Cantarea Cantarilor

Cantarea Cantarilor - o carte biblica si literara de o frumusete inegalabila

Poezia Vechiului Testament, locul pe care il ocupa in acest domeniu


Teologia este regina tuturor stiintelor fiindca cuprinsul ei e cea mai sublima taina ce se poae cugeta si poseda siguranta cea mai mare, deoarece isi trage originea din lumina stiintei divine. Iar sufletul teologiei este cunoasterea Sfintei Scripturi, care, conform doctrinei Sfintei noastre Biserici, este primul izvor al Revelatiei Divine. Dar mai ales din Sfanta Scriptura teologul trebuie sa evidentieze cuprinsul si sensul invataturii Cuvantului divin.Potrivit Sfintilor Parinti, Sfanta Scriptura formeza tezaurul nesfarsit al adevarurilor dumnezeesti, chiar o putem asemana cu o mina de aur, al carei avutii sunt mai pretioase decat tot aurul, un paradis renumit prin florile cele mai placute si fructele cele mai delicioase, care ar desfata si ar hrani sufletul nostru.

De aceea Fericitul Augustin, recomanda ca ficare sa citeasca neincetat cartile Vechiului si Noului Testament tocmai pentru reimprospatarea credintei si spre intarirea nadejdii. Biserica a randuit ca acest tezaur pretios sa nu ramana neglijat. Ea recomanda ca Sfanta Scriptura sa fie citita integral de catre slujitorii altarului, teologi, credinciosi, dar explicarea si interpretarea acesteia sa fie facuta in cadrul Bisericii, pentru a-I pregati si indruma pe credinciosi catre Ierusalimul cel Ceresc, adica Imparatia Cerurilor.

Teologia Vechiului Testament, inseamna prezenta lui Dumnezeu in lumea credinciosilor prin implinirea voii lui Dumnezeu, prin credinta tare dar si statornica si fapte bune, caci ,, cheia de bolta a intregului edificiu al teologiei este viata’’1.

Cartile canonice ale Vechiului Testament cuprind : scrieri istorice, profetice, didactico-poetice. Cartile scrise sub aceasta forma poetica sunt urmatoarele: "Psalmii, Cartea Proverbelor, Cartea Iov, Cantarea Cantarilor, Eclesiastul si Plangerile lui Ieremia"2.

Dupa o scurta introducere lirica, cu caractere general cantata de Cor.(I,1-4) poetul ne arata pe Israel, la iesirea din Egipt. Fiindca mireasa lui Israel a fost necredincioasa fata de Dumnezeul ei, ea a fost pedepsita de egipteni. Scapand din robia egipteana merge in pustie ca sa caute pe Iahve, pastorul ei, care va face legamant cu ea si o va lua-o de sotie (I, 5-8). Ea primeste legea (I, 9-11) dupa care Dumnezeu stabileste locuinta sa in cortul sfant (I-16, II-7). In urmatoarele doua capitole vedem cum Iahve da porunca evreilor sa iasa din pustie ca sa intre in Palestina (II, 8-17) unde vor nimici pe cananeeni, chiar daca arca sfanta este smulsa de filisteni (III,1) Israel o regaseste si este stramutata cu mare alai in templul lui Solomon (III, 9-11). Acestea sunt evenimentele prezentate pe scurt prin care a trecut poporul evreu.

Partea a doua, capitolele (V-2, VIII-14) arata cum Israel a fost necredincios, Ierusalimul este daramat, poporul evreu ajungand sa fie cucerit de unele popoare mai puternice. Mireasa infidela, cuprinsa de durere, porneste sa-si caute mirele cerandu-l de la neamuri (V, 10-16). Iahve ii da harul si o face iar frumoasa cum a fost (VI, 4-10) primind harul, mireasa se va intoarce in Palestina fiind sarbatorita de neamuri (VI-11,VII-6). Dar miresa primeste de la Iahve iarasi intreaga sa iubire (7-11) dar ea se roaga sa fie insotita de El si in Palestina (12-14) si ar mai vrea sa vada pe dumnezeiescul sau Mire, ajungand pentru ea ,,ca un frate” (8,1-4). Dupa ce se intoarce din exil, Iahve o aseaza din nou in Ierusalim si in templu, cerandu-i o credinta nepieritoare.

Asadar putem observa ca, Israel fiind o natine profund religioasa este evident ca acest poem care canta raporturile istorice ale lui Iahve cu poporul Israel ,"este nu numai o opera religioasa dar si nationala; la fel ca toate poemele nationale, Cantarea Cantarilor este scrisa intru slava neamurilor"3.

Sfintii parinti si scriitorii bisericesti au considerat intotdeauna acest poem drept izvor de taine si de progresiva descoperire spirituala. Multe din imaginile si situatiile descrise au fost intelese si apropiate de realitatile mistice din Biserica Mantuitorului care este o continuare a Bisericii Vechiului Testament. Daca ideea vechilor exegeti evrei, considerand acest poem o multipla alegorie, care preamareste legatura dintre Iahve si Israel, nu trebuie trecuta cu vederea niciodata ca sub toate intamplarile, ipostazele durerile si zbuciumurile poporului lui Israel stau ascunse simbolic si proferic, caracterele, evenimentele si gloria noului Israel inaugurat de Hristos si de Biserica crestina.

Datorita sublimitatii acestei opere, unii oamen de arta au incercat sa evidentieze insemnatatea scenica a acestei carti, promovand ideea punerii ei in scenele teatrale; desi toti parintii bisericesti n-au avut aceasta idee, cum ca "Cantarea Cantarilor a fost scrisa pentru scena”4

In ,"Cantarea Cantarilor” exista o unitate organica deplina si vie a ideii fundamentale, care se desfasoara in tot cuprinsul ei: sa apere aceasta unitate a cartii impotriva acestor artisti si a acelor partizani care spun ca aceasta carte ar reprezenta un sir intreg de fragmente fara legatura. Unitatea si integritatea cartii se dovedeste indiscutabil din urmatoarele date: prin unitatea persoanelor care sunt in lucrare; nu numai persoanele principale - mirele si mireasa, Solomon si Salomeea, dar si persoanele secundare, cum ar fi ficele Ierusalimului, sunt prezentate in toate partile cartii cu aceleasi caractere, tendinte si teluri.

Desi exegetii ortodocsi accepta cuprinsul general al cartii, totusi cu privire la determinarea formala a ei nu exista intelegere intre ei divergentele fiind destul de pronuntate cu privire la ,,impartirea Cantarii care depinde de descrierea formei si a cuprinsului”5.

In final, atat Sfintii Parinti cat si aproape toti cei care au comentat aceasta carte au admis ca cuprinsul cantarii este unirea mistica a lui Iisus Hristos cu Biserica Sa.

Locul pe care-l ocupa cartea "Cantarea Cantarilor” in Sfanta Scriptura

"Cantarea Cantarilor” a pus multe probleme, atat exegetilor Vechilor Testament cat si celor ai Noului Testament, dar si a celor care, dealungul timpurilor, au fost preocupati de aceasta carte, cauza fiind sublimitatea ei cat si modul in care trateaza cuprinsul sau datorita acestor fapte, pentru care au existat foarte multe controverse cu privire la locul pe care-l ocupa aceasta lucrare in Sfanta Scriptura. Din toate scrierile, atat a exegetilor si a Sfintilor Parinti cat si a renumitilor profesori, care au combatut cu multa vehementa toate criticile adresate acestei carti si au scris studii din care ni se relateaza ca aceasta lucrare ,,cuprinde un loc cu totul deosebit intre cartile Sfintei Scripturi, datorita profunzimii cat si a interpretarii alegorice, adica a legaturii dintre Iahve si poporul lui Israel, din Vechiul Testament, iar in Noul Testaemnt legatura dintre Iisus Hristos si Biserica”6.

Din cuprinsul acestei carti putem observa canu este amintit ,,numele de Dumnezeu, de revelatie, de sfintenie, de iubire transfigurata”7 ci, dimpotriva, totul se pare ca se desfasoara, intr-un univers al erosului, ceea ce I-a facut pe foarte multi care au studiat aceasta carte sa afirme ca este doar un epitalan, o scena teatrala, iar in zilele noastre Petru Cretia ii da acestei carti "o intrepretare profana”8 .

Pentru cei care n-au inteles in profunzime aceasta carte, textul este uneori atat de laic incat pentru unii care au studiat-o au avut retinere dar si unele indoieli considerand "Cantarea Cantarilor” pur si simplu o carte laica9 chiar daca cele doua personaje principale, mirele si mireasa, strabat intregul poem in ipostaze diferite: de dorinta, de cautare, de soapta, strigat, apropiere, dar cu toate acestea nu exista nimic intinat, nimic care sa atenueze frumusetea si demnitatea fiintei umane.

Iata, deci, ca exista multe oapinii referitoare la aceasta carte, fiind inteleasa in mod diferit, asa incat multi si-au pus inrebarea: ce cauta aceasta carte in Biblie? Din moment ce nu este amintit numele de Dumnezeu si alte cuvinte din care sa reiasa ca este o carte sfanta.

Din toate documentele si scrierile pe care le mai avem nu se stie exact cand anume a fost introdusa "Cantarea Cantarilor” in canonul Vechiului Testament. Desigur ca decizia n-a fost usoara si dupa cum am mai amintit n-au lipsit nici controversele. Dar, odata ce a fost introdzusa in canon, ea si-a mentinut locul ei aparte, din generatie in generatie, inlaturandu-se ideea ca ar fi o opera profana, acordandu-I-se creditul dea fi o carte inspirata care trebuie citita si interpretata alegoric

Pozitia cartii in Canonul iudaic

Parerile cu privire la cuvantul "canon” sunt impartite, dupa unii autori provenind de la ebraicul : (cone) care inseamna, in sens propiu, masuratori sau indreptar iar in sens figurat inseamna model sau norma. In Sfanta Scriptura se cuprind : "randuielile, normele de viata crestineasca, atat pentru credinta cat si pentru morala”10 , totalitatea invataturii biblice se numeste canon asa cum afirma Sfantul Irineu, Origen, Sfantul Ioan Gura de Aur si alti scriitori bisericesti care au adus o contributie importanta pentru pastrarea canonului biblic. Dar in zilele noastre prin canon intelegem lista cartilor declarate de Biserica drept carti de indreptare crestineasca si inspirate, aceste carti numindu-se canonice. Cartile se numesc canonice, normative pentru viata crestineasca pentru ca sunt de origine dumnezeiasca si sunt scrise sunt inspiratia Duhului Sfant11.

In privinta canonului iudaic din informatiile pe care le Avem din acest domeniu reiese faptul ca din istoria canonului iudaic si biblic in general a fost de scurta durata, au trecut mulsti ani pana s-a facut deosebire intre cartile inspirate si operele literaturii profane.

Profesorul Vasile Tarnavschi, intr-un studiu al sau, ne relateaza unele informatii referitoare la fixarea canonului Vechiului testament, cum traditia iudaica arata ca Sinagoga cea mare, adica un colegiu de 120 de membrii care sa fi fost instituit in anul 444 i.Hr. si care sa fi existat 250 de ani "Ar fi fost autoritatea ce a fixat canonul Vechiului Testament12.

Toate cartile de origine divina, care au fost incredintate poporului iudeu, au fost adunate si pastrate intr-un loc de catre persoane cu autoritate in acest domeniu. Aceste persoane care au adunat, au pastrat si s-au ingrijit de aceste carti, au fost preotii iar locul de pastrare a fost Templul , partea cea mai sfanta ,,Sfanta Sfintelor, alaturi de Chivotul Legii”13. Primele colectii care s-au pastrat au fost cartile lui Moise adica Pentateuhul, acest fapt relatandu-l Sfanta Scriptura in Deuteronom -31, 26  "Luati cartea aceasta si o puneti langa Chivotul Legamantului Domnului Dumnezeului vostru ca sa-ti fie marturi impotriva Ta”.

Cartile scrise mai tarziu s-au pastrat in acelasi loc impreuna cu cele istorice, cele ale profetilor mari dar si cele din grupa cartilor didactico-poetice, din care face parte si "Cantarea Cantarilor” .

