Simbolismul Icoanei Nasterii Domnului
Una dintre cele mai cunoscute icoane ale Bisericii si, in acelasi timp, una dintre cele mai bogate in semnificatii teologice este icoana Nasterii Domnului. Ea este rezultatul unei elaborari teologice si artistice ce a durat secole, fapt ce a facut ca fiecare amanunt reprezentat in ea sa nu fie nici pe departe intamplator. Simbolismul ei cuprinde elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifa.
Vom face o prezentare succinta a scenelor si personajelor care exista in ea, nu inainte de a mentiona ca exista mai multe variante ale acestei icoane. Cea prezentata pe aceasta pagina are, in mare, aproape toate elementele ce sunt necesare pentru a intelege subtilitatea teologica si artistica a acestei cunoscute imagini ortodoxe.
Simbolismul.
Pentru a intelege simbolistica icoanei Nasterii Domnului, ea trebuie analizata in etape, deoarece icoana este impartita in 3 nivele. Zona ei superioara sugereaza lumea cereasca, a doua impletirea dintre divin si uman realizata in si prin Hristos, iar a treia omenirea in general si umanitatea lui Hristos in special.
1. Nivelul superior - steaua, practic o emisfera intunecata, simbolizeaza fiinta transcendenta si incognoscibila a lui Dumnezeu (motiv pentru care partea ei superioara practic iese din icoana), care insa nu este separata de lume, ci este prezenta in ea prin energiile necreate sau harul divin, ce se pogoara peste natura si oameni, act sugerat aici de cele trei raze desprinse din axul central. Ingerii care se inclina arata faptul ca ei sunt slujitori ai Pruncului, care este "Imparatul cerurilor". Acest lucru este dedus dintr-un amanunt aparent banal: mainile lor acoperite amintesc de un vechi obicei ce exista la curtea bizantina, mentionat si de eruditul bizantinolog Michel Quenot, potrivit caruia supusii trebuiau sa aiba intotdeauna mainile ascunse sau acoperite, cand slujeau sau se aflau in fata imparatului.
2. Nivelul central - Fecioara Maria este intinsa pe o hlamida purpurie, culoarea imperiala bizantina ce sugereaza faptul ca ea este "Imparateasa ingerilor". Prezenta ei accentueaza umanitatea lui Hristos. Ea nu se roaga pruncului, caci divinitatea Lui este deja sugerata de raza care se pogoara perpendicular peste El si de ingerii care I se inchina. O accentuare a divinitatii, printr-o atitudine de rugaciune a Fecioarei, ar fi pus in umbra faptul ca Hristos a fost in acelasi timp si om.
Pruncul este infasat, dar nu in scutece, ci invelit in giulgiu si asezat, nu in leagan, ci intr-o racla de piatra, elemente ce vestesc patimile si moartea Sa inca de la nastere. Pestera intunecata este o prefigurare a mormantului. Boul ce se afla la picioare simbolizeaza poporul evreu, iar asinul neamurile pagane. Magii din stanga reprezinta cele trei varste umane: unul tanar, altul matur, iar altul batran; aceasta reprezentare a lor arata ca mesajul adus de Hristos este universal, ca nu este marginit la o anumita limita temporala, ci transcende toate varstele omenirii. Boneta frigiana de pe cap sugereaza, potrivit traditiei, originea lor persana. Pastorul din dreapta reprezinta umanitatea ce se bucura de Nasterea Mantuitorului.
3. Partea inferioara - Iosif, asezat in meditatie, sugereaza indoiala si incapacitatea ratiunii umane de a intelege marea taina a intruparii. Privirea Fecioarei Maria, din scena anterioara, este intoarsa catre el tocmai pentru a-l ajuta si incuraja. In acelasi timp Iosif, adica omenirea, mai asculta cuvintele unui batran. Potrivit unei legende apocrife, acesta este batranul pastor Thyrreos, personificarea diavolului, care a venit si i-a spus lui Iosif ca o fecioara nu poate naste un prunc, asa cum un toiag uscat (cel pe care il tine in mana), nu poate inmuguri. De aceea cei doi practic ignora scena principala. In partea dreapta este scena imbaierii pruncului, ce sugereaza inca o data umanitatea lui Hristos, Care a luat trup uman si nu a fost doar o aparenta, o vedenie, asa cum spuneau ereziile gnostice. Episcopul Arnulf, pelerin la Betleem in secolul al VII-lea, vorbeste si el de o cuva de piatra ce exista langa pestera in care, dupa traditie, Pruncul ar fi fost spalat dupa nastere, lucru care a putut inspira de asemenea pe iconari.
Pr. Valentin Ilie
Sursa: Baraganul Ortodox
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.