Patriarhatul de Pec
Patriarhatul de Pec - numele acestuia se citeste "Peci" - este o manastire sarbeasca localizata in apropierea orasului Pec, in mult disputata provincie sarbeasca, Kosovo. Ansamblul de bisericute de aici este centrul spiritual al Serbiei, aceasta manastire fiind totodata si mausoleul unde odihnesc arhiepiscopii si patriarhii sarbi adormiti in Domnul.
La data de 13 iulie 2006, Manastirea Pec a fost trecuta in lista Patrimoniului Mondial de catre cei de la UNESCO, ea fiind legata de situl mai mare de la Visoki Decani. Inpreuna cu aceasta din urma, manastirea a fost trecuta si in lista monumentelor mondiale aflate in pericol de deteriorare.
Patriarhatul de Pec, cunoscut si sub denumirea de Manastirea Pec, este alcatuit dintr-un numar de mai multe bisericute situate in imediata apropiere a localitatii Pec, la intrarea in defileul Rugovo. Bisericutele erau imprejmuite de un puternic zid de piatra cu cinci turnuri de observatie si aparare.
Patriarhatul de Pec constituie unul dintre cele mai importante capitole din istoria poporului Sarb. Patriarhatul de Pec a fost centrul Bisericii Serbiei timp de mai multe secole. Inca de la inceputurile acestuia, din secolul al XIII-lea, Patriarhatul a atras o multime de sfinti slujitori, renumiti scriitori si mari artisti, toti lasand in urma ceva deosebit. Prin urmare, acest loc nu este doar centrul Bisericii Serbiei, ci si un important focar de cultura mondiala.
Patriarhatul de Pec - scurt istoric
Data infiintarii Bisericii "mame" din Patriarhatul de Pec nu se stie cu cu exactitate. Se stie totusi ca locul pe care se inalta si astazi Manastirea Pec a devenit proprietatea Manastirii Zica, sediul anterior al arhiepiscopilor sarbi, inca din vremea Sfantului Sava al Serbiei.
Arhiepiscopul Arsenije I a ridicat aici Biserica Sfintilor Apostoli, o biserica micuta, deoarece isi dorea mutarea centrului Bisericii Serbiei intr-un loc mai putin expus pericolelor, si mai apropiat de centrul geografic al tarii.
La scurt timp dupa ridicarea bisericii, in jurul anului 1250, el a si pictat-o. Dupa trecerea mai multor ani, biserica a ajuns sa fie numita "a Mantuitorului", nume dat acesteia in cinstea sfintirii de la Zica.
Cea de a doua biserica din Manastirea Pec este Biserica Sfantului Dimitrie - Demetrius. Aceasta este ridicata putin mai la nord de cea a Sfintilor Apostoli, si a fost construita, in jurul anului 1320, de catre arhiepiscopul Nikodim.
Zece ani mai tarziu, succesorul lui Nikodim, binecunoscutul arhiepiscop scriitor, Danilo al II-lea, a construit si el o bisericuta in apropierea primelor doua, amintite mai sus. Danilo a zidit Biserica Maicii Domnului - Hodegitria. Aceasta se inalta si astazi, putin mai la sud de cea a Sfintilor Apostoli.
Tot Danilo al II-lea a zidit si micuta Biserica a Sfantului Nicolae. Aceasta se inalta mai la sud de Biserica Fecioarei Maria. Danilo al II-lea a ridicat mai apoi si un monumental pridvor in fata celor trei biserici principale. In fata acestui pridvor, tot el ridica si un turn clopotnita.
In vremea arhiepiscopului Joanikije - circa 1345 - Biserica Sfantul Dimitrie, care nu fusese inca pictata pana la acea vreme, a dobandit mult asteptata fresca. De-a lungul secolului al XIV-lea, in Biserica Sfintilor Apostoli au avut loc o serie de restaurari. Acum se repicteaza anumite parti din vehea cladire.
Arhiepiscopii si patriarhii de Pec au fost inmormantati in bisericile Patriarhatului intre secolele XIII si XV. Inmormantarile lor in aceste bisericute au continuat, mai rar totusi, pana in secolul al XVII-lea.
Dupa invazia turcilor si cucerirea statului Sarb, activitatea Patriarhatului de Pec a fost suspendata si ea pentru un timp. Suspendarea activitatii de aici se datoreaza nu numai atacurilor turcilor, ci si Arhiepiscopiei de Ohrida, care mai inainte detinea aceste teritorii.
Reorganizarea Bisericii Serbiei, din anul 1557, a dus la o puternica renastere a vietii bisericesti din aceasta zona; tot acum se reinfiinteaza Patriarhatul de Pec, ca centru al Bisericii Serbiei.
Pridvorul lui Danilo a fost reparat si in mare parte repictat pana in anul 1565. In acelasi timp, catapetesmele bisericilor din Pec au fost restaurate sau sculptate din nou, iar trezoreria a fost reinfumusetata cu adevarate capodopere religioase si culturale.
Cea de-a doua restaurare masiva a fost initiata de catre Patriarhul Paisie. Acum, bisericile au fost acoperite cu plumb, Biserica Sfantului Dimitrie a fost reconstruita, si aproape o jumatate din suprafata frescelor acesteia au fost restaurate. Restaurarea este opera lui Georgije Mitrofanovic, un eminent pictor, ce a lucrat la salvarea vechilor fresce intre anii 1620 si 1621; tot el este si cel care a pictat si trapeza manastirii.
Putin mai tarziu, Patriarhul Paisie a ordonat si o restaurare a Bisericii Sfintii Apostoli. Rezultatul acesteia consta in faptul ca partea vestica a cladirii, in care frescele erau in mare parte pierdute, a fost reacoperita cu fresca - intre anii 1633 si 1634. Acoperisul trapezei a fost reconstruit tot in acelasi an.
Mijlocul secolului al VII-lea este o perioada destul de importanta in istoria Patriarhatului de Pec. Acum se leaga multe prietenii cu Imperiul Rus. Staretii de la Pec, care au calatorit mult in Rusia in aceasta perioada, au adus cu ei daruri constand in bani, carti si obiecte liturgice.
O alta restaurare a complexului monahal de la Pec a avut loc in vremea patriarhului Maksim. Intr-o perioada destul de scurta, bisericile au fost ingradite (1672-1683), micuta Biserica a Sfantului Nicolae a fost pictata (1673-1674) si un frumos iconostat i-a fost adaugat (1677).
Dupa razboiul ce a cuprins zona intre anii 1998-1999, manastirea a devenit un important centru de scapare al sarbilor ramasi aici. Astazi, Manastirea Pec, cu o obste de 24 de maici, inca reprezinta unul dintre cele mai imprtante locasuri de rugaciune ale Bisericii Serbiei.
In prezent, in orasul Pec mai vietuiesc doar cele cateva maici ale manastirii. Ele se lupta sa pastreze viata din acest sfant locas si sa acorde ajutorul umanitar celor din vecinatate.
Patriarhatul de Pec - trezoreria
Patriarhatul de Pec pastreaza inca una dintre cele mai bogate colectii de obiecte religioase, si numai, din intreaga Sebie medievala. Arhiepiscopii Serbiei, si, mai tarziu, patriarhii, au facut acestui locas de rugaciune numeroase daruri. Exemplul acestora a fost urmat intocmai de catre conducatorii politici se de catre nobilimea vremii. Astfel, usor-usor, in trezoreria manastirii s-au acumulat o multime de valori culturale, artistice si religioase.
In pofida tuturor greutatilor prin care a trecut Patriarhatul, aici se pastreaza inca un numar considerabil de manuscrise, carti, icoane si broderii. Acestea se afla expuse in Biserica Sfantului Dimitrie si constituie inca cea mai bogata colectie din Serbia.
-
Belgrad - Catedrala Sfantul Sava al Serbiei
Publicat in : Biserica in lume -
Catedrala Sfantul Sava din Belgrad
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Studenica
Publicat in : Biserica in lume -
Biserica Sfantul Nicolae - Pec
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.