Sfantul Leon cel Mare - papa Leon I al Romei - s-a nascut la inceputul secolului al V-lea, in Italia, si a trecut la cele vesnice in ziua de 18 februarie 461. In calitate de papa, el a condus Biserica Romei vreme de 21 de ani. Sfantul Leon cel Mare este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 18 februarie.
"Indreptatorule al Ortodoxiei, invatatorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu si al curatiei si luminatorule al lumii, podoaba claugarilor cea de Dumnezeu insuflata, intelepte Leon, cu invataturile tale pe toti i-ai luminat. Alauta duhovniceasca, roaga-te lui Hristos, Dumnezeu, ca sa mantuiasca sufletele noastre."
Sfantul Leon cel Mare, papa al Romei
Sfantul Leon cel Mare s-a nascut la inceputul secolului al V-lea, in Italia, intr-o familie de crestini. La varsta potrivita, el a fost numit arhidiacon al papei Sixt al III-lea. In anul 440, dupa moartea papei, Sfantul Leon a fost numit Papa al Bisericii din Roma, pe care o va conduce cu drepta credinta vreme de 21 de ani.
In calitate de aparator al crestinilor, papa Leon a fost cel care a salvat orasul de la distrugere, atunci cand hoardele hunului Attila s-au apropiat de Roma. Imbracat in vestminte arhieresti, Sfantul Leon a reusit sa negocieze cu Attila, in localitatea Mantova, facandu-l sa se retraga.
In anul 455, cand vandalii au asediat cetatea Romei, tot Sfantul Leon cel Mare a fost cel care a negociat salvarea cetatenilor. Astfel, in urma dicutiilor cu capetenie lor, Genseric, s-a reusit salvarea tuturor celor care au fost gasiti refugiati in biserici, catacombe si alte locasuri de cult din oras. Multe case au fost jefuite si arse, dar locuitorii au scapat cu viata.
Sfantul Leon cel Mare s-a afirmat ca un mare aparator al dreptei credinte, impotriva ereziei lui Eutihie si Dioscor. In cadrul celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic, intrunit in cetatea Calcedon, in anul 451, a fost citita si epistola Sfantului Leon, in care el sustinea cu tarie dreapta credinta, adica cele doua lucrari si cele doua vointe in Hristos.
Sfantul Leon cel Mare a trecut la Domnul in data de 18 februarie 461. In anul 668, mormantul sau a fost mutat in biserica mare a cetatii, iar mai apoi a fost inaltat, spre o mai mare cinste.
El a scris mai multe texte, pe care ni le-a lasat ca mostenire. "Scrisoarea dogmatica catre Flavian" este foarte importanta, mai ales pentru discutiile hristologice ale timpului. In aceasta, el il combate pe Eutihie si monofizismul, defineste doctrina hristologica si pune baza discutiilor si formulei dogmatice de la Calcedon, combate pelagianismul, maniheismul si priscilianismul, dar formuleaza si sustine primatul papal.
Sfantul Leon cel Mare a avut o mare contributie in in hristologie. Hristos e Dumnezeu adevarat si Om adevarat. El are doua firi: omeneasca si dumnezeiasca, dar o singura Persoana. Cele doua firi nu se amesteca, ci ele lucreaza in comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecareia: Logosul, cele ale Logosului, iar trupul, cele ale trupului. Aceasta unitate face posibila comuniunea insusirilor. Domnul Hristos e vazut si nevazut, de inteles si de neinteles, rastignit si inviat. Domnul S-a intrupat pentru a ne mantui prin patima si moartea Sa.
Se mai pastreaza si 96 de cuvantari la sarbatorile imparatesti si la sarbatorile de peste an. Primele cinci, tinute la aniversarea suirii sale pe scaunul episcopal, trateaza despre primatul papal, altele se ocupa cu dogma hristologica. Pe seama sa mai sunt puse si 173 de scrisori, desi numai 123 ii apartin cu adevarat. In acestea sunt discutate mai ales probleme administrative si disciplinare.
"Pe scaunul arhieriei sezand, slavite Leon, si gurile leilor celor cuvantatori astupandu-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoasterii de Dumnezeu, a cinstitei Treimi, ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamarit ca un dumnezeiesc tainuitor al harului lui Dumnezeu."
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.