Rugaciunea - folosirea cea mai buna a mintii

Rugaciunea - folosirea cea mai buna a mintii Mareste imaginea.

Rugăciunea este lucrarea care se cuvine vredniciei minţii, adică este folosirea cea mai bună şi adevărată a ei. [84]

Aici, Awa Evagrie dezvoltă mai mult înţelesul ultimei propoziţii din capul precedent. Spune că singura folosire esenţială, cea mai bună şi adevărată a minţii, cea adevărată, deplină şi lipsită de deşertăciune, este rugăciunea. Dacă vrei ca mintea ta să trăiască aşa cum i se potriveşte, atunci fa această rugăciune, ea recunoaşte vrednicia minţii. Aşa cum ochiul este pus în valoare de vedere - dacă nu vede, este nefolositor şi, orice altceva ar face, nu este autentic, adevărat, ci este deşert şi mincinos, ipocrit şi inferior -, tot aşa e şi cu mintea. Aşa cum Sfântul Potir este pus în valoare doar dacă este folosit pentru Trupul şi Sângele lui Hristos - orice altă întrebuinţare a lui este improprie şi de nimic -, tot aşa şi suflarea lui Dumnezeu, mintea, i-a fost dată omului pentru această întrebuinţare. Altfel, mintea cade în stări sufleteşti, adică se frământă împreună cu ţărâna şi devine pământească, în ceea ce priveşte lucrarea, nu ipostasul ei.

Prin urmare, rugăciunea, adică Rugăciunea lui Iisus, faptul de a-L gândi fără reprezentări mentale pe Dumnezeu, este ceea ce se potriveşte cu împărăteasa însuşirilor omeneşti, cu mintea noastră, cu partea noastră conducătoare. Aşa cum împăratul trebuie să se poarte împărăteşte, iar împărăteasa trebuie nu numai să fie împărăteasă, ci şi să îşi arate trăsăturile ei împărăteşti, să se poarte împărăteşte şi să nu dea de bănuit că nu ar fi împărăteasă, tot aşa şi mintea noastră trebuie să trăiască aşa cum i se potriveşte. Lucrarea potrivită ei este această rugăciune duhovnicească. Orice altceva ar face este pământesc, este o aplecare nu numai în afara şanurilor Tatălui, ci o aplecare în ţărână, iar atunci mintea se uneşte cu trupul, cu trăirile zilnice, şi devine un căruţaş pe trotuar. Ce păcat să avem un astfel de împărat şi să-l facem căruţaş!

Adică [rugăciunea] este folosirea cea mai bună şi adevărată a ei. Dacă eşti un om raţional, cum se zice astăzi, un om care înţelege, nu există pentru tine o folosire mai bună a minţii tale decât să te rogi duhovniceşte. Minţii tale nu i se potriveşte să înveţi aceasta sau să faci cealaltă sau să o foloseşti pentru a-ţi găsi elementele care să-ţi susţină viaţa. Doar rugăciunea duhovnicească este folosirea cea mai bună şi adevărată a ei, adică aceasta este mai presus de orice comparaţie. Orice altceva îţi pui în minte să faci este un lucru neautentic şi o înşelăciune, o minciună şi un aranjament pământesc, nu este ceva autentic, pur, curat şi simplu, nu este pentru mintea ta. Cea mai autentică lucrare, care nu-i făcută din apă şi noroi, nici nu a fost frământată cu un alt element străin, este rugăciunea duhovnicească.

Vrei, prin urmare, ca mintea ta să nu fie judecată de nimeni, să fie întru adevăr, şi nu în înşelare, nici să aibă simţiri mincinoase şi neautentice? Foloseşte-o şi exersează-o în rugăciunea minţii, duhovnicească!

Noi însă ne omoram biata noastră minte cu tot felul de treburi! Acestea, oricare ar fi, chiar şi să nu fie potrivnice legii lui Dumnezeu, sunt totuşi auxiliare. Hălăduieşti, de exemplu, cu mintea şi zici: „Vai, câtă sărăcie în lume! Cui îi pasă de săraci?“ Şi astfel îţi pui mintea să se gândească cum să fie ajutaţi săracii. Nu înţelegi că din acea clipă mintea ta devine o slugă, părăsindu-şi tronul ceresc.

Arhim. Emilianos Simonopetritul

Fragment din cartea "Despre rugaciune. Talcuire la Avva Evagrie - necartonata", Editura Nectarie

Cumpara cartea "Despre rugaciune. Talcuire la Avva Evagrie - necartonata"

 

Pe aceeaşi temă

10 Iulie 2019

Vizualizari: 663

Voteaza:

Rugaciunea - folosirea cea mai buna a mintii 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

rugaciunea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE