Randuiala casatoriei este una dintre cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Prin primirea binecuvantarii si harului Sfintei Treimi, casatoria reprezinta pentru cei doi miri o cale de participare la realitatile dumnezeiesti ale Imparatiei Cerurilor. Ea reprezinta totodata o cale de redobandire a demnitatii imparatesti a omului, pierduta prin pacat. Acest lucru este subliniat de folosirea simbolica a cununiilor (coroanelor), fapt care a si dat numele randuielii, acela de Taina Cununiei (Taina Incununarii).

Omul, neam imparatesc

Demnitatea imparateasca a omului se intemeiaza pe actul creator, acesta fiind creat dupa "chipul si asemanarea” "Imparatului cerului si al pamantului”. Sfintii Parinti ne spun ca omul insusi a fost adus la existenta ca imparat al intregii creatii. In acest sens, da marturie si Psalmul 8 al lui David: "Ce este omul ca-ti amintesti de el? Sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu marire si cu cinste l-ai incununat pe el. Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Ps. 8, 4-6)

Prin pacat, omul pierde cinstea de imparat al creatiei, devenind rob patimilor si lumii create. Actul caderii omului in pacat a dat prilej diavolului sa se afirme ca "stapanitor al acestei lumi”, supuse stricaciunii si mortii.

Iconomia mantuirii omului, lucrata prin intruparea lui Hristos, Moartea si Invierea Sa, Inaltarea la Cer si Pogorarea Sfantului Duh, proclama biruinta vietii asupra mortii, atat eliberarea omului din aceasta robie a mortii si stricaciunii, precum si restabilirea acestuia in demnitatea sa imparateasca dintai. Omului ii este redeschisa calea spre a redeveni imparat, peste patimi si lume, alegand sa vietuiasca liber in Biserica, prin participarea la Sfintele Taine.

Chipul imparatesc al familiei crestine

Taina Nuntii ni se infatiseaza in ansamblul ei drept o recapitulare a creatiei si a istoriei mantuirii neamului omenesc.

De aceea, auzim in rugaciuni pomenite pe de-o parte, numele lui Adam si Eva, parintii neamului omenesc, fiind chemati sa nu mai intrebuintam in mod gresit libertatea, adica spre pacat, asemenea lor, iar pe de alta, numele a numeroase personaje biblice vechi-testamentare, numerosi patriarhi biblici si sotiile lor, ca unii ce sunt stramosii dupa trup ai lui Hristos.

Familia isi are asadar rolul ei insemnat in iconomia intruparii lui Hristos si a mantuirii neamului omenesc. De aici reiese si rolul sau fundamental in ceea ce priveste mantuirea celor doi soti si, dupa caz, a copiilor.

Familia ni se infatiseaza drept chip al Bisericii, loc in care omul este chemat "sa-si lucreze” "asemanarea cu Dumnezeu”. Insa asa cum Biserica este chip al Imparatiei Cerurilor, tot asa se arata a fi si familia.

Cununiile ce sunt puse pe capul mirilor in Taina Nuntii sunt simboluri biblice ce exprima triumful vietii asupra mortii, trimitand la viata cea vesnica in Imparatia lui Dumnezeu.

Cununile (stephana) simbolizeaza slava si cinstea pe care Dumnezeu le daruieste familie prin aceasta Sfanta Tainei. O cantare din cadrul Tainei Cununiei, ce urmeaza "incununarii” mirilor tocmai acest fapt il subliniaza: "Doamne Dumnezeul nostru cu slava si cu cinste incununeaza-i pe dansii”.

Mirele si mireasa sunt incununati ca imparat si imparateasa in propria lor imparatie, familia, pe care trebuie sa o conduca cu intelepciune, dreptate si sfintenie. Este un fapt care ii responsabilizeaza profund pe cei doi miri.

Cununia pusa pe capul mirelui arata ca acesta este proroc, preot si imparat al familiei si casei sale.

Sotul este proroc deoarece datoria sa este aceea de a reaminti intotdeauna celor din familie, dreapta credinta, planul lui Dumnezeu cu privire la ei si cu privire la lume.

Sotul este preot deoarece el se cere a fi pilda de rugaciune in familie, invatandu-i si calauzindu-i si pe ceilalti membri catre viata in Hristos in Biserica.

Sotul este imparat ce trebuie "sa imparateasca” peste toti ai lui intru iubire.

La randul ei, sotia trebuie sa fie o imagine in oglinda a sotului, marturisind ceea ce este bine, drept si sfant. Este o imparateasa ce trebuie tratata de sotul ei cu aceeasi dragoste pe care Dumnezeu o poarta Bisericii.

Chipul mucenicesc al familiei crestine

Exista insa un continut si mai profund al cununiilor pe care ni-l descopera Taina Nuntii. In Biserica, cununa imparateasca se indentifica cu cea a muceniciei.

Acest fapt face ca in slujbele sfintilor mucenici sa intalnim imagini ale muceniciei ca nunta cu Mirele Ceresc, precum in acest tropar: "Mieluseaua Ta, Iisuse (N), striga cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc si pe Tine cautandu-Te ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc, si impreuna ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine, ca sa imparatesc cu Tine; si mor pentru Tine, ca sa viez pentru Tine; ci ca o jertfa fara prihana, primeste-ma pe mine ceea ce cu dragoste ma jertfesc Tie. Pentru rugaciunile ei, ca un milostiv, mantuieste sufletele noastre.”

Pe de alta parte, in Slujba Nuntii, intalnim imagini ale muceniciei, in rugaciuni fiind pomeniti cei 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, Sfantul Mucenic Procopie,  in timpul cand are loc procesiunea in jurul mesei, se canta: "Sfintilor Mucenici care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului, sa se mantuiasca sufletele noastre.” (Cantare din slujba cununiei)”.

Fara indoiala, viata de familie traita spre mantuire necesita tarie si credinta de mucenic. Prin coroanele puse pe capul lor, mirilor li se reaminteste conditia esentiala ce face din unirea dintre ei una cu adevarat in Hristos. Aceasta conditie este primirea Evangheliei lui Hristos, purtarea Crucii, pentru a participa la biruinta Sa, in Imparatia Cerurilor.

In vechime, cununiile erau legate printr-un lant ce simboliza unirea dintre mire si mireasa in Hristos. Acestea erau purtate timp de opt zile, ca ei sa nu se poata departa unul de altul, trimitand mai ales la evitarea "divortului sufletesc” dintre ei.

Astazi, cununile sunt indepartate de pe capul mirilor la sfarsitul slujbei rostindu-se o rugaciune in care se aminteste: "Primeste cununile lor in imparatia Ta, pazindu-i curati, fara prihana si neasupriti in vecii vecilor”.

Aceste cununi sunt numai chipuri ale cununilor din Imparatie pe care le vor primi de la Hristos daca vor trai intru El. Astfel, iubirea dintre barbat si femeie devine partasa veacului ce va sa vina, sotilor aratandu-li-se ca sunt chemati a primi in Imparatie cununile cele vesnica impreuna cu martirii si sfintii, de la Hristos Insusi.

Am intalnit la cineva explicatia potrivit careia cuvantul "casnicie" ar proveni de la "cazna". Prin urmare, casnicia este truda, staruinta, osteneala, in vederea mantuirii. Putem vorbi, asadar, de o mucenicie a vietii de familie, prin daruire totala. Pomenirea mucenicilor si indentificarea cununiilor cu simboluri ale martiriului in Taina Cununiei, nu implica insa o invocare morbida a "suferintei” ca element constituent al casatoriei crestine. Sa nu uitam ca, in rugaciuni, mirelui si miresei le sunt fagaduite fericirea si bunastarea, nu suferinta. 

Mirii sunt chemati sa moara lumii si patimilor, sa moara lor insile, sa-si puna viata pentru Hristos si semeni, incepand din sanul propriei familii, spre a se bucura vesnic in Imparatia Cerurilor.

Radu Alexandru

• Familia crestina intre traditie si modernitate
  Publicat in : Religie
• Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache
  Publicat in : Predici de duminica
• Familia crestina
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: