Inmormantarea episcopilor sezand pe tronul arhieresc este un vechi obicei al Bisericii Ortodoxe. Acest obicei dateaza inca din primele secole crestine, inmormantarea Sfantului Petru al Alexandriei (+311) si a Sfantului Ioan Gura de Aur (+407) implinind aceasta randuiala speciala.
Din ratiuni practice insa, aceasta traditie a fost suspendata pe alocuri, ea fiind inlocuita cu ritualul obisnuit al inmormantarii monahilor. Sfantul Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (+1429), aminteste faptul ca inca din vremea sa aceasta randuiala incepea sa nu mai fie respectata.
In tara noastra, obiceiul inmormantarii episcopilor sezand pe tronul arhieresc a fost implinit pana la inceputul secolului trecut.
Sfantul Grigorie Dascalu, mitropolitul Tarii Romanesti, a trecut la cele vesnice in ziua de 22 iunie 1834. Potrivit unei insemnari anonime, inmormantarea acestuia a urmat obiceiul cel vechi: fiind imbracat in haine arhieresti, sfantul a fost asezat in scaun si pus la intrarea in biserica, unde toti au venit sa ia binecuvantare si sa ii sarute mana; apoi, fiind ridicat de patru preoti, sfantul a fost plimbat pe un drum din apropierea Mitropoliei, prin multimea de credinciosi; in cele din urma, a fost inmormantat sezand pe scaun, in ziua de 24 iunie.
Nifon al II-lea, mitropolitul primat al Ungrovlahiei, a trecut la cele vesnice in ziua de 5 mai 1865, si el fiind inmormantat sezand in scaun. Dupa imbracarea in vestmintele arhieresti, episcopul a fost asezat in scaun, ridicat de patru preoti si adus in biserica, unde toti i-au sarutat mana. Dupa cateva zile, episcopul a fost dus spre cimitirul vechi din Manastirea Cernica, tot sezand pe scaun, precum a si fost inmormantat.
Sfantul Ierarh Calinic a trecut la cele vesnice in ziua de 11 aprilie 1868, in Manastirea Cernica. Inmormantarea sa a respectat si ea traditia cea veche, sfantul fiind asezat in scaun, cu sfintita carja arhiereasca in mana si cu Sfanta Evanghelia pe brat. Astfel, vreme de mai multe zile, pana sa fie inmormantat, Sfantul Calinic a sezut in scaun, nenumarati credintiosi si oameni insemnati ai tarii venind sa-i sarute mana.
Calinic Miclescu, mitropolitul primat al Ungrovlahiei, a trecut la cele vesnice in ziua de 14 august 1886 si a fost inmormantat sezand pe scaun. Dupa ce i-au fost asezate pe brate Crucea si carja arhiereasca, episcopul a fost luat pe sus, de patru preoti si asezat intr-un car, pentru a fi plimbat prin multime, spre binecuvantare. Sezand pe tron, trupul episcopului a fost pus intr-o cutie inalta, lucrata din zinc si lemn, si dus cu trenul la Pascani, spre a fi inmormantat la Manastirea Neamt.
Iosif Naniescu, mitropolitul Moldovei, a trecut la cele vesnice in ziua de 26 ianuarie 1902. Dupa spalarea cuvenita si imbacarea in vestmintele arhieresti, trupul episcopului a fost asezat pe scaun, dupa obiceiul cel vechi. Mitropolitul a fost inmormantat sezand pe scaun, intr-un cavou din catedrala mitropolitana.
Iosif Gheorghian, mitropolitul primat al Romaniei, a trecut la cele vesnice in ziua de 24 ianuarie 1909. Inmormantarea acestuia a fost savarsita tot urmand vechea traditie, el fiind asezat in scaun.
Gherasim Timus, episcopul Argesului, a trecut la cele vesnice in ziua de 24 decembrie 1911. Slujba de inmormantare a avut loc in Manastirea Antim, din Bucuresti. Nifon, episcopul Dunarii de Jos, l-a imbracat pe episcopul adormit in haine arhieresti si l-a asezat in scaunul arhieresc din biserica. Mai apoi, episcopul a fost dus la Manastirea Turnu, din judetul Valcea, spre a fi inmormantat.
In practica Bisericii Ortodoxe Copte exista inca tradiţia ca, la inmormantare, episcopii sa fie asezati pe scaunul arhieresc al Sfantului Apostol Marcu, aflat in Catedrala din Cairo. La inceputul secolului trecut, aceasta traditie era practicata inca si la rusi, dupa cum marturiseste parintele Dimitrie Bejan, in cartea sa: "Oranki. Amintiri din captivitate".
"In lagarul din Oranki erau vreo 14.000 de prizonieri de razboi de la Stalingrad, romani, nemti si alte natii europene, si ne trebuiau closete. Atunci comandantul a pus niste soldati sa sape o groapa mare, in spatele bisericii, deasupra unei vagauni. Sapand acolo, s-a dat de osemintele acestor calugari impuscati. (...) Cei care au sapat, au venit la mine si mi-au spus: Am gasit un preot batran neputred, asezat pe un scaunel, intre ceilalti calugari. Se cunoaste bine cum a fost impuscat in cap; are la gat un lant cu cruce si o icoana de metal cu chipul Maicii Domnului!" Toti calugarii acestia, in frunte cu episcopul neputred, sunt sfinti, sunt mucenici ucisi de comunisti prin anul 1918-1920. Pe un scaun mic sedea asezat un arhiereu, ori poate staret de manastire, sau episcop. Dupa ce l-am cunoscut? Avea engolpion pe piept si o cruce alaturi de engolpion, cum poarta episcopii. Comandantul lagarului a spus: "Dar acesta, de ce se chinuieste pe scaun? Scoateti-l de aici si ingropati-l undeva, ca oamenii!" Si m-a delegat pe mine sa fac acest lucru. Am vorbit la atelierul lagarului si s-a facut un scaun puternic de stejar. L-am asezat si l-am legat aici pe piept in crucis, ca sa stea drept. M-am dus, l-am stropit cu aghiasma, de la cap pana la picioare, stropind si toate celelalte schelete care erau acolo. Apoi am inmormantat din nou, arhiereste, pe acel episcop, langa o fantana din incinta Manastirii Oranki, pe acel scaun. Acela este un sfant in toata puterea cuvantului. (...) Cu porunca comandantului de lagar, i-am facut o carcasa puternica din lemn de stejar, ca sa nu fie turtit si a ramas inchis in acea carcasa de stejar. Dar am vazut la el o minune: era impuscat in cap; cand l-am scos dintre ceilalti calugari, trupul lui neputred s-a intins, ca si cum atunci ar fi murit."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.