osandirea

• Articole osandirea

• 

  Osandirea iertarii

  Fariseul - dreptul, dupa parerea sa - osandea in cugetul sau pe pacatoasa, nu pacatul. Iisus - Dreptul, dupa adevar - iarta pe pacatoasa, pentru ca se pocaia de pacatele sale. Osandirea din ochii fariseului interzicea pocainta femeii. Dupa fariseu, dupa punctul de vedere fariseic, nu exista...
• 

  Osandirea aproapelui

  Osandirea este o adevarata nebunie. Osandesti pe aproapele tau, frate, tu care singur vei fi acuzat si ai sa raspunzi inaintea Judecatorului lumii pentru multimea pacatelor tale? Noi toti ne-am inecat intr-o obsteasca vina - pacatul.

• Osandirea

  Omul care-i osandeste pe altii seamana cu oglinda care-i reflecta pe toti in ea, dar pe sine nu se vede.
• 

  Osandirea de sine

  Va rog sa ma ajutati sa inteleg de ce in majoritatea rugaciunilor se folosesc cuvinte degradante precum: “ticalosul meu suflet”, “ticalosul meu asternut”, “necurate buzele mele”, “iarta-mi mie nevrednicului toate cate am gresit Tie astazi ca un om si nu numai ca un om, ci si mai rau...

• Osandirea ingaduita si neingaduita

  Un pustnic l-a vazut pe un oarecare frate pacatuind si a inceput sa planga. Vai mie! - zicea el. Fratele meu greseste astazi, iar maine voi gresi eu!. Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat: In orice greseala

• Exceptie de la osandirea aproapelui

  Un sihastru a vazut pe un oarecare frate al sau ca gresea si a inceput sa se tanguiasca: Vai mie! Cum fratele meu greseste acum, poate si eu voi gresi maine! Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat
• 

  Osandirea de sine

  Petru grăieşte: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! (Lc. 5, 8). Petru se mărturiseşte a fi păcătos şi rosteşte asupra sa osânda de a fi nevrednic să vadă faţa lui Hristos - ca şi cum s-ar alunga pe sineşi de la faţa Lui, ca şi cum ar zice: Mă ruşinez de păcatele mele...
• 

  Judecata si osandirea

  Cine este departe de rău, acela foarte puţin bănuieşte răul. Mai bine să ai mai multă încredere decât să o treci cu vederea. Căci mai multă încredere este greşeala mea, iar mai multă suspiciune este obidă a aproapelui.
• 

  De ce osandim iertarea ?

  Iubirea si smerenia sunt singurele care pot intelege pocainta celui pacatos si iertarea lui. Cine iarta putin, putin iubeste, iar cine osandeste iertarea, acela nu iubeste deloc. Drept aceea, mandri fiind, noi ne intristam si ne revoltam, vazand cum Dumnezeu ii iarta pe cei pacatosi, mai cazuti si...
• 

  Cuvinte duhovnicesti ale Parintelui Efrem Vatopedinul

  Sa aveti pocainta. Imediat sa chemati osandirea de sine. Pentru ca este firesc sa facem greseli, harul nu se mahneste cand gresim sau din pricina ca omul cel vechi inca traieste in noi. Este nevoie de timp pentru ca omul cel vechi sa fie indepartat. Sa avem insa intotdeauna o anumita trezvie...
• 

  Invinovatirea de sine

  Invinovatirea de sine este miscarea fireasca a sufletului smerit. Cand vei incepe sa nu mai cauti spre pacatele aproapelui tau, ci sa te socotesti numai pe tine vinovat intru toate, atunci dragostea si smerenie vor imbraca toate faptele tale, iar pocainta iti va infrumuseteaza inima.
• 

  Deosebirea intre mustrare si osandire

  Astăzi o mulţime de creştini nu fac deosebirea între mustrare şi osândire. Ei socotesc şi una, şi cealaltă ca pe un lucru pozitiv, dacă se săvârşeşte în numele adevărului şi al dreptăţii. La aceasta poate să ajute adesea, prin comparaţie, identificarea osândirii cu darea în...
• 

  Roadele osandirii neingaduite

  Sfântul Ioan Scărarul scrie: Aşa cum mândria poate să păgubească pe om fără de nicio altă patimă, astfel şi osândirea noastră a faptelor străine poate să ne arunce în pierzanie deplin
• 

  Despre cei ce-L osandesc pe Dumnezeu. De ce nu piere diavolul?

  Diavolul nu stăpâneşte prin forţă, nici prin tiranie, siluire sau impunere. Pentru că dacă se întâmpla aşa ne-ar fi nimicit pe toţi. Şi ca dovadă am adus exemplul cu porcii, pe care diavolii n-au îndrăznit să-i atace înainte de a cere îngăduinţă de la Domnul (cf. Matei 8, 31...
• 

  Roadele limbii si ale inimii nestapanite

  Judecarea, clevetirea, vorbirea de rău sunt patimi înrudite şi roade ale limbii şi ale inimii nestăpânite şi neîngrădite de frica de Dumnezeu. Judecarea aproapelui nu se poate face doar prin limbă, ci şi prin gând, gest, clătinat din cap, suspin, râs şi prin alte moduri.

• Nu mustra si nu osandi

  Nu mustra pe cineva și nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l; și dacă nu poți lua asupra ta greșelile lui și nu poți primi certarea și rușinea în locul lui, rabdă-l măcar și nu-l rușina.
• 

  Adeseori judecam gresit purtarea celuilalt

  Oamenii îi judecă adesea pe ceilalţi pe temeiul părerilor proprii. Astfel, cu cât cineva se află mai jos pe calea virtuţii, cu atât ajunge să se complacă în bănuieli şi cu atât mai uşor le găseşte celorlalţi greşeli. Şi, fireşte, întrucât majoritatea greşelilor nu se face pe...
• 

  Cum sa luptam cu osandirile

  Pe om îl vezi pe dinafară, dar ce e înăuntrul său nu. Cu păcatul să lupţi, dar cu cel păcătos să fii în pace. Să ştii că judecând vei fi judecat. Astfel, mai puţin vei păcătui. Când vei lua aminte la neputinţele cuiva şi te vei mândri înaintea altora în gândul tău...
• 

  Mijloace de lupta impotriva patimii noastre de a osandi

  Cheia vieţii duhovniceşti este lupta cu propriile patimi. Unde există luptă, acolo există viaţă. Unde lupta s-a stins, acolo viaţa s-a încheiat. Cel ce nu se luptă, de pildă, cu patima sa de osândire a aproapelui pentru neputinţele lui morale nu poate să afirme că duce o via...
• 

  Despre clevetire si osandire

  Osândirea, clevetirea şi defăimarea sunt păcate înrudite, rod al limbii neînfrânate şi al inimii neîngrădite cu frica de Dumnezeu. Osândirea se poate face nu doar cu limba, ci şi cu gândul, sau prin clătinarea capului, sau prin oftat, prin râs ori în alt chip.