1. Bătrânul Ieronim insista asupra nevoii de a citi Evanghelia: „O casă închisă stă în întuneric. Dacă tu deschizi fereastra, vei vedea lucrurile importante; dacă deschizi şi mai mult, lumina va intra şi tu poţi distinge cele mai mici lucruri. Şi dacă soarele va intra în interior, vei vedea şi firicelele de praf ce zboară în aer. Aşa este şi cu sufletul care primeşte lumina Evangheliei: vede şi păcatele lui cele mai mici".
2. Bătrânul Porfirie se adresa astfel unuia dintre vizitatori: „Citeşte mult, ca Dumnezeu să-ţi limpezească mintea. Eu, ştii, citesc mult şi, pentru ca alţii să nu mă deranjeze, mă urc într-un copac cu o scară pe care mi-am făcut-o. Apoi trag scara sus pentru ca alţii să nu mă vadă şi să nu mă deranjeze. Şi acolo, citesc ore întregi".
3. Acelaşi Bătrân adesea întrebuinţa următoarea imagine: „Te găseşti într-o cameră întunecată şi dai din mâini pentru a împrăştia întunericul; acesta, bineînţeles, nu dispare. Dacă deschizi fereastra şi lumina intră înăuntru, întunericul dispare. Aşa şi cu lectura. Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor şi scrierile Părinţilor sunt lumina care împrăştie întunericul din suflet".
4. Câştigul duhovnicesc nu rezultă din simpla lecturare a Evangheliei. Bătrânul Eusebiu zicea referitor la acest subiect: „Omul cunoaşte bine aparenţa lucrurilor şi, dacă harul Duhului Sfânt nu-l cercetează, n-are nici un folos. El se aseamănă unei case: câtă vreme este închisă rămâne inutilă. Este nevoie de o cheie pentru a o deschide. La fel cu inteligenţa omenească: dacă nu-i deschisă de har, omul n-are nici un folos de ea. Un profesor universitar îmi zicea că, citind operele filozofice, le înţelege; dar citind Evanghelia, înţelege cuvintele, dar nu şi sensul lor adânc".
5. Bătrânul Ioil, care scria şi citea mult, insista asupra faptului că lectura trebuie însoţită de asceză: „Dacă tu îi citeşti pe Părinţi, vei vedea că ei insistă asupra multor aspecte şi au puncte de vedere particulare, uneori diferite. Unul interpretează, de exemplu, un citat din Scriptură într-un fel, altul într-alt fel. Dar dacă există un punct asupra căruia toţi Părinţii să fie de acord, aceasta este asceza: în această privinţă există un acord general. Toţi scot în evidenţă postul, privegherea, sărăcia de bunăvoie, mortificarea trupului şi lucrarea în general". Şi el adaugă: „Noi ţinem seamă de ce au zis sau scris Părinţii şi nu de felul în care au trăit. în loc de a le studia opera am face mai bine de a le imita viaţa. Sfinţii Părinţi se rugau mult, privegheau mult, posteau mult, iubeau sărăcia şi simplitatea, urau duhul lumii, combăteau greşelile, respingeau comodităţile vieţii, fugeau de demnităţi, de glorie, de onoruri şi iubeau mucenicia. Facem noi acest lucru? Noi avem în mâini cărţile Părinţilor, dar viaţa noastră este o negare a vieţii lor. Scrierile Părinţilor sunt viaţă şi nu literatură!"
6. Bătrânul Amfilohie îndemna: „Lăsaţi sufletul vostru să primească cu simplitate tezaurul pe care ni-l oferă scrierile Părinţilor neptici ai Bisericii noastre şi siliţi-vă să-l păstraţi cu umilinţă. Dacă lectura va fi însoţită de frica de Dumnezeu, veţi simţi harul divin".
7. Toţi Bătrânii aveau o dragoste aparte pentru Sfântul Isaac Şirul. Bătrânul Ieronim îi îndemna pe fiii săi duhovniceşti să citească Cuvintele ascetice: „Citiţi zilnic o pagină din Sfântul Isaac Şirul. El este o oglindă pentru suflet: veţi vedea unde vă găsiţi. Sfântul Isaac este un termometru. Eu îl iubesc mult. îl socot ca Bătrânul meu", îi plăcea să-l citească în întregime, chiar când i-a slăbit vederea, căci „cel care citeşte este ca un secerător, în timp ce cel ce ascultă este asemenea cu cel ce adună doar spicele căzute pe pământ".
8. Referitor la lectură, Bătrânul Porfirie explica: „O carte rea îţi face rău, dar o carte bună îţi face bine. Chiar dacă încă nu eşti pregătit s-o pui în practică, dorinţele lăuntrice, dorinţa binelui va dospi încet, şi în timp, fără stridenţă şi constrângere, vei pune în practică". Iar referitor la punctul slab al multora care uită ce au citit, zicea: „Să ştiţi că totul este depozitat în mintea noastră şi când Hristos va crede că-i de folos ne va descoperi". El le cerea oamenilor să citească Evanghelia „care conţine o comoară şi rezolvă toate problemele. Ea este filosofia veritabilă, filosofia descoperită: Adevărul lui Dumnezeu aşa cum a fost formulat dintru început. Nu există alte adevăruri sau noutăţi, chiar dacă lumea a progresat cu ştiinţa şi chiar dacă oamenii au atins astrele".
9. In vremea noastră când circulă tot felul de scrieri, trebuie să fii atent la alegerea cărţilor. Bătrânul Ioil sublinia: „Noi trebuie să alegem bine cărţile pe care le citim, căci timpul este preţios şi nu trebuie irosit citind cărţi plate şi superficiale. O carte care nu merită să fie citită de două sau trei ori nu trebuie citită nici o singură dată!"
+IPS Andrei Andreicut
Mai putem trăi Frumos?, Editura Renasterea
Cumpara cartea "Mai putem trăi Frumos?"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.