Durerea unei mame pentru pacatele copiilor, ori a unei sotii pentru pacatele sotului, ori a oricarui om pentru pacatele altuia, se naste din iubire si din purtare de grija. Insa, indiferent de raportul social avut, precum ne atrage atentia Sfantul Ioan Gura de Aur, nu trebuie sa uitam "sa punem masura suferintei" nascute de pacatele altora.
Celui care greseste trebuie sa-i dam un cuvant bun. Daca nu primeste cuvantul, trebuie sa-l invatam prin faptele noastre bune. Daca nici din fapte nu invata, nu ne mai ramane decat rugaciunea, acest suspin adus tainic inaintea lui Dumnezeu. Rugaciunea, la randul ei, cand este insotita de durerea inimii, are multa putere inaintea lui Dumnezeu.
Pune masura suferintei !
In scrisorile sale catre diaconita Olimpiada, in numar de saptesprezece, Sfantul Ioan Gura de Aur nu inceteaza a intari sufletul acesteia, care suferea nespus de mult pentru faptele celor aflati la conducerea imparatiei si a Bisericii din Constantinopol, fapte savarsite fara frica de Dumnezeu.
"Cand auzi ca o Biserica a cazut, ca alta s-a clatinat, ca alta a fost cuprinsa de valuri cumplite, ca alta a suferit alte nenorociri, ca una a primit lup in loc de pastor, alta pirat in loc de carmaci, alta calau in loc de doctor, sufera - ca nu trebuie sa treci pe langa astfel de fapte fara sa suferi -, dar pune masura suferintei."
"Daca pentru pacatele noastre, pentru faptele pentru care avem sa dam socoteala, nu e trebuincios, nici bine, ci tare primejdios si pagubitor, sa te lasi stapanit de tristete deznadajduitoare, apoi cu mult mai mult e zadarnic si de prisos, iar pe langa asta si diavolesc si pierzator de suflet, sa te topesti de durere si sa te pierzi pentru pacatele altora."
"Cum sa nu fie cea mai mare prostie si nebunie sa te framanti si sa suferi atata pentru greseli facute de altii, pentru pacate pentru care altii au sa dea socoteala, incat sa aduci in suflet intuneric nespus, tulburare mare, zapaceala, neliniste si framantare multa?"
"Cand auzi pe cineva ca povesteste de prapadul de acum, departeaza-te indata de gandurile acestea si fugi cu mintea la ziua cea infricosatoare. (...) Atunci nimeni nu va fi judecat pentru pacatele altuia, ci pentru pacatele facute de el."
"Strange in jurul tau aceste ganduri, sporeste-ti frica aceasta si ridic-o zid puternic impotriva tristetii satanice si pierzatoare de suflet! Stai inarmat cu aceasta frica, in lupta impotriva tristetii! Si vei putea, numai cu aratarea ei, sa o risipesti, sa o sfarmi, mai usor ca pe o panza de paianjen. Tristetea, pe langa faptul ca este zadarnicita si de prisos, mai este si tare pustiitoare si vatamatoare. Frica aceea (de Judecata), insa, este si de neaparata trebuinta si buna folositoare si cu mult castig."
*
Nu trebuie sa trecem nepasatori pe langa faptele rele ale celor de langa noi, dar nici sa ne lasam striviti sufleteste de acestea. Nnimeni nu va fi judecat pentru pacatele altuia, ci doar pentru pacatele facute de el. Suferinta, atat pentru pentru pacatele noastre, cat si pentru ale altora, este buna atata timp cat are masura. Cand intrece masura cuvenita, suferinta devine primejdioasa, fiind in stare sa arunce sufletul in tristete si deznadejde.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Deznadejdea si nepasarea
Publicat in : Credinta -
Socul ontologic - frica, descurajarea, deznadejdea
Publicat in : Editoriale -
Deznadejdea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.