In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Am fost rugat sa rostesc mai multe predici despre Taina Marturisirii; deoarece multi oameni vin la Spovedanie si repeta doar lucruri pe care le-au citit in indreptarele de spovedanie sau despre care le-au vorbit alte persoane. Si, as vrea sa incep dandu-va exemplul unui copil si atragandu-va atentia asupra faptului ca situatia noastra este una similara.
Cand un copil vine la Spovedanie, de obicei prezinta de pe o hartie sau din memorie o lista lunga, sau scurta, de pacate. Si cand termina, intotdeauna spun, “Sunt acestea faptele care ti-au ranit inima? Sunt acestea lucrurile in privinta carora simti intru tine ca sunt gresite? Inventezi aceasta marturisire?” Si aproape intotdeauna raspunsul este, “Nu, mama mea mi-a dat aceasta lista deoarece aceste lucruri o supara!”.
Dupa aceea am de regula o discutie cu mama. Insa in ceea ce prieste copilul, nu are de a face cu el, nu este marturisirea lui. Este judecata pe care parintii au stabilit-o, acuzatiile impotriva lui.
Si la fel putem sa-i intrebam pe oamenii maturi care vin cu o lista de pacate pe care le-au gasit in carti, sau pe care li s-a spus, de catre duhovnicii lor, sa le ia in seama.
Iar raspunsul este mereu acelasi: nu este marturisirea mea.
Si apoi, urmatoarea miscare, intr-adevar este sa intrebi, “Ce stii despre Hristos? Te atrage? Il placi? Inseamna ceva pentru tine?” iar raspunsurile sunt variate. Unii spun, “Nu, Il cunosc de departe, Il cunosc de la Biserica, din ceea ce am invatat, dar niciodata nu am avut o atitudine persoanala fata de El”. Atunci raspunsul este, “Descopera. Citeste Evanghelia si incearca sa afli cum este Hristos?”
Si pasul urmator: intreba-te, “Il plac? Imi doresc sa fiu ucenicul Sau, prietenul Sau?” Daca raspunsul este “nu”, atunci incepi sa te gandesti la intreaga ta situatie, deoarece daca Hristos nu inseamna nimic pentru tine, nu Il placi, nu reprezinta imaginea a ceea ce vrei sa fii, atunci trebuie sa incepi, un lung, lung si indepartat drum. Dar daca spui, “Da. Il plac, Il pot respecta, Il pot admira. Da, mi-as dori sa fiu prietenul Sau daca El ar fi aici,” atunci intrebarea mea va fi, “Stii ce este prietenia?”
Prietenia consta cel mai mult in a alege pe cineva dintre multi altii sa-ti fie singura comoara, pe care sa-l admiri, langa care sa fii pregatit sa te afli in primejdii sau neplaceri; cineva caruia sa vrei sa-i oferi bucurie.
Adreseaza-ti aceste intrebari cu privire la Hristos; si intreaba-te in ce fel ai incercat in saptamana care a trecut sa-L bucuri pe Domnul Iisus Hristos, sau in ce fel ai fost pentru El o cauza de intristare.
“L-am iubit pana la punctul de a-Mi dat viata pentru acesta si lui nu-i pasa. Nu pentru suferinta Mea sau moartea Mea, ci pentru Mine...”
Daca aceasta este concluzia, incepi sa-ti reanalizezi intreg statutul tau in calitate de crestin. Daca poti spune, "Da, L-am ales ca prieten", incepi prin a te intreba zilnic: ce am facut, spus, gandit, simtit, fost, spre a-i fi Lui bucurie sau intristare?
Si cand vei veni la Spovedanie aceasta trebuie sa aduci; intre ultima Marturisire si marturisirea de astazi aceasta am fost: un prieten necredincios, un prieten indiferent, un prieten las, sau din contra, nu, L-am ales sa-mi fie prieten si am fost tinut de El...
Gandeste in acesti termeni; si vom vedea in celelalte predici ale mele ce altceva putem face, si pregati, pentru a rosti o marturisire care sa fie a ta; adevarata, piatra de temelie a vietii si inimii tale, adevarul despre relatia ta cu Hristos.
Amin.
Mitropolitul Antonie de Suroj
Traducere: Radu Alexandru
-
Ce este si cum trebuie facuta spovedania
Publicat in : Religie -
Tinerii si spovedania
Publicat in : Interviuri -
Spovedania: personala sau colectiva?
Publicat in : Editoriale -
Spovedania prin telefon
Publicat in : Editoriale -
Spovedania la distanta. Telefonul si internetul.
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.