea lor în fiecare zi, ci dacă nu s-ar împărtăşi s-ar simţi foarte rău. Dar atunci când nu e o pâine comună, ci Paharul nemuririi, socotim lucrul indiferent şi nu neapărat necesar"331.

Sfântul Simeon Noul Teolog, în cadrul celei de-a patra cateheze îi îndemna pe ucenicii săi să nu se cuminece niciodată fără lacrimi. In sensul acesta, Sfântul Simeon nu considera acest plâns doar „o mică ispravă", ci rodul unei vieţi ascetice îmbunătăţite, întrucât „dacă nu va avea cineva înaintea lui Hristos Dumnezeu plânsul ca lucrare de fiece zi şi fiece noapte, acela nici atunci când va voi să se cuminece cu dumnezeieştile Taine nu va putea câtuşi de puţin, potrivit lui Dumnezeu, nici nu va putea vărsa picături de lacrimi"332. Totodată, Sfântul Simeon face distincţia clară între împărtăşirea cu vrednicie şi cu nevrednicie, afirmând că împărtăşirea conştientă va transforma viaţa creştinului într-o perpetuă sărbătoare şi o trecere (Paşte) din cele văzute spre cele spirituale (inteligibile).

Predica Sfântului Grigorie Palama rostită cu câteva zile înainte de praznicul Naşterii Domnului din anul 1350 se referă în mod expres la Sfintele şi înfricoşătoarele lui Hristos
Taine. După ce captează atenţia ascultătorilor cu o comparaţie plastică a cuvântului mântuitor şi a seminţei, ierarhul Tesalonicului vorbeşte despre importanţa Tainei Mărturisirii şi a necesităţii unui duhovnic, insistând apoi asupra rolului esenţial pe care Dumnezeiasca Euharistie îl are în viaţa creştinului. Subliniind importanţa desei împărtăşiri, Sfântul Grigorie Palama spune: „Căci apropiindu-ne de aceste Taine ne facem purpură împărătească, sau mai bine zis sânge şi trup împărătesc, şi ne prefacem - o, ce minune - într-o filialitate dumnezeiască, întrucât strălucirea lui Dumnezeu vine tainic asupra noastră, ne învăluie extraordinar, ne face unşi / hristoşi ai lui Dumnezeu şi ne dă putere să strălucim ca soarele în prezenţa Tatălui nostru"333.

Expresia împărtăşire continuă a fost folosită pentru prima dată în Filocalia vol. VIII, la Calist şi Ignatie Xantopol: „Nimic nu ajută şi nu contribuie aşa de mult la curăţirea sufletului, la luminarea minţii, la sfinţirea trupului şi la prefacerea amândurora spre o stare mai dumnezeiască şi la nemurire, ba şi la biruirea patimilor şi a demonilor, sau, mai presus de fire, ca împărtăşirea şi cuminecarea continuă, cu inimă şi simţire curată, pe cât este cu putinţă omului, cu preacuratele, nemuritoarele şi de viaţă făcătoarele Taine, cu însuşi cinstitul Trup şi Sânge al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus"334.

Spre sfârşitul capitolului dedicat Sfintei împărtăşanii, părintele Dumitru Stăniloae, într-o notă explicativă, evidenţiază ideea împărtăşirii continue cu Trupul şi Sângele Domnului:
„Se remarcă legătura firească între pomenirea neîncetată a lui Hristos, deci şi a Pătimirii Lui, prin rugăciune şi prin împărtăşirea continuă cu trupul Lui răstignit şi biruitor al morţii prin cruce. Comunicarea continuă cu Trupul Domnului întreţine pomenirea continua a Lui, căci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu cuvântul. La rândul ei, pomenirea neîncetată a Domnului cu cuvântul, ca şi comunicare a Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastră, se cere după o comunicare deplină cu Hristos prin împărtăşirea de Trupul Lui"335.

Aceeaşi expresie de împărtăşire continuă o regăsim şi la Sfântul Simeon al Tesalonicului. Vorbind despre sfârşitul nostru, arhiepiscopul Tesalonicului subliniază importanţa primirii Preacuratelor lui Hristos Taine: „Drept pentru care trebuie să nu ne îngrijim de cele prezente, ci să ne smerim, să facem pocăinţă şi să ne mărturisim lui Dumnezeu şi pe El să-L chemăm spre milă şi să ne grăbim să ne împărtăşim cu cuminecare tainică şi să facem acest lucru încontinuu cu luare aminte şi smerenia sufletului: pentru că aceasta înseamnă a fi noi cu Dumnezeu şi a fi Dumnezeu cu noi, lucru pentru care S-a şi întrupat"336.

