Despre faptul că sufletul trebuie să dispreţuiască orice cinstire i se aduce şi să iubească smerenia şi sărăcia cu duhul, prin care se dobândeşte pacea sufletului

Prin urmare, iubite cititor, dacă iubeşti pacea inimii, luptă-te să intri în ea prin poarta smereniei (pentru că altă intrare în aceasta în afară de smerenie nu există). Iar ca să dobândeşti smerenia trebuie să te osteneşti şi să te sileşti (mai ales la început) să îmbrăţişezi, pe de o parte, toate necazurile şi încercările ca pe nişte surori iubite ale tale, şi să te fereşti, pe de altă parte, de orice slavă şi cinste, dorind să fii dispreţuit de către toţi şi să nu fie nimeni care să te apere şi să te aline, decât numai Dumnezeul tău.

Incredinţează-te şi întăreşte-te în acest gând, anume că numai Dumnezeul tău este binele tău, singura ta scăpare şi că toate celelalte lucruri sunt pentru tine tot atâţia spini, pe care dacă îi laşi să intre în inima ta te vor răni de moarte. Iar dacă cineva te face de ruşine trebuie să nu te mâhneşti, ci să accepţi cu bucurie ruşinea, fiind încredinţat că făcând astfel, Dumnezeu este cu tine. Şi să nu doreşti altă cinste, nici să cauţi altceva decât a pătimi pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru ceea ce Ii aduce Lui mai mare slavă.

Osteneşte-te ca să ajungi să te bucuri când cineva îţi spune vorbe de ocară sau te mustră sau te dispreţuieşte. Căci mare este comoara care stă ascunsă sub această ţărână a pătimirii necinstei. Iar dacă primeşti de bunăvoie această pătimire, degrabă te vei îmbogăţi, fără ca acest lucru să-l ştie cel care îţi dă acest dar, adică cel care te necinsteşte. Nu căuta niciodată să te iubească cineva în această viaţă, nici să te cinstească, pentru a putea să pătimeşti cu Hristos Cel Răstignit fără să te împiedice cineva.

Păzeşte-te de tine însuţi ca de cel mai mare duşman al tău; nu urma voii tale, nici minţii tale, nici părerii tale, dacă vrei să nu pieri. Intrarmează-te mereu pentru aceasta, pentru a te păzi de tine însuţi. Iar când voinţa ta înclină spre vreun lucru, chiar şi unul sfânt, mai întâi înfăţişeaz-o dezgolită înaintea lui Dumnezeu, cu smerenie adâncă, rugându-L să se facă cu ea voia Iui Dumnezeu şi nu a ta. Şi aceasta fă-o cu dorinţă din adâncul inimii, fără nicio urmă de iubire de sine, cunoscând tu de te la tine însuţi că nu ai nimic şi nici nu poţi face nimic.

Păzeşte-te de gândurile care par a îndruma spre sfinţenie şi îndeamnă spre râvnă fără discernământ. Despre aceasta, Dumnezeu spune alegoric: „Feriţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte" (Matei 7, 15-16). Iar roadele lor, pe care le lasă în suflet sunt tristeţe şi tulburare. Pentru toate aceste gânduri te îndepărtează de smerenie şi de acea pace şi linişte interioară, indiferent de felul în care ele se înfăţişează minţii. Aceştia sunt prorocii mincinoşi îmbrăcaţi în chip de oi, adică prefăcându-se a îndemna spre râvnă pentru a fi de folos, chipurile, aproapelui, însă spre o râvnă fără discernământ, aceste gânduri fiind, de fapt, lupi răpitori care îţi răpesc smerenia şi acea pace şi linişte, atât de necesară oricui vrea să sporească neabătut. Iar cu cât gândurile au mai mult aparenţa sfinţeniei, cu atât mai mult trebuie să le cercetezi, făcând acest lucru cu multă linişte şi pace lăuntrică, după cum s-a spus. Iar dacă vreodată eşti lipsit de vreuna din acestea, nu te tulbura, ci smereşte-te înaintea lui Dumnezeu şi cunoaşte ţi neputinţa, învăţându-te pe viitor că poate astfel îngăduie Dumnezeu pentru a-ţi smeri mândria care se află ascunsă înlăuntrul tău fără ca tu să ştii acest lucru.

Iar dacă vreodată vei simţi că sufletul tău este împuns de oricare spin ascuţit şi otrăvitor, adică de orice patimă şi gând, nu te tulbura pentru aceasta, ci ia aminte cu mai multă chibzuinţă ca să nu pătrundă acestea în inima ta. Trage-ţi inima înapoi şi condu-ţi cu bucurie voinţa în locul păcii şi al liniştii, păzindu- ţi sufletul curat înaintea lui Dumnezeu, pe care II vei găsi întotdeauna înlăuntrul tău şi în adâncul inimii tale, fiind încredinţat de adevărul părerii tale că toate ţi se întâmplă pentru a fi încercat, pentru a deveni astfel destoinic să îţi împlineşti menirea şi vrednic de cununa dreptăţii, care îţi este pregătită de către milostivirea lui Dumnezeu.

Sfantul Nicodim Aghioritul

Razboiul nevazut, Editura Reintregirea

Cumpara cartea "Razboiul nevazut"

 

• Sarac cu duhul
  Publicat in : Editoriale
• Fericirile
  Publicat in : Predici - Predica
• Saracia cu duhul
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor va fi imparatia cerurilor
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti