- In viaţa Bisericii, comunicarea cu preotul este foarte importantă. In parohiile mici, preotul slujitor este atât paroh, cât şi duhovnic. Credeţi că parohul trebuie să fie şi duhovnic în acelaşi timp ?
- Nu e obligatoriu. Intâi de toate, parohul bisericii este preot, iar datoria sa primordială rămâne a fi săvârşirea Sfintei Liturghii, a Sfintelor Taine, a Sfintei Euharistii cu precădere.
Datoria sa ulterioară este mărturisirea cuvântului lui Dumnezeu sau predica, în special de la amvon. In zilele noastre, el are multe ocazii şi posibilităţi să predice prin intermediul televiziunii, radioului, mass-mediei, să iniţieze şi să susţină conferinţe prin şcoli sau alte instituţii, unde are ocazia să întâlnească oameni străini de cuvântul lui Dumnezeu. Dacă preotul este activ, va găsi o modalitate de a vorbi poporului, nu doar enoriaşilor din parohia sa, ci şi celor care se interesează de creştinism, de învăţătura Bisericii, dar care stau deocamdată în afara ei. Aceasta este misiunea de seamă a preotului.
De altfel, preotul paroh este nevoit să fie şi administrator al bisericii, să se ocupe de problemele financiare şi de gospodărirea lăcaşului unde liturghiseşte. Cunosc aspectele respective, fiindcă sunt paroh. Când slujeam în Biserica Sfânta Treime din Ostankino, al cărei paroh era părintele Teofilact, s-a discutat problema transferului meu în altă parte. Prin urmare mi s-a încredinţat biserica unde slujesc până astăzi. Nu pot să uit cuvintele părintelui Teofilact, care mi-a spus: „Părinte Serghie, dacă ai cunoaşte ce povară îţi iei asupra ta... E dificil să fii paroh. O să-ţi aminteşti de cuvintele mele...” înţelegeam ce vrea să spună, dar abia mai apoi am văzut câte probleme mă copleşesc: administrative, financiare etc.
Când mi-am văzut pentru prima dată sfântul lăcaş care avea nevoie de o reconstrucţie serioasă, mi s-au înmuiat picioarele. Cugetam cu mâhnire: „Doamne, unde voi găsi bani
şi persoane care să mă ajute ?” Biserica este imensă! In primele cinci zile nu am putut să dorm. Eram agitat şi descurajat. Cu timpul însă, văzând că Dumnezeu mă ajută, m-am încredinţat cu toată puterea în mâinile Sale şi lucrurile s-au aranjat. La ora actuală, biserica noastră renaşte treptat din ruine.
In general, un paroh are multe griji şi este mereu în criză de timp. Bineînţeles, când este înconjurat de persoane care îl susţin: fie starostele sau enoriaşii simpli, atunci are mai mult spor. De pildă, aceştia îl ajută în biserică, îi găsesc diverse mijloace sau forţe de muncă.
Constructorii sau muncitorii sunt cel mai greu de găsit, deoarece angajăm numai persoane credincioase. Chiar dacă unele din ele nu sunt prea bisericoase, ţinem seama totuşi de respectul lor pentru credinţă. Astfel, angajaţii lucrează nu doar pentru câştigul material, ci şi din respect pentru biserică şi slujitorii săi. Din lăcaşul nostru nu s-a furat nimic niciodată.
Duhovnicia este o chemare specială, o responsabilitate aparte şi un har deosebit. Nu orice preot poate fi şi duhovnic iscusit. Acesta e un dar dumnezeiesc. Duhovnicul trebuie să aibă înţelepciune, discernământ, să fie familiarizat cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Experienţa absolventului de seminar, care a lecturat o singură dată scrierile Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, este insuficientă.
Un preot poate fi duhovnic adevărat doar dacă aplică în viaţa zilnică învăţăturile şi îndemnurile Sfinţilor Părinţi. Nepreţuita sa experienţă ia naştere când el însuşi se sileşte la împlinirea poruncilor pe care le predică enoriaşilor săi. Dacă omul mărturiseşte cuvântul fără să-l fi aplicat în viaţă, atunci va propovădui teorie seacă, asemănându-se fariseilor şi cărturarilor de pe vremuri. Dacă a îndurat multe încercări, greutăţi si necazuri în calea vieţii sale duhovniceşti, va fi în stare să-i îndrume corect pe credincioşi.
Cuvântul acestui păstor va fi viu, adevărat şi va putea să-i călăuzească pe creştini la mântuire. Asemenea duhovnici sunt nepreţuiţi.
- Ce sfat i-aţi oferi enoriaşului care nu are încredere în parohul din localitatea sa, mai ales când acolo nu există decât un singur lăcaş şi un singur preot ?
- Unii creştini sunt deosebit de pretenţioşi în alegerea duhovnicului. După ce lecturează despre viaţa stareţilor sfinţi, ei vor să observe aceeaşi trăire la preoţii din parohia lor. Această abordare a sfinţeniei este incorectă. Cu siguranţă, astăzi există sfinţi care au menirea lor concretă în lume.
Pe de altă parte, avem preoţi simpli şi corecţi - păstori care îşi împlinesc dezinteresat îndatoririle, lucrând în numele Domnului Hristos. Poate că un astfel de păstor nu este sfânt sau înainte-văzător, dar are înalte calităţi morale.
Pentru început, e bine ca omul să dialogheze cu preotul, să-i adreseze anumite întrebări, să-i împlinească îndemnurile. Increderea în preot apare atunci când el îi cere sfaturi pe care încearcă să le aplice. Când creştinul observă la sine rezultate şi roade bune, atunci înţelege că părintele a avut dreptate. Dacă roadele sale se înmulţesc, atunci va recunoaşte neîndoielnic vrednicia preotului, îndeosebi când îi vede virtuţile şi faptele. Când enoriaşii unei parohii se cunosc şi sunt uniţi, faptele preotului, fie bune sau rele, sunt remarcate şi comentate de ei. Faptele bune ale preotului vrednic nu vor fi tăinuite de oameni niciodată, pentru că nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă (Matei 5, 14).
De cele mai multe ori, noi înşine suntem vinovaţi de faptul că nu avem încredere în păstor. Desigur, e posibil ca unii preoţi să fie nevrednici de chemarea lor. Cu toate acestea, dacă nu sunt opriţi canonic să slujească, atunci toate Tainele săvârşite de ei sunt valabile. E posibil să aibă abilităţi organizatorice sau administrative, dar să fie mai puţin experimentaţi în latura duhovnicească. în ceea ce mă priveşte, le înţeleg perfect pe bătrânelele care la cei 50, 60 sau 70 de ani ai lor nu îndrăznesc să se confeseze unui preot de numai 25 de ani. De aceea, ele pot merge în altă biserică sau să apeleze la un alt duhovnic. De asemenea, mulţi credincioşi au duhovnici în mănăstiri. In prezent, în Rusia există vreo 500 de obşti monahale. La dorinţă, omul se poate deplasa oriunde, în diverse lăcaşuri sfinte, poate să corespondeze cu îndrumătorul său etc.
Cel care caută, află (Matei 7, 8). Efortul omului de a-şi găsi un duhovnic iscusit, prin depăşirea unor obstacole sau parcurgerea distanţelor mari, este foarte preţios. El nu este obligat să se limiteze la o singură parohie. Desigur, va trebui să se roage lui Dumnezeu să-i descopere un duhovnic bun.
Legăturile duhovniceşti sunt unite în ceruri precum cununiile. E posibil ca Domnul să nu-i dăruiască imediat un îndrumător omului, dar, când cineva caută cu toată silinţa un păstor bun pe care să-l asculte, îl va găsi neapărat.
- Părinte Serghie, în zilele noastre duhovnicia adevărată este ca o piatră rară, iar neputinţa trupească, duhovnicească şi sufletească se înmulţeşte. Care este rolul duhovnicului în viaţa spirituală din prezent ? In ce măsură trebuie să asculte ucenicul de el?
- Rolul duhovnicului a fost şi este călăuzirea turmei sale.
Una este să predice preotul de la amvon şi altceva să-l influenţeze pe fiecare credincios în parte cu sfaturile şi rugăciunile sale. Despre râvna, osteneala şi puterea rugăciunii duhovnicului nu ştie nimeni decât Dumnezeu şi el însuşi. O astfel de comunicare cu duhovnicul îl ajută pe om în sporirea sa duhovnicească.
Preotul trebuie să reprezinte un model pentru enoriaşii săi, sporind pe calea virtuţilor. Va trebui să înţeleagă realmente viaţa duhovnicească, pentru a-i putea călăuzi şi pe alţii să o urmeze.
Timpurile în care trăim sunt văduvite şi sărăcite de multe daruri: ne lipsesc marile nevoinţe, s-au rărit marii duhovnici purtători de Dumnezeu. Sfinţii au fost, sunt şi vor fi întotdeauna, dar, precum a prevăzut un Părinte de demult, ei se vor ascunde de ochii lumii în zilele din urmă. In vremea noastră e aproape cu neputinţă să întâlneşti oameni sfinţi.
Uneori se întâmplă să auzim de existenţa celor care duc un trai virtuos... A-i vedea însă este un mare dar pentru noi, din mila lui Dumnezeu. Mai presus de orice, virtutea ascultării rămâne pilonul Bisericii, pentru că pe acest pilon se zideşte întreaga viaţă duhovnicească.
