La rugăciunea minţii se cuvine să ţinem mintea în inimă, înaintea Domnului. După măsura osârdiei întru rugăciune şi a smereniei noastre, Dumnezeu dăruieşte primul Său dar minţii noastre - adunarea minţii la rugăciune. Când luarea-aminte către Domnul nu mai cunoaşte împrăştiere, atunci harul lui Dumnezeu se face lucrător înăuntrul inimii noastre.
De la rugăciunea minţii se trece apoi către rugăciunea inimii, care se lucrează înăuntru acesteia. Insă acest pas se face cu purtarea de grijă a unui învăţător încercat. Când mintea şi inima noastră se umplu de iubirea de Dumnezeu, împlinim atunci o asemenea rugăciune numită a inimii.
In Evanghelie se spune: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea..." (Mar- cu 8, 34). Dacă ne raportăm la aceste cuvinte în ceea ce priveşte rugăciunea, atunci pot fi tâlcuite astfel: „Cine vrea să se nevoiască întru rugăciune să se lepede de voia sa, de propriile sale gânduri şi apoi să-şi ia crucea - adică nevoinţa cea sufletească şi cea trupească, cerută neapărat de această lucrare." Predându-ne cu totul voii lui Dumnezeu, trebuie să făptuim cu smerenie această nevoinţă pentru adevăratul bine, dăruit de osârdnica rugăciune către Dumnezeu, având mereu cugetul de neclintit la Domnul.
Când această stare a minţii devine firească şi permanentă, ea este numită de Părinţi unirea minţii cu inima; în această situaţie mintea nu mai are dorinţa de a ieşi din inimă, ci, dimpotrivă, cu luare-aminte se întoarce către Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu zidirea locaşului celui lăuntric.
La această lucrare a inimii, lumina din lăuntru îl luminează pe om, acesta văzându-şi în mod limpede gândurile, intenţiile şi dorinţele pe care de bunăvoie mintea şi inima le aduc la ascultarea de Hristos, spre a împlini porunca dumnezeiască a Părintelui Celui ceresc; orice îndepărtare de Dumnezeu, într-o astfel de stare, devine dureroasă pentru inimă. Omul, smerindu-se pe sine, nu va fi lipsit însă de harul lui Dumnezeu. Ne este cunoscut că rugăciunea minţii în inimă se dobândeşte pentru unii într-un timp scurt, iar pentru alţii este o lucrare deloc lesnicioasă. Cunosc trei oameni care au dobândit-o: unul a ajuns la rugăciunea aceasta într-un singur ceas, un altul a dobândit-o în peste şase luni, iar un altul, în peste zece luni. Iar un mare stareţ a dobândit-o abia peste doi ani. Şi de ce se întâmplă aceasta, singur Dumnezeu ştie. De asemenea, nimicirea patimilor şi curăţirea inimii de patimi, care se face cu ajutor de Sus, pentru alţii e ca un zălog al fericirii viitoare. Lucraţi în acest chip: când simţiţi că mintea este înlăuntrul inimii şi rugăciunea e aproape de aceasta, nu faceţi nimic altceva; când însă vă apropiaţi de o astfel de rugăciune şi sunteţi plini de împrăştiere, cădeţi înaintea Domnului cu smerenie, încălzindu-vă astfel inima.
Fiţi veghetori şi privegheaţi în timpul rugăciunii inimii. Nimic nu este mai plăcut lui Dumnezeu ca îndeletnicirea cu această rugăciune în care mintea să coboare în inimă. Când nu vă este la îndemână şi nu aveţi vreme să lucraţi în acest chip rugăciunea, păziţi pe cât puteţi duhul rugăciunii, având înăuntrul vostru pomenirea lui Dumnezeu, văzându-L înaintea ochilor pururea pe El, stând în faţa Domnului plini de teamă şi de iubire. Acesta este, pe scurt, duhul de rugăciune. Se cuvine să avem acest duh al iubirii de Dumnezeu la rugăciune şi pe cât ne este cu putinţă să ne plecăm Domnului jertfindu-I toate dorinţele noastre şi predându-ne pe deplin voii Lui celei sfinte. Intru toate să stăm împotriva voii noastre, a dorinţelor noastre, nefăcând nimic după voia noastră. Un astfel de duh ne şopteşte: „Nu am putere, nu am vreme să fac ceva după voia lui Dumnezeu." Cel care ascultă de duhul acesta nicicând nu se va apropia cu adevărat de rugăciune. Mai există şi duhul îndreptăţirii de sine, care luptă împotriva păcii lăuntrice şi a supunerii faţă de voia lui Dumnezeu. Acest duh al îndreptăţirii de sine înşală conştiinţa spre a nu ne îndrepta greşelile. Dumnezeu să ne păzească de astfel de duhuri rele la rugăciune!
Fragment din cartea "Părinţii de la Valaam despre rugăciune", Editura Sophia
Cumpara cartea "Părinţii de la Valaam despre rugăciune"
-
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Editoriale -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Editoriale -
Rugaciunea inimii intr-o lume fara inima
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.