Sfântul Nicolae Cabasila, în cele două lucrări de referinţă ale sale, Tâlcuire la Dumnezeiasca Liturghie şi Despre viaţa în Hristos insistă asupra Tainei Euharistiei şi dovedeşte că cei care se împărtăşesc cu Preacuratele Taine ale lui Hristos vor avea parte de plinătatea şi desăvârşirea vieţii în Hristos. Totodată, Dumnezeiasca Euharistie desăvârşeşte celelalte Taine de după Botez şi curăţă păcatele săvârşite după cea dintâi Taină de iniţiere creştină, aducând înfierea prin har şi adopţia de către Dumnezeu337.

Acestea sunt doar o parte din mărturiile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii în privinţa desei împărtăşiri. Am semnalat şi în cadrul celui dintâi capitol referiri la Taina Sfintei Euharistii
încă din zorii creştinismului. Am specificat, totodată, faptul că fiind cea mai însemnată Taină a Bisericii este firesc ca toţi Părinţii şi teologii să-şi îndrepte atenţia asupra ei. Prin această selecţie de texte am încercat să evidenţiem că practica Bisericii era îndreptată dintotdeauna spre o împărtăşire deasă, însă cu o pregătire temeinică şi extrem de aspră. Intr-unui din capitolele care vor urma, vom aduce în discuţie modalităţile prin care creştinii sunt datori să se pregătească pentru împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Preot Nicolae-loan Aloman

Fragment din cartea "Ethosul euharistic şi evlavia creştinului în societatea secularizată", Editura Reintregirea

Cumpara cartea "Ethosul euharistic şi evlavia creştinului în societatea secularizată"

Note:
326SFÂNTUL VASILE CEL MARE, „Epistola 93", PG (Patrologia Graeca editată de Jacques Paul Migne), voi. 32 [împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse; Mărturiile Tradiţiei...], p. 484-485.
327SFÂNTUL IOAN CASIAN, Din convorbirile cu Părinţii din Egipt, PL (Patrologia Latina editată de Jacques Paul Migne) voi. 49, col. 794-796 [vezi PSB, vol. 57, (Scrieri alese), trad. Vasile Cojocaru şi David Popescu, Bucureşti, Edit. JBMBOR, 1990, p. 466].
328 Ibidem.
329 Ibidem, col. 708-709 [în PSB, p. 4631.
330 Ibidem, col. 1277-128 [Convorbirea cu avva Theona, în PSB, p. 697|. Vezi şi capitolul III „Tradiţia Sfântului Ioan Casian", din lucrarea Augustine CASIDAY, Tradiţie şi teologie în scrierile Sfântului Ioan Casian, trad. Lucian Filip, Iaşi, Edit. Doxologia, 2015, p. 194-246.
331 SFÂNTUL TEODOR STUDITUL, Catehezele mici, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, studiu introductiv de Julien Leroy, ediţie îngrijită de Dragoş Bahrim, Iaşi, Edit. Doxologia, 2018, p. 418. Referitor la pregătirea prealabilă prin Taina Spovedaniei pentru primirea Dumnezeieştii Euharistii, vezi SFÂNTUL TEODOR STUDITUL, „Cuvântarea a treia", în vol. Cuvântări duhovniceşti, Alba Iulia, Edit. Reîntregirea, p. 23-28.
332SIMEON EVLAVIOSUL, Cuvânt ascetic, cap. 24 (Filocalia greacă, cap. 144), trad. în SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG, Viaţa şi epoca. Scrieri IV, Sibiu, Edit. Deisis, 2006, p. 112.
333 Omilie tradusă de către părintele diacon Ioan I. IcĂ jr., în împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse; Mărturiile Tradiţiei..., p. 427. Vezi şi Roger CORESCIUC, Omiliile Sfântului Grigorie Palama. Analiză omiletică, Iaşi, Edit. Doxologia, 2013, p. 190.
334 CALIST şi IGNATIE XANTOPOL, Metoda sau cele 100 de capete, cap. 91, „Despre Sfânta împărtăşanie", în col. Filocalia, voi. VIII, trad. Dumitru Stăniloae, Bucureşti, Edit. Humanitas, 2017, p. 201.
335Ibidem, p. 210 (nota 464).
336 SFÂNTUL SIMEON AL TESALONICULUI, Dialog, cap. 360, PG (Patrologia Graeca editată de Jacques Paul Migne), cap. 155, col. 669-673 (Vezi Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi, vol. II, ediţie îngrijită de Grighentie Natu, Suceava, Edit. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2003, p. 113).
337 Vezi Nicolae CABASILA, Despre viaţa în Hristos, Bucureşti, Edit. IBMO, 2014; IDEM, Tălcuirea Dumnezeieştii Liturghii, Bucureşti, EIBMO, 2011.


 

 

Pe aceeaşi temă

07 Februarie 2024

Vizualizari: 620

Voteaza:

Deasa impartasire in viziunea altor Sfinti Parinti ai Bisericii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE