Reprosuri si sfaturi

Reprosuri si sfaturi Mareste imaginea.

 Să-i mustram pe alţii?

„Numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri." (Romani 2, 24)

***
Nu e greu să mustri. Orice om poate să facă aceasta; trebuie să fii însă un sfătuitor iscusit. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

***
Nimănui să nu arătaţi că are vreun neajuns fără vreo pricină. (Sfântul Antonie cel Mare)

***
Nu ocărî pe fratele tău, chiar dacă l-ai văzut călcând toate poruncile.

Altfel, vei cădea tu însuţi în mâinile vrăjmaşilor tăi. (Sfântul Antonie cel Mare)

***
Ascunde pe cel ce a păcătuit dacă nu ai dintru aceasta vătămare. Şi îi vei da lui îndrăzneală şi te va sprijini mila Săpânului tău. (Sfântul Isaac Sirul)

***
A grăi adevărul este lucru nespus de bun atunci când ne cheamă către aceasta îndatorirea ori dragostea pentru aproapele. Insă trebuie făcută aceasta, pe cât este cu putinţă, fără judecarea aproapelui, fără slavă deşartă şi a te înălţa pe sine ca fiind mai bun decât altul, ca unul care cunoaşte dreptatea. Trebuie să-i cunoşti pe oameni şi faptele lor, ca în locul adevărului să nu mustri cu ceva fără de pace şi folos şi să aduci vrajbă şi vătămare. (Sfântul Filaret al Moscovei)

***
Trebuie ca omul să asculte şi să se pocăiască. De la înălţimea dreptăţii noastre doar despre noi putem să vorbim, iar despre alţii să tăcem şi lacrimi să vărsăm, căci cu toţii suntem ai lui Dumnezeu. (Arhimandritul Ioan Krestiankin)

***
Inşelaţi de râvna cea mincinoasă, nevoitorii cei neînţelepţi cred că urmează Sfinţilor Părinţi şi Sfinţilor mucenici, mustrând pe alţii şi uitând de sine că sunt păcătoşi. Dacă sfinţii îi mustrau pe cei ce păcătuiau şi pe cei răi, ei îi mustrau din porunca lui Dumnezeu, nu de la sine, ci inspiraţi de Duhul Sfânt, nu sub înrâurirea patimilor lor şi a demonilor. (Sfântul Ig- natie Briancianinov)

***
Intr-o zi, fraţii au întrebat pe avva Pimen cel Mare: „Dacă văd pe fratele meu că greşeşte să tac şi să-i acopăr păcatul lui?" „Dacă acoperiţi păcatul fratelui vostru - a răspuns avva Pimen atunci şi Dumnezeu va acoperi păcatele voastre. Aşa se cuvine." „Insă ce răspuns vei da lui Dumnezeu dacă, văzându-l pe cel care păcătuieşte, nu-l mustri?" - din nou l-au întrebat pe avva. Şi a răspuns el: „Voi spune: «Doamne, Tu ai poruncit ca mai înainte să scot bârna din ochiul meu şi după aceea să scot paiul din ochiul
Sfinţii Părinţi despre purtarea creştină fratelui. Am împlinit porunca Ta.»" (Sfântul Ignatie Briancianinov)

***
Nu există o astfel de poruncă ca a cere de la alţii dragoste şi îndreptarea vieţii fără a ne îngriji de noi, ci de cei care se află sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu. (Schiegumenul Ioan Alekseev)

Există medici neexperimentaţi care îi conduc pe oameni către depresie şi chiar către deznădejde. „Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău" (Matei 7,5). Aceasta arată un fapt psihologic adânc: dacă omul, cu ajutorul lui Dumnezeu, se curăţeşte de păcat, va putea să se uite astfel cu simplitate la toate. Atunci 1) totul i se arată lui într-o altă lumină şi doar atunci preţuieşte aşa cum trebuie toate; 2) în acel moment în inima lui se va aprinde dragostea pentru întreaga zidire şi mila cea de neînţeles ca nimeni să nu aibă parte de vătămare. (Egumenul Nikon Vorobiov)

Dacă nu avem dragoste, atunci când facem unui om un compliment el se înalţă întru sine, iar dacă oropsim pe un om cu durere şi dragoste, el poate fi supărat, însă, în adâncul său, nu e rănit pentru că simte această dragoste. (Sfântul Paisie Aghioritul)

***
Cei ce mustră pe alţii fără judecată se află întru întunecare duhovnicească şi, din nefericire, îi privesc pe oameni ca pe nişte buşteni. Astfel oameni fără de judecată şi fără îndurare nu îi tămăduiesc pe cei care se chinuie şi suferă. Dimpotrivă, oamenii sloboziţi de toate patimile lor, fără de răutate îndreaptă răul cu binele. (Sfântul Paisie Aghioritul)

***
Creştinul nu trebuie să fie fanatic, ci trebuie să aibă dragoste pentru toţi oamenii. Cel fără de judecată, care se pripeşte, chiar dacă are dreptate, face mai mult rău. (Sfântul Paisie Aghioritul)

Ar trebui să încercăm să-i învăţăm pe ceilalţi?

„De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?" (Matei 7, 3-4)

***
Lumânarea până când nu este aprinsă nu luminează. (Proverb rusesc)

***
Nu se cuvine să învăţăm pe cineva lucruri neprobate prin cercarea noastră. (Proverb rusesc)
***
Dacă un om îi spune altuia ce trebuie să facă, ca acela să asculte cu umilinţă trebuie ca el să fie smerit. Să se străduiască să schimbe în viaţa lui ceea ce învaţă pe altul. (Sfântul Paisie Aghioritul)

***
A învăţa pe aproapele cu smerenie e ca şi cum l-ai mustra pe el. (Sfântul Pimen cel Mare)

***
Grăbeşte-te mai bine către îndeplinirea a ceea ce ştii decât să-i înveţi pe alţii. Căci în această învăţătură se află slavă deşartă pierzătoare. (Avva Nestorie)

***
De unde pot să ştiu dacă sunt plăcut lui Dumnezeu, ca eu să-i spun fratelui meu: fă asta ori cealaltă? Eu însumi sunt sub jugul pocăinţei, din pricina păcatelor mele. (Awa Isaia)

***
Este primejdios să înveţi pe aproapele înainte de vreme pentru a nu cădea şi tu în ceea ce-l mustri pe el. Cel ce se află în păcat nu poate să înveţe pe cineva să nu cadă întru el. De fiecare dată când îl înveţi pe aproapele tău, gândeşte-te la tine şi crede că nu trebuie să-ţi ruinezi casa ta, vrând să înalţi casa lui. (Avva Isaia)

***
Dacă vrei să îndrepţi pe cineva dintru nedesăvârşirile lui, să nu crezi că-l poţi îndrepta doar prin mijloacele tale; noi înşine suntem purtaţi de propriile noastre patimi - cum ar fi mândria şi tulburarea -, şi de aici „îi vom coborî pe ei în groapa stricăciunii" (Psalmii 54 , 26). Să ne rugăm Domnului Care „mântuieşte pe cei drepţi la inimă" (Psalmii 7,10), ca El să lumineze mintea şi inima omului. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

***
Se cuvine, întâi de toate, să ne curăţăm pe noi înşine, apoi să curăţăm pe alţii, să ne înţelepţim pe noi înşine, apoi să înţelepţim pe alţii; să fim lumină şi apoi să luminăm. Să ne apropiem de Dumnezeu şi apoi să-i aducem la El pe alţii, să ne sfinţim şi apoi să sfinţim. (Sfântul Grigorie Teologul)

***
Incă nu începusem bine nevoinţele evlaviei şi m-am umplut pe dată de slavă deşartă. încă nu intrasem în pridvor şi mă visam înăuntrul altarului. Incă nu dădusem primele roade ale vieţii de după Dumnezeu şi îi mustram de acum pe cei apropiaţi, încă nu ştiam ce este adevărul şi voiam să mă fac învăţător al altora. Suflete al meu, prin tot ceea ce ţi-a dăruit ţie Domnul - cugetul, înţelepciunea, cunoaşterea, judecata - cunoaşte ce e de folos pentru tine. Cum visezi tu să împărtăşeşti altora lumina când te afli afundat în întuneric? Vindecă-te pe tine însuţi, iar dacă nu poţi, plânge-ţi orbirea ta. (Sfântul Efrem Sirul)

***
Când îţi vei supune toate patimile şi nu vei mai fi necăjit de vrăjmaşi atunci vei putea să lucrezi şi pentru sufletele altora. (Sfântul Nil Sinaitul)

***
De obicei, mai mult folos aduce vieţii necuvântarea decât cuvântul fără de viaţă. Căci cea dintâi aduce folos prin tăcere, iar cea de-a doua naşte nemulţumire. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

***
Nu e cu putinţă să căutăm la patimile altora câtă vreme nu le-am biruit pe ale noastre. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

***
Să înveţi pe un om viaţa duhovnicească este nespus de greu. E totuna cu a învăţa pe un copil să spună cuvântul „secretar". El va spune mai întâi „secletar". Tu-i spui lui: „Iată două ruble şi spune «secretar». Şi el pronunţă - «secletar»". „Repetă după mine", îi spui: „Se". Şi el spune „se", „ere" - „ere", „tar"-„tar". „Ei, spune acum împreunat: „secretar". Şi el spune fără să se grăbească: „secletar". (Sfântul Ambrozie de la Optina)

***
Aceasta atârnă doar de voia lui Dumnezeu, de însuşi Domnul Care la toate Se gândeşte şi rânduieşte cele de folos şi de suflet mântuitoare. Oamenii nu doar că nu sunt puternici ca să facă ceva de la sine, însă nu întotdeauna înţeleg ce este de folos sufleteşte pentru om. Cu toate acestea, măcar părut să ne dăm osârdia să avem împreună-pătimire cu aproapele, deşi adeseori nu îi înţelegem pe alţii întru totul. (Sfântul Ambrozie de la Optina)

***
Fiecare dintre noi ar trebui să se îngrijească mai mult de sine, de sufletul său şi de folosul său sufletesc, şi apoi de alţii. Se creează multă confuzie, fiind înclinaţi mai mult spre a-i sfătui şi mustra pe alţii. (Sfântul Ambrozie de la Optina)

***
Tăcerea e mai iubită decât săturarea celor flămânzi din lume şi întoarcerea multor popoare către închinarea lui Dumnezeu. E mai bine pentru noi să desfacem legăturile păcatului decât să eliberăm pe robi din robie. E bine să trăim în armonie cu sufletul nostru, adică în întreita armonie a trupului, sufletului şi duhului. Sfântul Grigorie Teologul spune: „E bine să teologhiseşti pentru Dumnezeu, însă e mai bine pentru om să se curăţească pe sine de păcate pentru Dumnezeu" (Sfântul Isaac Sirul)

***
Propovăduirea Evangheliei nu este cea dintâi datorie a noastră. Prima datorie a unui credincios este să se curăţe pe sine de patimi. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

***
Vrăjmaşul pierzător de suflet, prin râvna către mântuirea altora, aduce pagubă sufletească. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

***
Slava deşartă şi părerea de sine vor să înveţe şi să dea sfaturi, nu se îngrijesc de vrednicia conştiinţei. Acestea pot să aducă aproapelui o rană de nevindecat. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

***
Dacă omul înainte de curăţirea adevărului va fi condus de dorinţa de a învăţa pe alţii, el nu va da lumină pentru sine şi pentru alţii, neavând conştiinţa curată, ci plină de tulburare, pentru că în inima lui nu trăieşte binele cel simplu, ci binele amestecat cu răul într-o măsură mai mare ori mai mică. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Fragment din cartea "Sfinţii Părinţi despre purtarea creştină", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfinţii Părinţi despre purtarea creştină"

 

Pe aceeaşi temă

15 Septembrie 2021

Vizualizari: 1665

Voteaza:

Reprosuri si sfaturi 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE