- Aţi amintit, maică, un element foarte important: sărăcia cu duhul. Pentru că vorbim despre proprietate intelectuală, iar sărăcia cu duhul de care Mântuitorul vorbeşte în Fericiri a fost înţeleasă în cele mai variate forme. Mulţi au fost scandalizaţi: „Adică cum, să fim proşti?''. Intr-adevăr; Mântuitorul ne zice să fim proşti, dar să fim proşti după logica lumii acesteia. Să fim proşti după mintea lumii acesteia.

- Da. Suntem proşti şi să fim proşti! Ei, aici eu nu ştiu cum să fac să pot transmite, dacă Dumnezeu are milă, diferenţa aceasta dintre nivelurile minţii, dimensiunile sau puterile minţii noastre. Pentru că noi confundăm mintea cu raţiunea. Confundăm mintea în întregul ei cu lucrarea raţiunii sau cu o altă lucrare a ei. A şti, a cunoaşte, a fi deştept - sunt puteri ale minţii şi roade dobândite ale lucrării ei. Dacă am învăţat mult, ştiu mult; dacă am făcut exerciţii de gândire, am viteză de gândire şi de prelucrare a datelor; îmi folosesc inteligenţa nativă. Dar toate astea nu epuizează mintea, ele sunt lucrări ale minţii. Noi uităm - sau nu ştim - că mintea noastră are o parte, esenţa ei, numită duh, care este capacitatea minţii umane, a sufletului omenesc, de a fi cu Dumnezeu, de a fi în Dumnezeu.

Dacă vreau să „bag” cunoştinţele intelectuale, viteza raţiunii sau profunzimea intuiţiei în duh, eu îmi parazitez duhul cu lucruri care nu sunt ale lui. A fi bogat cu duhul înseamnă a avea îngrămădite în el „produse” ale părţilor de jos ale sufletului. De exemplu, în loc să-mi potolesc foamea de Dumnezeu prin a fi cu Dumnezeu, eu mi-o potolesc scriind cărţi, cumpărând cârnaţi sau pictând tablouri... Şi caut astfel să-mi hrănesc duhul - care se hrăneşte doar cu energiile necreate ale lui Dumnezeu -, cu infinitul prost „a avea” şi cu infinitul său lung, la fel de păgubos, „avere". Aici este păcatul.

Pe de altă parte, a nu mai avea duh, a-l stinge sau a-l lăsa să doarmă, înseamnă a fi nenorocit, infirm, mutilat.

Or, sărăcia cu duhul este să golesc duhul de toate mobilele acestea nefolositoare, dăunătoare şi parazitare, şi să-I dau lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Atunci restul, toate, se adaugă mie pentru că eu sunt cu Dumnezeu, în Dumnezeu, mă hrănesc cu energia Lui, cu puterea Lui, cu voia Lui. Această hrănire duhovnicească a duhului sărac de averea pământească, această energie, această lumină, această bogăţie va lumina mintea în lucrările ei şi voi gândi mai bine, voi şti mai mult, voi scrie mai mult, voi produce mai mult, voi crea. Creativitatea este în alt nivel decât cel duhovnicesc.

- Lucrurile sunt, altminteri spus, răsturnate, pentru că ceea ce eventual ajungem să avem sunt numai lucruri adiacente, adăugate...

- Şi care ne sunt necesare la un alt nivel al vieţii noastre. Uite, un exerciţiu: mă întreabă cineva ceva; eu pot să am o atitudine duhovnicească înlăuntrui meu sau una sufletească, în sensul lui „a avea". Dacă încep să mă gândesc: „Ce să spun acuma? Să spun aşa? Să spun altfel?", nu mai aud ce zice celălalt şi nici vorbă să aud cumva glasul lui Dumnezeu sau al conştiinţei! Dacă însă tac pe tot parcursul când acela mă întreabă, şi-l ascult cu atenţie, şi ridic gândul la Dumnezeu sau ÎI strig scurt: „Doamne!" şi tac puţin - totul durează fracţiuni de secundă! - voi fi uimit şi eu, şi partenerul meu, cât de adecvat am răspuns la întrebare. Aceasta este sărăcia cu duhul în lucru. Să nu gândim!

Ca să vorbim nu avem nevoie să gândim! Ca să scriu o carte bună nu am nevoie să mă gândesc. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât va fi mai proastă, pentru că va fi produsul unei lucrări ne-inspirate. Da, suntem îndemnaţi să ne gândim de două ori înainte de a rosti ceva, dar nu în sensul de a raţiona şi de a da răspunsuri în gând, ci pur şi simplu să tăcem înainte de a răspunde, ca să auzim şi vocea lui Dumnezeu. Să zicem aşa: „Doamne, luminează-mă! Doamne, miluieşte-mă!". Şi dacă în timp ce celălalt vorbeşte, zicem: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!" duhul nostru va fi foarte sărac. Atunci încape în el bogăţia lui Dumnezeu şi va lumina astfel şi raţiunea, vorbirea şi fapta noastră.

Maica Siluana

Abecedarul bucuriei. Un altfel de catehism cu Maica Siluana Vlad

Cumpara "Abecedarul bucuriei. Un altfel de catehism"

• Sarac cu duhul
  Publicat in : Editoriale
• Fericirile
  Publicat in : Predici - Predica
• Iubeste smerenia si saracia cu duhul
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor va fi imparatia cerurilor
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: