Este judecat omul sărac care doreşte să agonisească bani?
Nu avem nici un folos din traiul sărac, dacă rămâne în noi dorinţa de câştig.
Cum să-i educăm pe copii?
Sfântul Teofan Zăvorâtul spune: „Nepăsarea faţă de copii este unul dintre cele mai grele păcate şi cea mai înaltă treaptă a profanării. O mamă, ajunsă temporar în lumea de dincolo, a fost osândită mai mult pentru fiul ei decât pentru păcatele săvârşite... Trebuie să le iertăm copiilor uşurătatea şi neatenţia, însă nu răutatea şi viclenia...
Adesea, când părinţii se feresc să le provoace copiilor plânsul pentru abateri şi greşeli, mai târziu ajung înşişi să plângă din cauza lor... In educaţie nu se cere nici blândeţe nemăsurată, nici severitate excesivă, ci înţelepciune. Nu este înţelept cel care poate pedepsi, ci cel care este în stare să abată de la greşeli... Nu-i lăsa fiului tău bogăţie, aur sau argint, ci lasă-i ştiinţa creştinească; nu o casă luxoasă, ci iscusinţa răbdării; nu prieteni renumiţi, ci credincioşi (Sfântul loan Gură de Aur). In toată viaţa lor, părinţii trebuie să-şi deprindă odraslele cu rânduielile Bisericii. După sfaturile Sfântului Teofan, aceasta se referă la aducerea deasă a pruncilor în biserică, la apropierea şi alipirea lor de Sfânta Cruce, de Sfânta Evanghelie, de icoane, stropirea cu agheasmă, tămâierea, săvârşirea deasă a semnului crucii asupra lor, asupra leagănului, hranei şi a tuturor lucrurilor care-i înconjoară, binecuvântarea preotului, rugăciunile... Se întâmplă să-şi aducă mama copilul la Sfânta împărtăşanie, dar, în prealabil, nu-i vorbeşte nimic de Dumnezeu şi nici de ce este adus la biserică. Aici, mama stă şi se roagă, iar de copil nici nu-i pasă, dacă acesta aleargă, stă cu spatele la icoane sau priveşte cu insistenţă către vecini. Cea mai mare bogăţie pe care o putem lăsa copiilor este educaţia bună, adică formarea deprinderilor bune.”
Dacă duhovnicul te dezleagă de păcate fără să te spovedească şi fără să-ţi citească rugăciunea de dezlegare, poţi crede că ele îţi sunt iertate?
Este ciudată practica unor preoţi de a citi rugăciunea de dezlegare a păcatelor fără să fi spovedit omul înainte. Aceasta presupune prefacerea Sfintei Taine în magie, adică s-a citit numai rugăciunea de dezlegare şi gata! - totul a fost iertat. Este un mare păcat atât din partea celui care vine ia mărturisit, cât şi din partea preotului care profanează Sfânta Taină a Spovedaniei. Se poate întâmpla ca preotul să spună: „Te iert şi te dezleg”, iar Dumnezeu să răspundă: ..Dar Eu te osândesc.”
Se cuvine să le cerem bani mirenilor (o taxă) când citim Psaltirea pentru răposaţi?
„Să începi a citi Psaltirea pentru răposaţi şi să pretinzi bani pentru aceasta este o necuviinţă " (Sfantul Teofan Zavorâtul)
Este bine să lauzi omul în faţă?
Un oarecare părinte a spus că a lăuda pe cineva în faţă este totuna cu a pune piedică omului grăbit. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Ce să credem despre vorbele sectarilor care afirmă că Dumnezeu este cu ei?
Pe limba sectarilor doar această stă: „Hristos este în noi... Hristos este în noi...”, iar în faptele pe care le fac nu se observă prezenţa Mântuitorului. Ei spun că simt harul asupra lor. Cu toate acestea, nu este cu putinţă oamenilor să fie înzestraţi cu har în lipsa Sfintelor Taine. In rătăcirea lor însă, sectarii cred că sunt înzestraţi.
Este bine să tâlcuiască cineva Evanghelia după mintea sa?
Nu este bine. Trebuie să citească tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, cum ar fi, de exemplu, ale Fericitului Teofilact al Bulgariei. Cineva poate să citească Evanghelia, dar, tâlcuind-o greşit, îi denaturează adevărul. Deci acestuia Evanghelia nu-i este de folos, iar faptul că o ţine în mâini nu-l izbăveşte de osânda pentru ignorarea adevărului.
Cum se tâlcuieşte pilda Mântuitorului din Evanghelie despre iconomul înţelept?
De parcă ne-ar spune Mântuitorul: „Uitaţi-vă ce a făcut acest iconom! Nu a oftat, nici nu s-a tânguit, nu a aşteptat ca nenorocirea să-l atace cu toată puterea, ci de cum a aflat că îl paşte necazul, îndată s-a apucat de lucru şi l-a îndepărtat. Asemenea, înţelepţiţi-vă şi voi să îndepărtaţi cel mai mare necaz care vă ameninţă. Ce fel de necaz? Starea păcătoşeniei voastre, pentru care veţi îndura osândă veşnică şi un adânc de pustiire. Acum sunteţi în situaţia iconomului. Adică încă puţin şi va veni moartea care vă va arunca într-o postură cumplită. De aceea nu vă dedaţi indiferenţei, nu pierdeţi timpul în zadar, ci străduiţi-vă să preîntâmpinaţi nenorocirea şi să vă asiguraţi viitorul. Cum? Prin binefaceri şi milostenii.” (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Indeosebi prin ce suntem atacaţi de duhul rău?
Vrăjmaşul ne luptă prin gânduri, ne răzvrăteşte mintea şi inima şi le împovărează cu patimile care ne înrobesc. Prin descoperirea cugetelor noastre stareţului, primim iertare şi sfaturi duhovniceşti, care ne învaţă cum putem birui lumea, trupul şi diavolul (Cuviosul larion de la Optina).
...în bântuiala gândurilor rele nu este nimic păcătos, dacă voinţa şi mintea noastră nu le primesc, ci le dispreţuiesc şi le îndepărtează, deşi ele ne stăruie cu putere în cuget.
Are vreo importanţă lucrarea nevăzută?
Nu trebuie să treacă nici o clipă fără ca omul să lucreze ceva. Există lucrări săvârşite cu trupul, iar altele - cu gândul, adică sunt nevăzute. Cele nevăzute sunt lucrări adevărate. Prima dintre toate este amintirea neîncetată de Dumnezeu, nedespărţită de rugăciunea minţii şi a inimii. Pe ele nu le vede nimeni. Totuşi, persoanele predispuse să le împlinească se află neîncetat într-o sporită lucrare. Deci aceasta trebuie să fie grija noastră cea mai de seamă.
De ce este important să ne însemnăm cu semnul crucii?
Creştinul fără semnul crucii este precum ostaşul fără armă. Mereu vrăjmaşul are putere asupra lui. Cine săvârşeşte semnul crucii, îl mărturiseşte în tăcere pe Domnul lisus Hristos, Care a suferit răstignire şi moarte pentru noi şi ne-a răscumpărat prin scumpul Său sânge. Cu acest semn se sfinţesc toate Tainele dumnezeieşti şi orice lucru folositor în viaţă.
Care este prima datorie a credinciosului faţă de Dumnezeu?
Prima datorie a credinciosului este să se cureţe de patimi, ca să intre pregătit în biserica Dumnezeului Celui în Trei Ipostase. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
In ce constă evlavia noastră faţă de Dumnezeu?
Nu trebuie să raportăm evlavia noastră la cantitatea faptelor săvârşite, ci la Persoana Dumnezeirii, Căreia îi aparţine. De tămâiază cineva sau citeşte, sau cântă, sau altceva de-ar face, însă împlineşte acestea cu indiferenţă, va fi judecat în rândul celor care lucrează cele dumnezeieşti cu nepăsare. La fel, credincioşii care vin în biserică: fie că stau, sau se închină, ori aprind o lumânare, ori mănâncă prescură, dar dacă fac acestea cu nepăsare, vor fi osândiţi în rând cu nepăsătorii de cele sfinte. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Cum sunt cei care nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc cu Sfintele Taine?
Scrie-ţi acestea în inima ta: cine se înstrăinează de Sfintele Taine este lipsit de har, adică nu-L are pe Duhul Sfânt. Iar cine nu are Duh Sfânt, nu este al lui Hristos. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
De ce mulţi dintre mirenii care vizitează mănăstirile nu dobândesc nici un folos duhovnicesc şi judecă traiul călugărilor?
Să ştiţi că în flecare mănăstire există două feluri de trai: unul - obişnuit, cu griji, munci: când se mănâncă, se bea, se vorbeşte, se doarme, se umblă ş.a., iar altul - monahal: in rugăciune, post, citirea cuvântului lui Dumnezeu şi în lupta cu patimile. La vedere este numai primul, iar al doilea nu se vede şi este tăinuit intenţionat atât de ochii fraţilor, cât şi de pelerini. Pentru că nu vedeţi traiul ascuns al călugărilor, vă întrebaţi: „Ce fel de monahism mai este şi acesta?” De ce sunt clevetiţi călugării şi călugăriţele? Pentru că oamenii, mergând în mănăstiri ca pelerini, observă numai traiul obişnuit al călugărilor, iar traiul monahal adevărat nu-l văd. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Pot să renunţ la Psaltire şi la Molitfelnic ca să mă rog numai cu cuvintele mele?
Nu ne putem lipsi de Psaltire şi de Molitfelnic. Datorită lor, ne încălzim inimile, aşa cum întreţinem focul cu lemne. Când însă ni se însufleţeşte inima, iar sufletul este cuprins de vreun simţământ, se cuvine să lăsăm citirea rugăciunilor şi să ne rugăm cu cuvintele noastre. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Unde să căutăm sfaturi şi învăţături?
Căutaţi învăţăturile cele ziditoare în cărţile Sfinţilor Părinţi şi în rugăciuni... Domnul va porunci îngerului nostru păzitor să tâlcuiască sufletului învăţăturile ce i se cuvin.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul)
PREOT VALENTIN MORDASOV
SFATURILE UNUI PREOT PENTRU ENORIAŞII LUI, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "SFATURILE UNUI PREOT PENTRU ENORIAŞII LUI"
-
Cititi Psaltirea ca sa alungati diavolii
Publicat in : Editoriale -
Psaltirea irlandeza a Sfantului Columba
Publicat in : Editoriale -
Psaltirea, o rugaciune aparte
Publicat in : Editoriale -
Psaltirea voroneteana
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.