Sfinţenia nu este doar absenţa păcatului, ci şi prezenţa Duhului Sfânt.

*
A spus un monah:

- Toată viaţa noastră să fim liniştiţi. In suflet, în gânduri, în cuvinte, în purtare.

*
Un creştin, pentru a fi duhovnicesc, trebuie să fie în acelaşi timp şi un pic nebun, dar cu nebunie dumnezeiască.

*
Spunea un monah:

- Să devenim desăvârşiţi în credinţă. Aceasta este calea de bază. Acesta este drumul sfinţilor, nu pogorămintele şi rabatul.

*
Noi, creştinii, nu suntem conservatori, ci tradiţionali. Mai degrabă lumea este conservatoare. Biserica poartă şi duce mai departe de-a lungul veacurilor, din generaţie în generaţie, cuvântul viu al lui Dumnezeu. Pe când lumea este frigiderul care conservă produsele stricate ale păcatului.

*
A spus un monah:

- Studiul Sfintei Scripturi sunt ochelarii pe care Dumnezeu ni-i pune miopiei noastre.

*
Nu-l lăudaţi pe om când este prezent, pentru că din pricina laudelor sunt vătămaţi chiar şi cei desăvârşiţi în virtute. Adeseori nici când nu este de faţă, pentru că invidiosul diavol cu siguranţă îl va ispiti cu mai multă turbare.

*
A spus un monah:

- Prin faptul că avem înlesniri şi desfătări pământeşti suntem lipsiţi de cele cereşti.

*
Să muncim mai întâi la noi înşine, dacă vrem să-i ajutăm şi pe ceilalţi.

*
A spus un monah:

- Slavă lui Dumnezeu că m-am îmbolnăvit în felul acesta, vrând sau nu, voit sau nevoit, am adunat mai multe în cele duhovniceşti.

*
De multe ori se poate să vorbim neîncetat despre Dumnezeu, dar să nu-L avem pe Dumnezeu. Şi alţii să nu vorbească despre Dumnezeu, însă vieţuirea lor să-L vestească pe Dumnezeu.

*
Spunea un monah:

- Când suflă vântul, ridică-ţi pânzele. Când nu este vânt, pune mâna pe vâsle. Adică atunci când suflă harul, deschide-ţi sufletul. Când se împuţinează, fă şi tu efort.

*
Am pierdut totul în afară de ceea ce am dat.

A spus un monah:

- Cel care se spovedeşte şi se împărtăşeşte curat este mai presus şi decât cei care merg să se închine la Locurile Sfinte, pentru că nu se închină pur şi simplu lui Hristos, ci îl primeşte în el pe însuşi Hristos.

*
- Postiţi miercurile şi vinerile de la mâncărurile de dulce?

- Mmm... rareori.

- Păi de ce? în zilele acelea în care Hristos a gustat durerea prin trădare şi răstignire voi gustaţi plăcerea?

*
Acelaşi monah a întrebat şi a răspuns:

- Ce sunt virtuţile? Obişnuinţele cele bune. Şi patimile ce sunt? Obişnuinţele cele rele.

*
Nu vă temeţi niciodată să mărturisiţi public adevărul, după cât poate fiecare.

*
Spunea un monah:

- Dacă încep îngăduinţele în viaţa duhovnicească, atunci nu vor mai avea sfârşit. Dacă ai început deja, atunci ai luat-o la vale de-a binelea. De aceea, dacă înaintăm cu rabaturi cu privire la voia lui Dumnezeu şi zicem „mai lasă şi de ici", „cealaltă nu contează", atunci vom ajunge mai răi şi decât cei necredincioşi.

*
Dacă creştinul se luptă încă din tinereţe, atunci bătrâneţea este o desfătare, o mistagogie. Ca vaporul încărcat care ajunge în port. Se hrăneşte bucuros din pensia duhovnicească pentru care a lucrat toată viaţa.

*
- Gheronda, când postim, să tăinuim acest lucru?

- Fiecare are astăzi dreptul să trăiască aşa cum doreşte, în afară de creştini! Noi ne jucăm încontinuu de-a ascunsa, făcând neîncetat pogorăminte, şi socotim lucru ruşinos să ne arătăm că suntem creştini ortodocşi. De aceea, pentru a nu fi numiţi fanatici, ne despărţim de Hristos.

*
A spus un monah:

- Inima celui mânios este tronul diavolului, pe când inima celui blând este tronul lui Dumnezeu.

*
Un monah întreba şi răspundea:

- Vrei să devii sărac? Adună bogăţii. Vrei să ai belşug? Risipeşte. Vrei să devii cerşetor? Adună în hambare.

*
Scopul vieţii noastre este să slăvim cu viaţa şi cu gura pe Dumnezeul întreit şi să oferim dragoste şi bucurie fraţilor.

*
A spus un monah:

- Fă-te sfânt şi atunci se va sfinţi tot locul în care stai şi tot ce se află în el.

*
Singurul lucru care îţi va rămâne la bătrâneţe nu sunt cele pe care le-ai citit şi le-ai auzit, ci acelea pe care le-ai dobândit prin experienţa luptei duhovniceşti de-a lungul vieţii.

*
Spunea un monah:

- Cel care intră într-o parfumerie, chiar dacă nu cumpără nimic, iese afară plin de parfum. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cel care merge pe la oameni sfinţi. Se îmbibă de aroma virtuţii şi a harului acestora.

*
Nimic bun nu se face în grabă.

*
Spunea un monah:

- Ne vom mântui dacă facem trei lucruri: să iubim, să nu judecăm şi să iertăm.

*
In viaţa noastră nu e de ajuns doar buna dispoziţie, ci şi discernământul. Cea mai mare dintre virtuţi este discernământul. Altfel semănăm cu o maşină foarte scumpă, căreia, deşi le are pe toate, îi lipseşte volanul şi, prin urmare, se duce în prăpastie.

*
Viaţa duhovnicească este tainică, pentru că Dumnezeu îţi descoperă lucruri tainice.

*
A întrebat un monah:

- Eşti creştin ortodox?

-Da.

- Porţi cruciuliţă?

- Nu, am uitat-o.

- Atunci ce soi de creştin eşti? Să purtaţi tot timpul Sfânta Cruce la gât, fie că-i scumpă şi de mult preţ, fie că-i ieftină şi simplă. Alţii şi-au jertfit viaţa şi li s-a tăiat capul numai ca să nu-şi scoată crucea de la gât, ca Sfântul neomartir Evghenie din Rusia. Voi de ce nu o purtaţi? Vă ameninţă cineva?

Nu de mult ne-a vizitat la chilie un tânăr, care ne-a povestit ceva cutremurător: „înainte cu aproape o lună mergeam cu maşina de Ia Anapli la Epida- vros. Pe la înjumătăţirea drumului mi-a făcut semn un bătrânel să opresc ca să-l iau în maşină. Mi-a fost milă de el, am oprit şi l-am luat în maşină. însă după câţiva kilometri îl văd pe bătrân cum scoate dintre degete ceva negru, nişte gheare mari, se întoarce spre mine şi-mi zice cu ură:

- Nenorocitule, ai noroc că porţi blestemata asta (se referea la cruciuliţă) la gât, că altfel te-aş fi omorât!

Şi a dispărut imediat, lăsând o duhoare insuportabilă. Aşa m-am speriat de tare, părinte, că a doua zi am vândut maşina... Bine că aveam cruciuliţa Ia gât, că de nu acum îmi făceaţi trisaghionul".

Vezi, frate? Dar nu numai să o purtaţi, ci peste tot să vă însemnaţi cu semnul ei. Să faceţi cruce la toate, la persoane, la lucruri, înainte să vă apucaţi de ceva, pe pernă înainte de a vă culca, pe volan înainte de a conduce, înainte de orice convorbire telefonică, dar mai ales pe mâncăruri, care sunt astăzi pline de otravă. Cinstita cruce este apărătoare, păzitoare şi ucigătoare de diavol.

De asemenea, agheasma este protectoare şi vindecătoare de trup şi de suflet. în fiecare dimineaţă, când suntem pregătiţi, să bem trei guri spunând: In numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh, amin. Apoi să ungem faţa cu agheasmă în formă de cruce spunând „spre luminarea sufletului şi a trupului". Apoi ochii spunând „spre înălţarea ochilor mei la Cel ce locuieşte în ceruri"; urechile „spre auzirea credinţei"; nasul „spre miros de bună mireasmă"; gura „să grăiască înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere"; gâtul spunând „să Te laud şi să Te slăvesc în veac"; pieptul „spre vindecarea sufletului şi a trupului", palmele zicând „mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit"; genunchii „să meargă în cărările Tale în tot lucrul bun". Şi la urmă ceafa spunând „cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie".

*
Trei sunt puterile omului. Prima e mintea, a doua dorinţa, a treia voinţa. Lucrarea lor este ca mintea să aibă cunoştinţa lui Dumnezeu, dorinţa de a-L dori şi de a-L iubi doar pe Dumnezeu, iar voinţa de a face voia lui Dumnezeu.

*
A spus un monah:
- Cât timp citim cu evlavie din Sinaxar, adică viaţa unui sfânt, cu atât soleşte lui Hristos pentru noi şi pentru familie sfântul respectiv.

Mult mai mult te ajută cei care îţi spun „nu", decât cei care îţi spun „da"! (cf. Matei 20,28)

*
Spunea Gheron Iosif Isihastul:

- Să ţii cuvântări e aşa de uşor, ca şi cum ai arunca pietre din clopotniţă. Dar să faci cele spuse e ca şi cum ar trebui să aduni pietrele şi să le urci din nou în clopotniţă.

*
Să ne ocupăm doar cu lucrurile esenţiale şi folositoare, pentru că orice lucru nefolositor de-a lungul timpului devine şi vătămător.

*
Spunea un monah:

- Să fim creştini autentici, fără şiretlicuri şi concesii, altfel nu putem avea nici viaţă duhovnicească şi nici nu putem să facem ceva valoros în viaţa noastră. Ci doar treacă-meargă.

*
- Părinte, ştiţi pe cineva în apropiere de la care să auzim cuvânt de folos?

- Folosul duhovnicesc nu se face la comandă. Poţi să te foloseşti şi fără să auzi cuvânt duhovnicesc. Această viaţă liturgică şi ascetică poate să te folosească mult mai mult decât mii de învăţături.

*
A spus un monah:

- Să vorbiţi mai mult cu exemplul vieţii voastre decât cu cuvinte. Cu trăirea, nu numai cu teorii.

Hristos nu a spus doar „învăţaţi poruncile din Scripturi", ci a dat şi exemplul Său: învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima (Matei 11, 29).

*
- Gheronda, de ce puneţi metanie şi laicilor?

- Pentru că au harul Sfântului Botez.

*
A spus un monah:

- Dacă spunem că Dumnezeu Tatăl este casa, atunci Hristos este uşa, iar Duhul Sfânt este cheia.

*
Există împărăţia subterană a diavolului, care magnetizează şi-l atrage pe om în jos, şi împărăţia lui Dumnezeu, care-1 trage şi insuflă pe om spre înălţimile cerului.

*
A spus un monah:

- Omul duhovnicesc în dileme se cerne. Atunci când trebuie să ia decizii serioase.

*
După cum peştele când iese din apă moare, tot aşa şi mintea moare când iese din pomenirea lui Dumnezeu şi rătăceşte în amintirea de lumea aceasta pieritoare.

Fragment din cartea "Maxime şi cugetări aghiorite", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Maxime şi cugetări aghiorite"

 

• Viata duhovniceasca
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Viata duhovniceasca si familia
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: