Homosexualitatea

In ultimii ani am fost martorii unei polarizarii intre cei care confunda "orientarea" homosexuala cu comportamente specifice, alaturi de condamnarea persoanei respective, si cei care afirma ca homosexualitatea este neutra din punct de vedere moral si, prin urmare, ea este "alternative un mod de viata viabil". Cei care se considera ca facand parte din miscarea homosexual-lesbiana sunt intr-un conflict adanc cu cei care apara valorile traditionale (exclusive unirile heterosexuale in cadrul mariajului). Conflictul s-a largit in sfera publica prin cererile homosexualilor si ale lesbienelor, care-si doresc o legislatie speciala care sa permita casatoriile"homosexuale",adoptiile in cadrul acestora si un acces fara restrictii la cazare si angajare. In cadrul Bisericii, problema esentiala a dezbaterii este legata de accesul homosexualilor active la serviciul divin (laTaina Preotiei). Conflictul este sporit de limbajul folosit de "homofobi" (epitete care ii denigreaza pe homosexuali si acuza comportamentul homo-erotic) si "homofili" (acuze de "homofobie" si "hetero sexism patriarhal" aduse fara discriminare celor care nu sunt de accord cu ei).

Homosexualitatea este definita de regula ca o "atractie psihosexuala predominanta si persistenta fata de membri ai aceluiasi sex". In general, termenul desemneaza atat dorinta sexuala pentru o persoana de acelasi sex, cat si comportamentul legat de aceasta dorinta.Unele studii clinice recente au aratat ca homosexualitatea este conditionata de factori multipli: fiziologici, psihologici, genetici sisociali. Este inca greu de precizat relatia reala intre"natura" si "educatie"(intre modul in care datele genetice si mediul influenteaza orientarea homosexuala). Homosexualii militanti insista asupra componentei genetice, pentru a apara teoria conform careia homosexualitatea este innascuta si ireversibila si pentru a se putea constitui legal ca grup minoritar. Altii accentueaza rolul factorilor de mediu, in general problemele de relatie care apar in sanul familiei.

In1991, neurobiologul Simon Le Vay a descoperit ca un mic grup de neuroni din hipotalamusul creierului barbatilor homosexuali este doar a treia parte dintr-o jumatate din marimea celui intalnit la barbatii heterosexuali si aproape de aceeasi marime cu cel al femeilor heterosexuale. Intrucat atat barbatii homosexuali cat si femeile heterosexuale sunt atrasi de barbati, s-a ajuns la concluzia ca marimea nucleului hipotalamic este legata de orientarea sexuala. (Hipotalamusul regleaza temperatura corpului, somnul, foamea, ritmul cardiac si alte activitati autonome, incluzand-o pe cea sexuala). Totusi, intrebarea care se pune este daca marimea redusa a nucleului este cauza sau consecinta homosexualitatii. In 1992, psihologul J.M.Bailey si psihiatrul R.C.Pillard au adus alte dovezi care sprijina idea ca factorii genetici sunt semnificativi in formarea orientarii sexuale. Alte cercetari au sprijinit, dar nu au stabilit definitiv justetea teoriei ca genele ar juca un rol in preferintele sexuale. Oricum, toti specialistii insista sa se ia in considerare si factorii sociali si psihologici. Asa cum a aratat John F. Harvey, faptul ca aproape jumatate din gemeni nu au orientarea sexuala a celuilat intareste idea ca dezvoltarea psiho-sexuala depinde intr-o oarecare masura de mediul in care creste copilul.

Distinctia intre actele homosexuale si orientarea homosexuala este una recenta, bazata pe opera lui Freud si a altor cercetatori din aria sexualitatii umane. Aceasta distinctie era necunoscuta in vremurile biblice, cand se afirma ca comportamentul homosexual este o pervertire voita si pacatoasa a posibilitatilor sexuale daruite de Dumnezeu. Intrebarea este in ce fel trebuie revizuita aceasta judecata acum cand "orientarea" sexuala este un fapt stabilit? Pe de alta parte, realitatea "orientarii" implica considerarea faptelor ce decurg din ea ca fiind juste din punct de vedere moral?

Pozitia Bisericii Ortodoxe este ca toate faptele homosexuale sunt inacceptabile din punct de vedere moral: ele denatureaza scopul si functiunea fireasca a organelor trupesti, nu au nici o valoare procreativa si reprezinta o parodie a unirii "intr-un singurt rup". Caracterul de promiscuitate al comportamentului homosexual in genere il arata ca fiind un pacat, in timp ce actele specifice - incluzand relatiile anale si stimularea oral-genitala sioral-anala -provoaca multora repulsie si dezgust. Acest esentimente sunt oglindite in multe pasaje biblice si scrieri patristice care condamna activitatea homosexuala.

Textele scripturistice principale sunt:

Gen.19,4,11 - barbatii Sodomei incearca sa violeze musafirii lui Lot

Lev.18,22: "Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune" si Lev.20,13: "De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este".

Rom.1,26,27: barbatii au renuntat la relatiile naturale cu femeile, "savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor".

ICor 6,9,11: intre cei care nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu se numarara idolatrii, adulterii si sodomitii (arsenokoitai-se refera la homosexualitatea masculina).

ITim1,8,11: legea este pusa pentru cei fara de lege si pacatosi, ca si pentru pornois, arsenokoitais si andrapodistais (desfranati, homosexuali si vanzatori de oameni).

Iuda 7: se refera la imoralitatea sexuala si pofta nefireasca (ekporneusasai...sakosheteras) a Sodomei si Gomorei. La aceasta am mai putea adauga Dt. 23, 17 care interzice prostitutia feminina si cea masculina in Israel IRegi 14, 24 si 22, 46 care include prostitutia masculina intre "spurcaciunile" savarsite in fata lui Dumnezeu.

Unii reputati biblisti si altii alaturi de ei au facut eforturi considerabile pentru a arata ca aceste pasaje nu pot fi citite ca o condamnare fara echivoc a homosexualitatii. O parte a acestor eforturi au fost rodnice, dar cea mai mare parte a fost motivata de un plan al "corectitudinii politice", care a produs o exegeza inselatoare. Conform acestei exegeze, barbatii sodomiti sunt vinovati nu de "sodomie", ci de nerespectarea ospitalitatii orientale; prescriptiile levitice se refera la "curatia cultica"; in Epistola catre Romani, Sfantul Pavel critica idolatria, alaturi de pofta care-I urmeaza; iar in Epistola catre Corinteni si Timotei, referirea trebuie inteleasa ca o condamnare exclusive pederastiei Greco-romane si nu a homosexualitatii in sine.Daca aceste text sunt citite in context- si mai ales cand sunt private in lumina invataturii lui Iisus despre casatorie si unireaconjugala -este putin probabil ca ele sa nu condamne actele homosexuale.

O atitudine similara intalnim in literature patristica. In Didahii 2, 2 se spune: "sa nu savarsesti crima, adulter, pederasty (paidophthoreseis), pacat trupesc...". Teofil al Antiohiei, Clement si Atanasie al Alexandriei, Ioan Damaschin si multi altii condamna paidophthoria, dar aceasta s-ar putea limita la ceea ce numim pedofilie (sau abuzz sexual infantil).

Mai putin ambigue sunt scrierile Sfantului Vasile cel Mare si mai ales ale Sfantului Ioan Hrisostom. Canonul 7 al Sfantului Vasile din prima Epistola canonica, precizeaza: "Stricatorii de parte barbateasca si stricatorii de animale, si ucigasii, si fermecatorii, si adulterii si idolatri sunt vrednici de aceeasi pedeapsa, iar in privinta celor ce 30 de ani s-au curatit pentru necuratirea pe care au facut-o intru nestiinta, nu se cuvine nici a ne indoi de primirea lor".

John Breck

• Lupta cu patimile incepe prin cunoasterea lor
  Publicat in : Religie
• Lupta cu patimile
  Publicat in : Pilda zilei
• Homosexualitatea - patima de necinste
  Publicat in : Morala
• Schimbarea este posibila
  Publicat in : Morala