Din cele prezentate observam ca aceste carti acnonice sunt pastrate intr-un loc cu totul special, ceva ce ne face sa intelegem ca aceste carti de origine divina au fost pastrate cu multa sfintenie de catre iudei tocmai datorita faptului ca aceste carti contin Cuvantul lui Dumnezeu.

"Cantarea Cantarilor” fiind inteleasa in diferite moduri si-a pastrat aceasta pozitie de a fi o carte canonica ,,chiar daca textul se pare a fi laic” 14, ceea ce ar fi trebuit sa duca la excluderea cartii din canonul iudaic. Fara indoiala ca pomenim de canonul cartilor sfinte, a acestei carti, care se datoreaza acelui inalt inteles religios a continutului sau si care i se da numai de interpretarea alegorica a ei.

Exista si unele marturii istorice conform carora : ,,Ezdra a incheiat canonul iudaic” 15. De o importanta deosebita sunt cuvintele scriitorului iudeu Iosif Flaviu in lucrarea sa : "Contra Apionem” (I, 8) unde spune ca "Iudeii timpului venereaza douazecisidoua de carti sfinte pe care el le imparte in patru categorii: cinci carti ale lui moise, treisprezece caprti ale Profetilor si patru carti care cuprind laude pentru Dumnezeu si reguli morale pentru oameni, acestea din urma fac parte din grupa cartilor didactico-poetice. La acestea mai adaugaa patra categorie care spune el ca nu merita aceiasi credinta cu cele dinainte”16.

O alta marturi foarte importanta cu privire la pozitia cartii la canonul iudaic ne relateaza traditia iudaica, printre multe discutii de catre unii rabini care au vrut sa excluda din randul cartilor inspirate unele carti care au trebuit sa fie in canonul iudaic cum sunt: "Cantarea Cantarilor, Iezechiel, Eclezaistul, arata indirect ca au fost in canon, altfel nu aveau de unde sa fie scoase”17.

Dar aceasta marturie ramane fara argument si este o parere gresita a rabinilor despre punerea in canon a acestor carti dar mai ales "Cantarea Cantarilor” fiindca alcatuitorii canonului  "Cantarea Cantarilor” Vechiului Testament pentru punerea in canon a acestei carti se pun doua conditii indispensabile – continutul religios si sfintenia, intemeiata pe inspiratia divina. Aceste doua conditii arata inaltul sens al cartii, le satisface pe deplin, dupa cum afirma Rabi Achiba "Fereasca Dumnezeu, nimeni in Israel n-a vorbit contra faptului ca "Cantarea Cantarilor” spurca mainile caci toata lumea nu poate pretui cat acea zi in care i-a fost data lui Israel "Cantarea Cantarilor” caci toate cartile sunt sfinte iar "Cantarea Cantarilor” este sacrosanta”18.

Cu acest canon al iudeilor este in deplin acord si canonul Bisericii Ortodoxe cum s-a stabilit de sfintii parinti si prin hotararile sinoadelor. Asadar Biserica Ortodoxa recunoaste 39 de carti canonice ale Vechiului Testament pe care le au si azi iudeii in canonul lor.

Pozitia cartii in Canonul crestin

Cartile Vechiului Testament au fost citate dar si recunoscute de Mantuitorul Hristos, Sfintii Apostoli, care formeaza scriptic Vechiului Testament, care cuprinde cele 39 de carti, care se aflau in posesia Sinagogii si care se utilizau de catre iudei ca fiind drept colectia de carti cu origine divina. In multe locuri in Noul Testament se fac citiri din cartile canonice din Vechiului Testament si din cartile necanonice, spre exemplu textul de la Matei (6,14) ar fi citat din Isus Sirah 28,3 : "Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru cel Ceresc” (Mt.6,14) "Omul care tine manie impotriva omului cum poate sa ceara de la Dumnezeu tamaduire ?” (Is.Sir.28,3).

Biserica crestina care ia locul Sinagogii a preluat de la aceasta intreg tezaurul Scripturii ei "Scriptura pe care a cunoscut-o, a citit-o si a aprobat-o Insusi Mantuitorul si Sfintii Apoastoli” .19 Deci, se poate spune ca Scriptura Vechiului Testament a Bisericii crestine nu poate fi alta decat cea a Sinagogii din timpul Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli. Problema canonului si-a avut epoca sa de evolutie, astfel Mantuitorul si Sfintii Apostoli, dupa cum am amintit au folosit toate din Vechiului Testament.

Din toate documentele si studiile ramase despre stabilirea canonului cartilor canonice s-a stabilit definitiv in secolul al IV-lea. Pana ce s-a stabilit definitiv "Atat parintii apostolici cat si scriitorii bisericesti intru toatre s-au conformat cu parerea Sfintilor Apostoli, a cartilor canonice”20.

Primul autor bisericesc care ne reda catalogul cartilor canonice este apologetul Meliton, Episcop de Sardes. El face o calatori in Orient, tocmai pentru a se orienta in privinta extensiunii canonului Vechiului Testament, ca sa ia cunostinta cu credinta bisericii de acolo care cunoaste foarte bine traditia Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli. Rezultatul cercetarilor facute, il face cunoscut fratelui sau Onisin intr-o scrisoare care a pastrat-o Eusebiu de Cezareea in Istoria sa Bisericeasca. In textul acestei scrisori sunt relatate, cartile Vechiului Testament: Pentateuhul, Isus Navi, Judecatori, Ruth, Patru Carti ale Regilor, I, II Paralipomena, Psalmii lui David, ale lui Solomon: Pildele si Intelepciunea, Ecleziastul,Cantarea Cantarilor, Iov, Isaia, Daniel, Ezechel, Cei doisprezece Profeti intr-o Carte si Ezdra”21.

Un rol deosebit de important in perioada primara a crestinismului, cand si-au facut aparitia primele erezii, dar si unele probleme ale unele carti ale Scripturii l-a avut Sinodul din Laodiceea din anul 360, care in Canonul 59 hotaraste ca in biserica sa se faca citiri numai din cartile canonice, intrebuitandu-se aici intaia oara termenul de carte canonica”. Dar pentru evitarea oricarei interpretari echivoce, acest Sinod in canonul 60 reda atat numarul cat si lista cartilor canonice si Sfantul Atanasie cel Mare, intr-o epistola a sa festiva pune la punct chestiunea mult controversataa canonului Vechiului Testament.

Asadar, din toate cele prezentate se poate constata ca si Biserica crestinaa a ptreluat aceasta carte impreuna cu tot restul canonului biblic Vechi Testamentar, desigur ca i s-a recunoscut "Cantarii Cantarilor” acelasi sens alegoric pe care l-au adoptat si vechii evrei. In schimb Parintii Bisericii, in scrierile lor, vor largi cadrele alegoriei, facand trimitere la relatiile dintre Hristos si Biserica Sa, care, in mod profetic, a fost prefigurata in aceasta carte”22 chiar Sfantul Apostol Pavel insusi va defini relatia dintre Iisus Hristos si Biserica drept o relatie matrimoniala (Efes. V, 25-29).

"Cantarea Cantarilor”, fiind o carte greu de inteles, de aceea nu poate fi interpretata la voia intamplarii, totuti dupa cum am observat dealungul timpului, chiar si in crestinism si-a mentinut pozitia sa in canonul crestin, dar s-au ridicat unele voci care au incercat sa-i dea un alt caracter cu totul diferit de cel iudeu si de cel crestin, tocmai datorita faptului ca ,,In slujbele Bisericii Ortodoxe nu se intrebuiteaza texte din ,,Cantarea Cantarilor” dar in canoanele si slujbele, intocmite in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu, se intrebuiteaza expresii din aceasta carte, ca de exemplu: ,"Izvor Pecetluit” ,"Gradina Incuiata”, "Cat de Frumoasa Esti Tu si nici o pata nu este in Tine”23 Iata deci ca cei care au cautat sa-i dea un alt caracter decat cel crestin raman fara o argumentare clara. Si raporturile dintre "Cel Iubit” sau "Mire” si dintre "Cea Iubita" si ,"Mireasa” sunt raporturile legaturii harice si tainice dintre Iisus Hristos Dumnezeu si omenire sau Biserica, in care caz, dupa intelesul Bisericii : "Cantarea Cantarilor” este cea mai inalta prorocie despre Mesia, dar si o ilustatie istorica a lui Iisus Hristos, Celuia deja intrupat, innomenit, care a si savarsit opera de mantuire a neamului omenesc”24.

