„Mai uşor este a bea vin cu înţelegere, decât a bea apă cu trufie!"
Mâncărurile şi băuturile nici nu se laudă, nici se defăima. Pusnicul să păzească singură credinţa, pentru ca nu cumva să se încuibeze răutatea în suflet pentru lenevire; ca nu cumva să se slăbească trezia minţii şi ridicarea cugetului cea cu deadinsul către Dumnezeu; ca nu cumva să se întunece sfinţirea cea duhovnicească şi luminarea care se face de acolo în suflet.
Să avem grijă ca în acest timp al postului să ne îndeletnicim cu cele de sus.
De vor creşte bunătăţile cele zise mai sus în suflet, nu vor avea vreme patimile să se ridice împotriva sufletului, îndeletnicindu-se sufletul către cele de sus şi nedând vreme trupului spre scularea patimilor.
Deci, făcându-se acest aşezământ în suflet, cu nimic nu se deosebeşte cel ce mănâncă, de cel ce nu mănâncă.
„Dă trupului după putere şi întoarce toată nevoinţa ta spre lucrarea minţii!" (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
Nevoitorul în post să nu se trufească pentru înfrânarea sa. Postul este un simplu mijloc de mântuire, nu este un scop. După cum un meşter iscusit nu se laudă cu instrumentele sale, ci cu lucrul pe care l-a înfăptuit cu ajutorul lor, tot aşa nici nevoitorul nu trebuie să se laude cu postul, ci cu ceea ce a izbutit să facă pentru sufletul său cu postul.
De te vei îngreuia cândva cu mâncarea, atunci nevoieşte-te cu un lucru oarecare. De-ţi osteneşti trupul ca să se uşureze mai înainte de noapte, nu vei vedea năluciri şi visuri în somnul tău. Şi aşa fii luptător viteaz împotriva diavolului, şi dincolo te loveşte el pe tine, dintr-acolo loveşte-l şi tu pe el. De te îngreuiază cu mâncarea, îngreuiază-l pe el cu privegherea. Iar de te slăbeşte cu somnul, slăbeşte-l şi tu cu osteneala trupului. Iar de te înşeală cumva cu înălţarea, fă şi tu un lucru oarecare, prin care să te necinstească oamenii, căci să ştii aceasta, de nimic nu se scârbeşte, nu se necăjeşte şi nu se topeşte satana mai mult ca de aceasta, când doreşte însuşi omul şi îşi iubeşte necinstea şi smerenia.
De eşti tânăr, fugi de vin ca de şarpe.
Zis-a un Bătrân: „Să nu cumva să gândeşti vreodată, în gândul tău, cum că tu eşti mai silitor şi mai nevoitor spre faptele cele sufleteşti, decât ceilalţi fraţi, şi că mai mult posteşti şi te osteneşti, ci te smereşte pe tine cu darul lui Hristos şi cu dragostea nefăţarnică spre toţi, ca să nu cazi în duhul mândriei şi aşa îţi vei pierde osteneala. Că scris este: Cel ce i se pare că stă, să se păzească să nu cadă. Ci cu dragostea să fii, ca cu sare îndulcit pururea către fratele tău" (Pateric).
Parintele Sofian Duhovnicul, Editura Bizantina
Cumpara cartea "Parintele Sofian Duhovnicul"
-
Asceza in monahismul ortodox si practicile necrestine
Publicat in : Editoriale -
Cunoastere si asceza
Publicat in : Editoriale -
Asceza necredinciosilor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.