Ceea ce auzi de la stareţă atunci când îi descoperi gândurile că trebuie să faci, străduieşte-te să faci cu smerenie şi cu lepădarea voii tale, chiar de ţi s-ar părea că este mai bine aşa cum socoteşti tu. Despre aceasta este şi la Avva Dorotei şi la Sfântul Ioan Scărarul, la Treapta sau Cuvântul 26, în cartea scrisă de mână, capitolul 110: „Şi toţi cei ce voiesc a cunoaşte voia lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să omoare în ei voia lor proprie şi, rugându-se lui Dumnezeu, cu credinţă şi simplitate nefăţarnică să-i
întrebe pe părinţi şi pe fraţi, întru smerenia inimii şi fără nicio îndoială în cuget, şi să primească sfaturile lor ca din gura lui Dumnezeu, chiar de ar fi potrivnice raţiunii lor proprii, şi chiar dacă cei întrebaţi nu ar fi foarte duhovniceşti, căci Dumnezeu este drept şi nu îngăduie să fie înşelate acele suflete, care cu credinţă, cu smerenie şi nerăutate ascultă de sfatul şi judecata aproapelui; şi chiar dacă cei întrebaţi nu ar fi foarte înţelepţi, totuşi Cel ce grăieşte prin ei este Cel nematerialnic şi nevăzut". Iată câte învăţături ai de la Sfinţii Părinţi; trebuie să le asculţi dacă vrei să te mântuieşti. (Cuviosul Macarie, 24, Voi 3, p. 55)
Să rostească cu atenţie Rugăciunea Domnească şi să zică: „Tatăl nostru, facă-se voia Ta!", nu: „Tatăl nostru, facă-se voia mea!" Şi să mai citească la rugăciunile de seară rugăciunea către Maica Domnului: „Nu îngădui, Preacurată, să se săvârşească voia mea, căci nu este bună, ci să fie voia Fiului Tău şi Dumnezeului meu, ea să mă călăuzească şi să mă mântuiască". (Cuviosul Antonie, 22, p. 302)
Cu tăierea voii tale numai din cuvinte, fără vărsarea sângelui, adică fără osteneli, este cu neputinţă a te deprinde în scurt timp, deoarece viaţa ta de dinainte ai dus-o după voia ta. (Cuviosul Antonie, 22, p. 60)
M-ai încredinţat că primeşti totul de la mine ca din partea lui Dumnezeu, după cuvântul Lui: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă (Luca 10, 16). Aşadar, dacă îţi doreşti sincer să te eliberezi de patimi, şi de toate bolile sufleteşti, şi de gândurile hulitoare, şi să înveţi smerenia, trebuie să lepezi cu desăvârşire voia ta, iar o dată cu ea şi toată mândria cea îndărătnică şi să le calci în picioare şi se vor înnoi ca ale vulturului tinereţile tale şi dintr-un om samavolnic şi păcătos vei deveni îngerul lui Dumnezeu sau, cel puţin, mai mic decât îngerii, adică fără aripi. (Cuviosul Antonie, 22, pp. 65-66)
Pentru un tânăr voia lui este vătămătoare de suflet şi are cele mai rele urmări. (Cuviosul Lev, p. 200)
Pentru nepăsarea şi lenea de care daţi dovadă în săvârşirea pravilei, să vă ierte Domnul; şi eu, nevrednicul, vă iert şi vă sfătuiesc să puneţi început să vieţuiţi nu după voia frăţiei voastre, ci după poruncile lui Dumnezeu şi după sfatul celui căruia vă destăinuiţi cu credinţă, căci, dacă facem după voia noastră, chiar de ni se pare că semănăm mult, totuşi secerişul va fi zadarnic; feriţi-vă de acest lucru. (Cuviosul Lev, p. 203)
Te sfătuiesc să nu refuzi niciun lucru care îţi este încredinţat şi nici singur să nu te numeşti pentru nimic; dacă vei păzi acestea cu desăvârşire, atunci şi în cele mai cumplite greutăţi vei vedea bunăstare şi mă vei pomeni cu vorbă bună. Dar, dacă vei căuta tu singur, cu sârguinţă, sau vei refuza ceva, atunci să fii încredinţat că toată viaţa ta vei regreta amarnic. (Cuviosul Moise, 16, p. 39)
Samavolnicia duce la slavă deşartă şi se sfârşeşte cu vătămarea sufletului, dar, dacă lucrul este săvârşit cu binecuvântare, atunci pentru rugăciunile fraţilor şi ale egumenului Domnul îl va păzi pe cel ascultător de tot răul şi el va dobândi folos sufletesc. (Cuviosul Moise, 16, p. 113)
Pe acea soră trebuia s-o scoateţi din obştea voastră. Deşi este dureros acest lucru, foarte dureros, totuşi cu forţa pe nimeni nu poţi duce la mântuire. Voia omului nici Domnul însuşi nu o sileşte, deşi prin multe mijloace o călăuzeşte. După puterea noastră să ne îngrijim de ceilalţi, iar toate celelalte să le lăsăm în seama Domnului. Unii tâlcuitori ai Sfintei Scripturi spun că Domnul a plâns mult în grădina Ghetsimani în ultima noapte, mai ales pentru că ştia că puţini vor fi aceia care se vor folosi de patimile Lui de pe cruce, iar cea mai mare parte din nesăbuinţă şi din voia lor cea rea şi îndărătnică va înclina în partea opusă. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a Il-a, pp. 132-133)
Bine este numai ceea ce se face după voia lui Dumnezeu şi pentru sfânta ascultare. Iar voia proprie doar ne chinuie şi ne este de învăţătură numai atunci când renunţăm la ea. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a II-a, p. 169)
Imi scrii că gândul tău dintotdeauna a fost să-I fii plăcută Domnului. Dar tu nici nu vezi în ce ispită te afli şi cum răstălmăceşti totul. Oamenii care au greşit mult, nu la a fi plăcuţi Domnului trebuie să se gândească, ci mai întâi la pocăinţă şi la dobândirea iertării şi a milei. Iar dacă voieşti să-I fii plăcută Domnului, să ştii că nu-I poţi fi plăcută prin îndărătnicie şi cârtire împotriva tuturor, chiar şi împotriva Lui, ci trebuie să-I fii plăcută prin smerenie, prin pocăinţă smerită, prin ascultare şi prin dreaptă socoteală.
