ICOANA - FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU,
EVENIMENT RELIGIOS-DUHOVNICESC LA BISERICA ICOANEI DIN BUCUREŞTI ÎN DUMINICA ORTODOXIE

 

În perioada 26 februarie – 2 martie 2015, la Duminica Ortodoxiei (prima din postul Sfintelor Paşti), cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la biserica Icoanei din Bucureşti va avea loc a VIII-a ediţie a manifestării religios-duhovniceşti intitulată ,,ICOANA - FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU”, organizată de Arhiepiscopia Bucureştilor şi Protoieria Sectorului II Capitală în colaborare cu Primăria Sectorului 2.

Joi, 26 februarie 2015, orele 13.

00, sfintele moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mânăstirea Bistriţa (Arhiepiscopia Râmnicului), aduse la noi în ţară în ultimii ani ai secolului al XV-lea de către Banul Barbu Craioveanu, vor fi aşezate spre închinare la Biserica Icoanei din București, unde vor rămâne până luni, 2 martie 2015.

Sâmbătă, 28 februarie 2015, după slujba Vecerniei (orele 17.00) oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Parhoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, va avea loc procesiunea Lumina Ortodoxiei (orele 18.30) în jurul parcului Grădina Icoanei din apropiere. În timpul procesiunii, preoţii şi credincioşii vor purta lumânări aprinse şi vor cânta imne bisericeşti. Un detaşament al Poliţiei locale în uniforme de gală vor purta torţe aprinse.

Duminică, 1 martie 2015, după Sfânta Liturghie oficiată începând cu ora 10.00 la biserica ICOANEI de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, de la orele 13.30, va avea loc procesiunea Icoana - fereastră spre Dumnezeu în jurul parcului Grădina Icoanei. Procesiunea se va încheia cu sfinţirea icoanelor purtate de credincioşi.

***

Sfântului Grigorie Decapolitul s-a născut prin anii 780-790, chiar în vremea când a avut loc Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din anul 787, sinod care a condamnat iconoclasmul, adică pe cei care respingeau cultul icoanelor.

Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind și o femeie foarte evlavioasă. A respins îndemnul părinților săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceștia și s-a retras în Munții Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor. Arătându-i dorința de a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între într-o mănăstire din apropiere, pentru a se iniția în tainele vieții monahale. La scurt timp își dă seama că egumenul mănăstirii, ca și unii călugări, trecuseră de partea iconoclaștilor, adică a dușmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credințe și a hotărârilor luate de către Sinodul de la Niceea, Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în fața tuturor călugărilor din obștea respectivă. Acesta poruncește ca Grigorie să fie bătut. Cu trupul plin de răni, tânărul monah a fugit într-o altă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon, unde rămâne vreme de 14 ani.

Urcând mereu pe treptele vieții duhovnicești, a cerut îngăduința să se retragă într-o peșteră din Munții Isauriei, pentru a trăi singur. Curățit de patimile trupești și sufletești, Grigorie a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să părăsească peștera și locurile natale, pentru ca să poată fi de folos și altora. Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în orașul Proconez. Cu o corabie a unor pirați, uimiți de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la Roma.

Acolo, a trăit câteva luni neștiut de nimeni. Vindecarea unui om posedat de demoni îl face însă cunoscut. Pleacă apoi la Siracuza (în Sicilia) unde vindecă și aici bolnavi prin rugăciunile sale și a îndrumă spre o viață mai curată pe mulți locuitori ai Siracuzei.

Din Sicilia, Cuviosul Grigorie se reîntoarce în Grecia, la Hidros, aproape este ucis de către iconoclaști. A ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a stabilit la mănăstirea Sfântul Mina. Aici devine foarte cunoscut prin darul înaintevederii dar și prin viața sa aleasă.

Virtuțile cu care era împodobit, ca și darul vindecărilor l-au făcut pe Grigorie vrednic să primească sfânta taină a preoției. Şi-a continuat viața cu aceeași râvnă spre cele sfinte, în folosul semenilor săi.

Spre sfârșitul vieții, s-a îmbolnăvit de o boală grea. Vestea suferinței sale s-a răspândit repede, ajungând până la Constantinopol, unde se găsea și unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care apăra cultul icoanelor. Acesta îl înștiință pe Grigorie unde este, arătându-iexprimându-și dorința de a se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie pleacă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găsește pe unchiul său, eliberat din temniță. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de 20 noiembrie a anului 842.

Ca semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al III-lea) a convocat un sinod la Constantinopol care a consfințit reinstaurarea cultului icoanelor. De atunci, în prima duminică a Postului Mare se sărbătorește Duminica Ortodoxiei, ca zi de biruință a dreptei credințe.

Serviciul Media
al Protoieriei Sectorului II Capitală

.

• Temeiuri pentru cinstirea icoanelor
  Publicat in : Pictura