- Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor va fi împărăţia cerurilor! Vă rog să ne explicaţi mai pe înţelesul nostru.
- Iată, fericirea aceasta atît de frumoasă am trecut-o cu vederea. Inţelesul cuvintelor „săraci cu duhul" este de două feluri, ne spun Sfinţii Părinţi. Primul sens este foarte direct: fericiţi cei săraci cu duhul, adică nu cei care sînt săraci pur şi simplu, de nevoie, prin întîmplările vieţii, pentru că sînt o mulţime de săraci care nu sînt deloc fericiţi. Fericiţi sînt săracii care sînt săraci cu duhul, adică iubesc sărăcia în duhul lor, se mulţumesc cu ce au.
Al doilea sens, mai metaforic, se referă la cei care în duh nu agonisesc averi, prostii, ambiţii, dorinţe deşarte, toate deşertăciunile, adică sînt săraci cu duhul. Duhul lor este liber, nu invidiază, nu poftesc averea aproapelui. Aceştia sînt săracii cu duhul, nu pur şi simplu săracii. Pentru că de multe ori săracii din întîmplările vieţii nu sînt deloc fericiţi, pot fi şi invidioşi, pot fi şi hoţi, pot fi şi certăreţi, pot fi şi beţivi, pot fi toate lucrurile din lume. Nu este o fericire în sine a fi pur şi simplu sărac. Fericit este săracul cu duhul, cel care în duhul său iubeşte sărăcia, cel care în duhul său nu agoniseşte dorinţe deşarte, pofte pierzătoare, ambiţii, invidii. Acesta este sensul.
Iar celelalte tîlcuiri care se fac nici nu ştiu pe ce temei s-au făcut: că sărăcia cu duhul ar fi o sărăcie a minţii. Niciodată în terminologia biblică duhul nu a însemnat minte.
Duhul este duh. Noi gîndim cu inima. Gîndurile noastre, spune Mîntuitorul, ies din inimă. De ce gîndiţi cele rele în inimile voastre? Deci locul în care se petrece gîndirea este inima. Duhul niciodată, nicăieri, nu a însemnat minte. Duhul este liber, suflă unde voieşte, aşa că cei care au lansat ideea că sărac cu duhul înseamnă fără minte au emis o aberaţie. Sensul adevărat este o alăturare logică în şirul celorlalte fericiri: milostenie, sete de dreptate etc. - un şir în care prostia nu îşi are locul logic. Nu, sărac cu duhul vine în logica omului blînd, a omului milostiv, a omului prigonit, a omului curat cu inima, a omului sărac cu duhul, adică sărac de bunăvoie, sărac prin alegere şi care a cunoscut în duhul său foloasele şi eliberarea pe care le aduce sărăcia de bunăvoie, dar şi sărăcia spirituală, golirea omului de orice ambiţie şi deşertăciune pierzătoare. Asta înseamnă sărac cu duhul, şi această tîlcuire cred că o găsiţi la Sfîntul Vasile cel Mare.
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOl
Fragment din cartea "PREŢUL IUBIRII", Editura Cathisma
Cumpara cartea "PREŢUL IUBIRII"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.