Intr-aceasta zi, in care se praznuieste Soborul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sfanta noastra Biserica a oranduit sa se faca praznuirea Cuviosului Nicodim cel Sfintit de la Tismana, ocrotitorul Olteniei. Sfantul Nicodim, de la a carei trecere la Domnul se implinesc 600 de ani, a trait pe pamant romanesc si a intemeiat cele dintai asezari calugaresti din partile acestea. Prin hotarare a Sfantului Sinod, anul acesta a fost declarat "Anul Sfantul Nicodim de la Tismana", fiind organizate la nivelul Mitropoliei Olteniei ample manifestari intru cinstirea Sfantului Nicodim la Craiova, la Manastirea Tismana si la Drobeta Turnu Severin.

Sfantul Nicodim ramane, indeosebi pentru credinciosii din Oltenia, dar si din intreaga tara, o adevarata pilda de traire duhovniceasca, un mare aparator al credintei ortodoxe, un innoitor al vietii calugaresti pe pamant romanesc. Pentru toate acestea, se cuvine sa-l cinstim si sa cercetam manastirile ctitorite de el la Vodita si mai ales la Tismana si sa-l rugam:

"Sfinte prea cuvioase parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui prea inalt.

Izbaveste-ne cu folosinta ta, prea fericite, de relele ce vin asupra noastra, ca neincetat sa te slavim. Roaga-te Stapanului pentru noi nevrednicii, sa ierte gresalele noastre si sa ne dea dragoste curata si putere a face tot binele spre slava prea Sfantului Sau nume". (Din rugaciunea de la Acatistul Sfantului Nicodim).


SFANTUL NICODIM este de neam valah din sudul Dunarii, dupa mama inrudindu-se cu domnitorii Basarabi si cneazul Lazar al Serbiei.

Din dorinta de a-si dedica viata lui Dumnezeu, la 16 ani paraseste in ascuns casa parinteasca din cetatea Prilep (Macedonia) si cu ajutorul unor calugari athoniti ajunge la Manastirea Hilandaru, din Sfantul Munte Athos. Aici isi desavarseste invatatura, deprinzand limba slavona si greaca si initiindu-se in arta athonita: caligrafie, pictura, argintarie, arhitectura, zidarie, dogarit,etc.

In Tara Romaneasca, Sfantul Nicodim a venit prin chemare divina, cu misiunea de a ridica o manastire intr-un loc ales de Dumnezeu.

Documentele istorice mentioneaza mai multe manastiri - ctitorii ale sfantului: Vratna si Manastirita (in Serbia), Vodita, Gura Motrului, Topolnita, Visina, Aninoasa, Tismana, (in Tara Romaneasca) si Prislop (in Tara Hategului).

Impreuna cu el, Cuviosul Nicodim aduce un grup de calugari organizati in viata de obste si traitori in rugaciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.

Locul de rugaciune, priveghere si odihna al Cuviosului, a fost in grota aflata pe stanca de langa manastire.

Cuviosul Nicodim a fost solicitat sa mijloceasca pentru Serbia la Constantinopol, in anul 1375 ridicarea anatemei, datorata conflictului dintre aceste doua Biserici din anul 1346. Patriarhul Filotei al Constantinopolului la apreciat foarte mult pe Sfantul Nicodim, i-a daruit carja sa, trei particele de sfinte moaste si la facut arhimandrit, Manastirea Tismana devenind "Marea Lavra" si prima arhimandrie din tara.

La Manastirea Tismana, Cuviosul Nicodim a intemeiat o vestita scoala de caligrafie cu copisti de carti bisericesti in diverse limbi. El insusi in anul 1405 a caligrafiat si miniat un Tetravanghel pe pergament pe care la ferecat cu coperte de argint aurit, maiestrit lucrate, o capodopera a epocii. Este cea mai veche carte datata din Tara Romaneasca cu cea mai veche ferecatura si se afla la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.

Pentru ultima oara este pomenit in viata la 23 noiembrie 1406, la Tismana, cand Mircea Voda cel Batran a dat un nou hrisov manastirii si "parintelui si rugatorului domniei mele, popii Nicodim". Peste o luna, la 26 decembrie 1406, cuviosul Nicodim a fost chemat de Domnul la Sine. A fost ingropat in mormantul dinainte pregatit in apropierea bisericii manastirii Tismana, care se vede si azi. Indata dupa moarte, la mormantul sau s-au petrecut fapte minunate, mai ales vindecari de boli, semn ca Dumnezeu il invrednicise cu cununile sfinteniei. Cuviosii calugari din obstea Tismanei le-au scos si le-au pus intr-o racla, care a fost asezata cu cinste in biserica manastirii. Traditia spune ca, dupa mai multi ani, fiind in primejdie de a fi luate, Sfantul Nicodim s-a aratat in vis unui calugar, apoi egumenului, poruncindu-le sa-i ascunda moastele, lasand numai un deget de la mana pentru mangaierea credinciosilor. Ele au fost ascunse in locuri tainice, dar cu timpul li s-a pierdut urma, incat astazi nu se stie unde sunt. La manastirea Tismana se mai pastreaza doar degetul de care am pomenit si cateva obiecte care i-au apartinut: o cruce de plumb, un epitrahil si o bedernita.

Pentru viata sa imbunatatita, ca si pentru minunile sale si multele sale osteneli intru slujirea lui Dumnezeu si a credinciosilor, Sfantul Nicodim este praznuit cu evlavie in fiecare an la 26 decembrie, a doua zi de Craciun, cand este si sarbatoarea numita Soborul Maicii Domnului. Slujba lui apare, la aceasta data, aproape in toate Mineiele pe luna decembrie, care s-au tiparit in limba romana. Anumiti imnografi au alcatuit apoi Acatistul si Paraclisul Sfantului Nicodim. Chipul sau este zugravit in multe biserici romanesti, mai ales din Oltenia.

"Sfinte prea cuvioase parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui prea inalt. Izbaveste-ne cu folosinta ta, prea fericite, de relele ce vin asupra noastra, ca neincetat sa te slavim. Roaga-te Stapanului pentru noi nevrednicii, sa ierte gresalele noastre si sa ne dea dragoste curata si putere a face tot binele spre slava prea Sfantului Sau nume". (Din rugaciunea de la Acatistul Sfantului Nicodim).

.