Sau, dacă singură nu poţi gândi sănătos, atunci prin ascultarea faţă de cel căruia i te destăinui. Dar tu în toate pui mai presus voia ta. Rosteşti în fiecare zi Rugăciunea Domnească şi zici: „facă-se voia Ta", dar, în acelaşi timp, zici: „facă-se voia mea". Şi împotriva Domnului cârteşti, că nu împlineşte voia ta, lucru despre care Sfântul Apostol scrie: Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău (Iac. 4, 3). Nu îţi dai seama că ai tendinţa să împlineşti voia vrăjmaşului tuturor, care, prin nevoinţe nechibzuite, voieşte să-ţi zdruncine sănătatea, să te dărâme şi totodată să te pună într-o asemenea situaţie încât nici de la rude, nici de la ceilalţi să nu ai ajutor, să nu mai poţi vieţui în mănăstire şi, astfel, făcându-te bună de nimic, să te arunce în cârtire şi deznădejde? Iată ce voieşte vrăjmaşul neamului omenesc. Gândeşte-te şi străduieşte-te ca nu cumva, în loc să-I fii bineplăcută Domnului, să-i faci pe plac vrăjmaşului, care caută pieirea ta. Repet, te afli într-o mare ispită. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a IlI-a, p. 92)
M-ai întrebat dacă poţi merge la bucătărie să cureţi cartofi sau să speli vase, în taină, fără ştirea maicii egumene. Nicidecum nu te sfătuiesc să faci acest lucru. Cuviosul Varsanufie în răspunsurile sale la Avva Dorotei spune: „Nu trebuie să ne oferim singuri la săvârşirea ascultărilor de jos - căci aceasta duce la slavă deşartă, împiedică izbândirea şi mai mult aduce pagubă decât folos. Dar, dacă ni se porunceşte ceva, să nu ne împotrivim, ci să săvârşim cu ascultare - aceasta duce la izbândire". (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a IlI-a, p. 100)
Pe sora K. o sfătuiesc ca, mai bine decât toate pretinsele ei nevoinţe şi osteneli grele, să se lepede de voia şi părerea sa; din ascultare se naşte smerenia, iar din samavolnicie mândria şi roadele ei sunt înşelarea şi tulburarea; asemenea tineri curajoşi am văzut şi eu şi, când şi-au pierdut sănătatea şi liniştea, abia atunci s-au dezmeticit; să nu asculte sfatul vrăjmaşului, care o îndeamnă la osteneli şi nevoinţe înalte, ci mai bine să se smerească văzându-şi neputinţa. Cât de rău îmi pare pentru faptul că mulţi încep o viaţă după capul lor şi culeg mai târziu roadele ei amare, dar Dumnezeu poate pe cei pedepsiţi aici să-i tămăduiască pentru viaţa viitoare prin pocăinţă. (Cuviosul Macarie, 24, Voi 6, pp. 84-85)
Ucenicilor de chilie ai sfinţiei voastre să le spuneţi că ascultarea lor va fi binecuvântată de Dumnezeu şi ostenelile lor vor fi primite atunci când vor face totul cu blagoslovenie, nu după capul lor, iar în caz contrar vor avea parte de mare vătămare şi ostenelile lor se vor pierde. Sfinţii Părinţi dădeau pe foc sau aruncau la animale tot ceea ce era făcut din voia proprie. (Cuviosul Macarie, 24, Voi. 4, p. 35)
Din inimă te compătimesc pentru că nu rareori au loc ciocniri dureroase între voi, care, pe lângă starea de boală, mai mult te zdruncină. Dacă ar sta în puterea mea să înlătur acestea dintre voi, cu siguranţă aş face lucrul acesta, dar, de vreme ce fiecare are voinţă liberă, nici Domnul nu ne sileşte, ci ne lasă să alegem. (Cuviosul Macarie, 24, Voi. 3, p. 516)
Fragment din cartea "Filocalia de la Optina - Vol.II", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Filocalia de la Optina - Vol.II"
-
Mantuirea se savarseste prin harul lui Dumnezeu si prin vointa omului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Voia Domnului si vointa omului
Publicat in : Editoriale -
Vointa de a fi vindecat
Publicat in : Credinta -
Epicur - Filosofia naturii
Publicat in : Perioada etica - religioasa -
Avem bunavointa?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.