TEMA 25
Despre mâncare şi băutură; când, cum şi de care trebuie să ne împărtăşim şi de care să ne ferim.

1. A lui Paladie, către Lausus postelnicul

Te rog pe tine, robul lui Dumnezeu Lausus, îmbărbătează-te cu toată priceperea şi nu-ţi încătuşa printr-un jurământ libertatea, din pricina vreunei judecăţi care vrea să fie pe placul oamenilor; aşa au păţit mulţi, care s-au jurat necugetat, cu slavă deşartă îndărătnică, să nu mănânce cutare sau să nu bea cutare, robindu-şi voia liberă constrângerii jurământului; pentru ca mai apoi să cadă iarăşi, jalnic, în aceleaşi, născând jurământ strâmb, fie din iubire de viaţă sau akedie, fie din neputinţă trupească sau poftă a vreunei plăceri. Deci cu judecată de mănânci sau cu judecată de te înfrânezi, nu vei greşi niciodată. Căci mai bine e să bei vin cu chibzuinţă decât apă cu trufie.

Şi vezi-mi pe cei care beau vin cu chibzuinţă cucerniciei şi, iarăşi, pe cei care leapădă nesocotit vinul. A băut vin cândva Iosif la egipteni, a băut şi Domnul nostru Iisus Hristos cu ucenicii săi şi a fost învinuit că e mâncăcios şi băutor de vin. Maniheii177 şi unii dintre înţelepţii elinilor au băut numai apă şi, legaţi cu părerea de sine, nu au scăpat de năpasta necunoaşterii lui Dumnezeu. Căci nu materia mâncărurilor ori a băuturilor este de învinovăţit sau de lăudat, ci cugetul celor care întrebuinţează bine sau rău materia. Despre cei care se împărtăşesc sau se leapădă de materie a spus Domnul: După roadele lor îi veţi cunoaşte; care, după Apostol, sunt: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. Cel care se luptă să aibă asemenea roade se înfrânează totdeauna, nu mănâncă şi nu bea fără judecată, nici nu locuieşte alături de cineva cu conştiinţă rea. Când e sănătos se leapădă de mâncărurile care îngraşă; iar când e bolnav sau suferă sau e întristat sau în primejdii sau vrând să zădărnicească slava deşartă, se va folosi de acestea cu măsură, ca leacuri, numai spre vindecarea sufletului şi a trupului, mulţumind lui Dumnezeu.

2. Din Pateric
S-a suit odată Avva Xanthie de la Schit la Terenouthin. Şi acolo unde a tras, i-au dat puţin vin pentru osteneala nevoinţei. Unii au adus un îndrăcit, iar dracul a început să îl ocărască pe Bătrân, zicând: „La băutorul ăsta de vin m-aţi adus?” Şi Bătrânul nu voia să îl scoată, dar din pricina ocării i-a zis: „Cred lui Dumnezeu, că nu o să sfârşesc paharul acesta şi vei ieşi”. Şi cum a început Bătrânul să bea, dracul a strigat, zicând: „Mă arzi, mă arzi!” Şi înainte să termine, a ieşit cu harul lui Hristos.

3. A lui Antioh Pandectul
Când cineva se înfrânează trebuie să păzească şi aceasta: să nu se ţină departe de vreo mâncare ca de ceva dezgustător şi scârbos; căci acesta este lucru blestemat şi cu totul drăcesc. Nu ne oprim de la bucatele mai grase pentru că sunt rele - să nu fie! -, ci ca să potolim întrucâtva patimile aprinse ale trupului, prin hrana uscată şi sărăcăcioasă. Şi, în acest chip, să strunim cum se cuvine trupul, când e sănătos, iar când e bolnav, să îl îngrăşăm cu măsură, ca să ajute sufletului la cele de trebuinţă şi să ducă împreună cu el lupta cea bună.

4. A Sfântului Anastasie Sinaitul
Intrebare:
Dacă cineva hotărăşte cu jurământ să facă vreun bine, de pildă să nu guste vin pentru o vreme sau să postească sau altceva asemenea, iar apoi din trândăvie nu are putere să împlinească ce a început, ce trebuie să facă?

