Unul dintre cele dintai lucruri pe care le afla crestinul care intra in viata normala a Bisericii este acela ca trebuie sa aiba si, deci, sa-si gaseasca un duhovnic. Asistenta acestuia devine hotaratoare pentru intreaga sa viata. Duhovnicul este acela care va sta marturie alaturi de el si-l va ajuta in marturisirea (deloc usoara) a pacatelor sale catre Dumnezeu. Tot prin duhovnic, cel mai adesea, ii va veni, dinspre Dumnezeu, sfatul cel bun, salvator.

La duhovnicul sau va alerga tot crestinul in cazuri de criza sau de necaz, cerand ajutorul rugaciunilor lui.

In mod normal, legatura cu duhovnicul este un fel de "logodna" pe viata. Nu ai voie sa-l parasesti si sa-l schimbi decat in cazuri foarte grave de abateri dogmatice sau canonice. De aceea, cautarea unui duhovnic este dificila, ea capata accente dramatice, de risc.

Calitatea spirituala a unui neam este direct proportionala cu calitatea si numarul marilor ei duhovnici. Exista duhovnici ai neamului al caror cuvant si a caror invatatura se adreseaza tuturor credinciosilor (parintele Cleopa, parintele Staniloae, parintele Galeriu, parintele Teofil). Dar exista si acesti duhovnici de parohie, de sat, care trebuie sa pastoreasca si sa oblojeasca, din punct de vedere duhovnicesc, turma ce le-a fost incredintata.

Un om fara duhovnic este precum un orfan
In lumea noastra, ortodoxa, fara duhovnic nu se poate. Un om fara duhovnic este precum un orfan. Un om este apreciat dupa duhovnicul sau mai mult decat dupa tatal sau. Legatura cu Dumnezeu este in acelasi timp personala, directa, de o absoluta intimitate, dar si comunitara in sanul Bisericii - corp mistic al lui Hristos. Intre acestea doua, echilibrul adevarat nu-l poti afla decat in mijlocirea unui bun duhovnic. La noi, legatura cu duhovnicul nu este izolata, intre cele doua celule separate printr-un perete, ca la catolici, ci fata catre fata. E nevoie de aceasta deplina smerire a noastra in fata unui chip facut dupa chipul divin, a unei persoane harazite, care a atins si o anumita asemanare cu Modelul sau. Pe vremuri, duhovnicia, care se primeste printr-o hirotesie speciala, era acordata numai dupa atingerea de catre preot a unei anumite maturitati spirituale. Astazi, din ratiuni practice, ea se acorda, mai ales preotului de parohie, concomitent cu hirotonia intru preotie. Vedem astfel duhovnici la 20 de ani, lucru, de cele mai multe ori, anormal.

Dar cum ar trebui sa fie un bun duhovnic? Pe de o parte, suficient de transparent, de straveziu, pentru ca acela care vine la el sa aiba sentimentul ca se afla chiar in fata lui Dumnezeu, mai ales la Taina Spovedaniei. Dar duhovnicul trebuie sa fie o persoana, o prezenta pregnanta, un model de vietuire in Hristos, astfel incat sa impuna, prin tot ceea ce face si spune, fiilor sai duhovnicesti. Un duhovnic se judeca, poate, in primul rand dupa calitatea fiilor sai duhovnicesti. Apoi, credinciosul tine foarte mult sa stie ca duhovnicul sau are putere mare in rugaciune si, in cazuri de necesitate si urgenta, aportul rugaciunii acestuia poate fi hotarator pentru obtinerea ajutorului lui Dumnezeu. La el fugim, fie atunci cand am cazut intr-o ispita, cand am intrat intr-un necaz, dar si atunci cand avem nevoie de o mangaiere sau sa ne tragem putin sufletul in cursa asta nebuneasca, ce este, adesea, viata. Legatura cu duhovnicul trebuie sa fie, printre altele, si una de ascultare. De la el primim ca pe un leac tamaduitor canoanele, epitemiile date impotriva imbolnavirii noastre spirituale. In ceasuri de mare cumpana, cand ne vine greu sa alegem intre doua sau mai multe alternative, prin duhovnic ne ofera Dumnezeu solutia, scapandu-ne de chinul neputintei de a hotari. Dar aceste solutii salvatoare nu ne sunt date oricand si pentru orice. Nu devenim papusi lipsite de responsabilitate. Sunt destule ocazii in care duhovnicul este chiar obligat sa nu se pronunte, pentru a-ti lasa, intreaga, responsabilitatea actelor tale, pentru a raspunde, astfel, personal chemarii de a conlucra cu Dumnezeu.

Doctorul sufletului
Importanta duhovnicului, atat in viata fiecarui crestin in parte, cat si la scara natiunii, este covarsitoare. Sa ne gandim numai ce se intampla cu un sat care cade pe mana unui rau preot. La oras, mai ai o scapare. Daca preotul din parohia ta nu este un bun duhovnic, te duci si-l cauti pe cel care ti se potriveste in alta parohie. Dar la tara? Sa fii condamnat sa-ti petreci intreaga viata spirituala cu un preot si duhovnic nevrednic! E o tragedie! O tragedie care deschide calea altora multe. Aici insa intervine, intr-o masura, rolul benefic al duhovnicilor din manastiri, la care bat oamenii atata drum pentru a se curati si intari, pentru a cere ajutor.

Duhovnicul este mai mult decat un maestru spiritual, este un parinte bun, cu tot ce implica aceasta - responsabilitatea pentru mantuirea fiilor sai duhovnicesti, indrumarea lor prin hatisurile vietii. Un duhovnic bun se cunoaste imediat. E o lumina anume care-i pluteste pe fata, e o atmosfera anume pe care o poarta in jurul lui, asprimea lui e blanda, blandetea lui e aspra, te ia totdeauna in serios, este gata sa te poarte pe umerii sai ca pe oaia cea pierduta, sa lase toate ale sale pentru a alerga in ajutorul tau.

Dar cum se formeaza un duhovnic bun? Poate ca el nu se formeaza, se naste. Totusi, si scoala are un rost sau, mai bine zis, ar trebui sa-l aiba. Dar mai importanta este, probabil, ucenicia pe langa un alt mare duhovnic. Cam asa s-a petrecut intotdeauna in lumea noastra: darul s-a transmis direct de la parinte la fiu duhovnicesc, de la avva spiritual la ucenic. Pentru a genera buni duhovnici, cei mai buni fii ai familiilor noastre ar trebui dati Bisericii, spre slujire in Biserica.

Duhovnicul a fost privit adesea ca fiind pentru suflet ceea ce este doctorul pentru trup.
S-a spus ca trebuie cautat cu aceeasi grija. Ar trebui observat din acest punct de vedere ca pe doctor il cauti atunci cand ai inceput sa te imbolnavesti, iar pe duhovnic cand ai inceput sa te insanatosesti. Cel care porneste pe aceasta cale, cu cat inainteaza in viata in Hristos, isi vede tot mai in amanunt boala, pacatele cele mai mici si este tot mai preocupat de vindecare.

Deci, fiecare sa-si caute cu staruinta duhovnicul potrivit. Ca si in iubire, dincolo de diverse calitati, intre duhovnic si fiu duhovnicesc trebuie sa existe o tainica, divina potriveala. Un om fara duhovnic, fie el "vladica" sau "opinca", nu este un om demn de prea multa incredere din punct de vedere spiritual. Marii duhovnici isi au, si ei, duhovnicii lor.

Sa fim iubitori, aproape, in jurul acestor "tapi ispasitori" la care venim sa ne lepadam de toate mizeriile noastre sufletesti, sa-i incarcam cu ele. Cate din poverile noastre le poarta, cate din canoanele ce ni se cuvin nu le preiau ei, punandu-se chezasi pentru noi la Dumnezeu, dezlegandu-ne, iertandu-ne!

In fond, duhovnicul adevarat este un prieten al lui Dumnezeu de care avem absoluta nevoie ca sa ajungem si noi prieteni ai Lui.

Costion NICOLESCU
Sursa: ziarullumina.ro

.

• Preotii duhovnici
  Publicat in : Interviuri
• Acatistul Sfintilor Duhovnici si Ucenici
  Publicat in : Acatiste
• Dialog despre marii Duhovnici ai Romaniei
  Publicat in : Religie