Când omul doreşte cu adevărat să ducă un trai duhovnicesc, va înţelege, mai devreme sau mai târziu, importanţa sfatului şi îndrumării unui părinte duhovnicesc, preot şi
păstor. Prin urmare va merge în căutarea lui. Această dorinţă apare în el atunci când citeşte scrierile Sfinţilor Părinţi despre ascultare, vieţile sfinţilor sau patericele. Treptat, înţelege că este neputincios duhovniceşte, că ştiinţa sa e seacă şi superficială, că are nevoie de un îndrumător care cunoaşte nevoinţa ascultării, care are experienţă şi îl poate apăra de multe primejdii. Astfel, silindu-se în căutarea unui duhovnic, îl va afla în cele din urmă.
Nu cred că omul îşi va găsi un duhovnic chiar de la începutul căutărilor sale. Aceasta este o strădanie serioasă, pe care numai voia lui Dumnezeu o poate aprecia şi răsplăti.
Cunoaştem porunca dumnezeiască referitoare la respectarea părinţilor după trup: cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta (Marcu 7, 10). In sens figurativ, ea poate fi interpretată astfel: cinsteşte Biserica-Mamă şi duhovnicul. Consider că îndrumătorul sufletesc se cuvine a fi cinstit chiar mai mult decât tatăl după trup, pentru că tatăl ne-a născut pentru o lume vremelnică, iar duhovnicul ne zideşte prin cuvânt, rugăciune şi exemplu cucernic pentru viaţa veşnică.
De aceea, virtutea şi nevoinţa ascultării va dăinui până la sfârşitul vremurilor. Oricât ar sărăci viaţa duhovnicească, preoţii vrednici nu vor înceta să existe, pentru că Dumnezeu îi va ocroti mereu.
- Uneori, omul intenţionează să-şi găsească un duhovnic, dar, pentru că nu înţelege sensul ascultării, vede în relaţia dintre duhovnic şi ucenic doar un şir de interdicţii şi permisiuni. O asemenea relaţie i se pare dificilă şi plictisitoare, motiv pentru care nu doreşte să urmeze calea ascultării. In ce constă rătăcirea sa şi ce părere aveţi despre aceasta?
- Desigur, este o viziune greşită, care aparţine unui neofit sau unei persoane care nu s-a familiarizat cu literatura şi viaţa duhovnicească ori, mai ales, nu a cunoscut persoane
îmbunătăţite. Duhovnicia nu se limitează la interdicţii şi îngăduinţe. In ea se ascunde o nesfârşită profunzime. Duhovnicul nu este un om obişnuit care permite sau interzice anumite lucruri. In primul rând el este preot, dar, mai presus de toate, este prieten duhovnicesc. Domnul a spus: Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţifraţi. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri (Matei 23, 8-9).
In general, duhovnicul este iubit, respectat şi ocrotit de necazuri sau supărări neaşteptate. Relaţia dintre duhovnic şi ucenic este neconvenţională. Ea poate fi numită legătură „după chip şi asemănare”. Cu alte cuvinte, relaţia noastră cu el este reflecţia celei dintre noi şi Domnul Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Scărarul confirmă acest adevăr, remarcându-ne că adevărata virtute a ascultării o are persoana care se supune lui Dumnezeu şi duhovnicului său. De asemenea, în vremea noastră, creştinul e bine să citească scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi scrierile părinţilor naţionali cu referire la viaţa ascetică, ascultare şi lucrarea rugăciunii.
In zilele de azi, duhovnicul este fie marele nostru prieten, fie frate duhovnicesc. Comunicarea cu el ne îmbogăţeşte, fiindcă în comportarea şi vorbele sale descoperim adevăruri nescrise în vreo carte.
Pe vremuri, un preot şi prieten apropiat sufletului meu mi-a spus că, de fapt, cuvântul în sine este o îmbinare inanimată de litere, iar cuvântul preotului, cosolidat prin exemplu şi experienţă personală, este viu şi „întrupat” în faptă. El are greutate şi îl însufleţeşte pe ascultător. Din acest motiv, discuţiile purtate cu duhovnicii vrednici nu se uită cu uşurinţă. Cărţile, după ce le citim, uităm de conţinutul lor. Unele idei le memorăm, dar numai pentru o perioadă limitată de timp. Pe când discuţiile cu preoţii le păstrăm în minte zeci de ani - ceea ce e şi firesc.
IEROMONAH SERGHIE RÎBKO
Fragment din cartea "CUM NE MÂNTUIM ÎN SECOLUL XXI", Editura Sophia
Cumpara cartea "CUM NE MÂNTUIM ÎN SECOLUL XXI"
-
Viata duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.