"Dincolo de orice roaga-te neincetat si multumeste Domnului pentru tot ceea ce ti se intampla." (Sfantul Antonie cel Mare)
Sfantul Antonie cel Mare este realist. Regulile sau canoanele sale nu sunt simple formule pe care el le-a descoperit si ni le pune inainte. Fiecare dintre ele are ceva unic privitor la viata monahului si, daca una este incalcata, totul se prabuseste.
Spune ca trebuie sa ne rugam neincetat dar in acelasi timp sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ni se petrece. Foloseste o conjunctie coordonatoare intrucat aceste doua aspecte nu pot fi separate, ele raman impreuna.
Ii multumim lui Dumnezeu pentru lucrurile placute, dar mai ales pentru altceva: in viata, lucrurile nu se petrec intotdeauna asa cum am dori noi. Ne rugam, cu staruinta, si pare ca Dumnezeu nu ne asculta. Cerem sanatate, si boala noastra se inrautateste. Cerem lui Dumnezeu anumite lucruri si El nu ne ofera nimic. Totul merge pe dos.
Oamenii care nu invata sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot, in special pentru necazuri, nu va inainta niciodata nici macar un centimetru de pe "locul" unde se aflau cand mamele lor i-au purtat in brate. Acestia nu vor progresa deloc. Si, desigur, atunci cand mamele ii purtau in brate, acestia erau prunci, aveau o sfintenie naturala, in timp ce noi avem rautate, si ratiunea care ne invinovateste.
Asadar trebuie sa invatatm sa multumim lui Dumnezeu. Cand avem ganduri rele, cand fratele nostru spune ceva si simtim dusmanie intru noi, trebuie, chiar in acel moment, sa multumim lui Dumnezeu si sa zambim fratelui nostru. Pana ce nu vom face astfel, este imposibil sa avansam un pas, deoarece orice ni se pare pervertit. Si atunci, in particular, ceilalti oameni si situatiile noastre ne vor cauza ganduri rele, ispite, pacate si contradictii.
Rugaciunea neincetata si multumirea adusa lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ni se intampla sunt conditiile necesare pentru o viata naturala. Daca oamenii nu multumesc lui Dumnezeu pentru toate, nu se pot nici macar ruga, nici vietui dupa randuiala monahala. Oamenii trebuie sa fie recunoscatori pentru orice li se intampla in manastire, chiar daca vine din lumea lor interioara sau de la frati, de la dusmani sau de la diavoli.
De exemplu, un monah are ganduri rele care il chinuie. Nu trebuie sa se ingrijoreze, ci trebuie sa se bucure si sa multumeasca lui Dumnezeu. Trebuie sa spuna diavolului: "Mergi inapoia mea, Satano" si sa-l trimita pe calea sa, ori, daca refuza sa plece, monahul trebie sa fie capabil sa spuna: "Patul este destul de mare pentru amandoi. Dormi alaturi de mine. Intoarce-te pe partea cealalata incat sa nu fiu nevoit sa ma obisnuiesc cu respiratia ta". Diavolul va pleca atunci precum fulgerul.
Rugaciunea neincetata si multumirea adusa lui Dumnezeu pentru toate sunt direct legate de randuiala noastra personala. Cu alte cuvinte, oricine poate sa-ti tina randuiala atunci cand invata sa se roage neincetat. Si oricine pastreaza randuiala sa poate avea rugacinea neincetata. Daca doreste sa separe randuiala sa de rugaciunea neincetata, amandoua se vor prabusi. Acesta este un lucru esential si trebuie sa ni-l reamintim.
Paraseste randuiala ta pentru doua zile si vei vedea ca uiti sa spui "Slava Tie, Dumnezeul nostru" chiar si o data pe zi. Este o lege.
Arhimandritul Emilian Simonopetritul
Sursa: Νηπτική ζωή και Ασκητικοί κανόνες Ed. Indiktos, Atena 2011
Traducere Radu Alexandru
-
Parintele Emilian Simonopetritul
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.