Răspuns:
De regulă, să hotărască aşa ceva cu jurământ e lucru greşit şi trebuie ocolit; căci nu suntem cârmuiţi de necesitate, ci de voia liberă. Şi nu trebuie să înrobim libertatea cugetului cu sila jurământului, nici să ne depărtăm de vreuna din zidirile lui Dumnezeu ca fiind rea, ci cu dreaptă socoteală să ne folosim de toate. Cu toate acestea, fericiţii Părinţi, care au alcătuit sfintele rugăciuni, au făcut şi pentru o asemenea pricină o rugăciune care, prin preot, îl dezleagă pe om178. Căci s-a spus către adevăraţii preoţi ai lui Dumnezeu: câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer. Insă şi cel care dezleagă şi încalcă jurământul e dator să se mărturisească lui Dumnezeu, osândindu-şi trândăvia şi nepurtarea de grijă. Căci dacă, atunci când cineva făgăduieşte unui împărat muritor, nu îndrăzneşte până la moarte să încalce făgăduinţa, cu cât mai mult nu va fi vrednic de pedeapsă cel care promite ceva cu jurământ împăratului nemuritor şi ceresc, încălcând mai apoi ceea ce a făgăduit? Insă pocăinţa pe toate le poate.

5. A Sfântului Diadoh
Intr-atât trebuie să urască nevoitorii toate poftele iraţionale, încât ura faţă de acestea să li se facă obicei. Insă atunci când se înfrânează de la mâncăruri, trebuie să o facă în aşa fel încât nimeni să nu ajungă vreodată să se scârbească de ele; căci acest lucru e şi blestemat şi întru totul drăcesc.

Nu ne oprim de la mâncăruri pentru că sunt rele - să nu fie! -, ci pentru ca, rupându-ne de cele multe şi nefolositoare, să strunim cu măsură mădularele care se înfierbântă ale trupului; mai apoi, şi ca prisosul nostru să fie îndestulător pentru iconomisirea celor săraci, lucru care este semn al dragostei curate.

6. Din Pateric
Au ieşit odată Părinţii în Alexandria, chemaţi de fericitul Teofil, arhiepiscopul, ca să facă rugăciune şi să surpe idolii. Mâncând ei împreună cu el, s-a pus la masă carne de viţel şi au mâncat fără să ia seama. Luând arhiepiscopul o bucată, i-a dat-o Bătrânului care îi era alături la masă, spunând: „Uite, asta e o bucată bună. Mănâncă, Avva!”

Iar Bătrânii, auzind, au spus: „Noi până acum am mâncat verdeţuri; dacă e carne, noi nu mâncăm”. Şi nu s-a mai apropiat nici unul dintre ei să guste din aceasta.

Articol preluat din Everghetinos vol. 3 - editie bilingva; Sfanta Mare Manastire Vatopedi

Cumpara cartea "Everghetinos vol. 3 - editie bilingva

Note:
177 Maniheism - sistem filozofico-religios dualist de origine persană (întemeiat de Mani şi influenţat masiv de zoroastrism), care s-a răspândit în întreg Imperiul Roman, Orientul Apropiat, ajungând până în China. Conform cu învăţătura maniheistă, istoria lumii este împărţită în trei perioade: o „vârstă de aur”, în care spiritul şi materia nu erau amestecate; prezentul, dominat de confruntarea dintre două principii, unul bun şi unul rău, fiecare cu câte un rege (tatăl luminii şi prinţul întunericului); şi, în fine, perioada eshatologică, când cele două principii vor fi separate în două zone diferite. Aşa cum se vede şi din textul de faţă, nu de puţine ori adepţii sectei duceau o viaţă ascetică, (v. Dict. Byz., p. 1286)
178 In Euchologion-urile bizantine se pot găsi mai multe astfel de rugăciuni, dintre care una este cuprinsă şi în molitfelnicul românesc: „Rugăciune pentru cei ce sunt în blestem şi pe sineşi cu jurământ s-au legat” (Molitfelnic, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R.,
Bucureşti, 1998, p. 301)
 

• Postul Craciunului
  Publicat in : Post
• Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
  Publicat in : Post
• Lasata Secului pentru Postul Sfintei Marii
  Publicat in : Viata liturgica
• Postul, intoarcere in rai
  Publicat in : Viata liturgica
• Lasata Secului pentru Postul Craciunului
  Publicat in : Viata liturgica