Biserica Catolica in randuiala slujbelor sale, de obicei, face citiri din "Cantarea Cantarilor” la sarbatorile Nascatoarei dfe Dumnezeu si anume la Nasterea ei la Buna Vestire si la Adormire, citeste capitolul I al Cartii.

Insa au existat si voci care au considerat-o un imn de dragoste dintre doua persoane iubite ceea ce a determinat sa nu recunoasca canonicitatea acestei carti.

Ceea ce a salvat ramanerea in canon a "Cantarii Cantarilor” sunt scrierile Sfintilor Parinti care au avut o contributie deosebit de importanta pentru Biserica noastra, iar abordarile lor asupra cartii sunt cele mai aproape de adevar deoarece inainte de a studia aceasta enigma au pus multa rugaciune, atat inainte de a o aborda cat si in timpul lucrarii si cu siguranta au fost luminati de Duhul Sfant care lumineaza si se salasluieste in sufletul si in inima celor care-L cauta pe Dumnezeu si se deschid Lui.

Aceste scrieri ale Sfintilor Parinti, care s-au pastrat de-a lungul timpului si se pastreaza si astazi, au fost si sunt adevaratele izvoare pentru cei care au fost preocupati sa studieze aceasta capodopera dar sunt si ziduri de aparare pentru toate interpretarile venite dinpartea bisericilor protestante.

Abordarea facuta de Sfantul Grigorie de Nyssa va fi preluata de mistica si ascetica rasariteana cu precizarea ca in aceasta angajare nuptiala divino-umana nu e vorba de sufletul inca impur, bantuit de patimi, asa cum este cel in faze de despatimire ci este vorba cu totul de altceva "de ceel ce a intrat in treapta superioara a contemplatiei mistuit acum de dorul cunoasterii supreme si al unirii desavarsite”25 astfel in acest sens "Cantarea Cantarilor” a fost considerata "drept izvor de taine” precum si unele "temeiuri duhovnicesti care vor fi extrase din acasta carte de catre diferiti parinti filocalici precum Maxim Marturisitorul, Nichita Stithatul, Ioan Scararul, Simeon Noul Teolog, Grigore Sinaitul"26.

In concluzie, si Noul Testament tot alegoria i-a salvat ramanerea in cuprinsul Sfintei Scripturi dar de data aceasta n-a mai fost acceptat raportul dintre Dumnezeu si Israel ci raportul dintre Iisus Hristos si Biserica socotit ca o viziune profetica despre viitorul in care avea sa vina Mesia, adica o prefigurare a Bisericii ca Mireasa a lui Iisus Hristos.

Desigur, este greu de precizat daca toti acesti exegeti au avutr aceassta convingere deplina. Dintre profesorii romani Popescu- Malaiesti – o personalitate foarte importanta in teologia romaneasca spune ca : "e foarte posibil ca autorul sa fi avut in mintea lui, luminata de Duhul Divin si aceasta chestiune viitoare, adica venirea lui Mesia si intemeierea Bisericii27.

Profesorul Nicolae Neaga in studiul sau din anul1931 nu poate gasi nici el o alta explicatie a prezentei acestei carti in canonul biblic decat tot  "alegoria cu continut supranatural”28.

Indiferent cum a fost considerata aceasta opera, trebuie precizata si traditia Bisericii noastre care-i recunoaste un statut cu totul special, asa dupa cum ne relateaza Origen, "nici unul dintre oamenii care s-au angajat in urcusul spre cantarile din Sfanta Scriptura nu va fi in stare sa se ridice pana la ,,Cantarea Cantarilor”

Traduceri celebre ale "Cantarii Cantarilor" in limba romana

De-a lungul timpului diferite carti ale Sfintei Scripturi (Psaltirea) precum si "Cantarea Cantarilor” a fost tradusa si tiparita dar s-a raspandit separat de celelalte carti ale Scripturii. Din toate popoarele care au existat s-au ridicat personalitati importante care au studiat, dar si tradus, aceste carti in limba specifica neamului fiecarui popor . Si la noi, la romani a fost tradusa, comentata si tiparita "Cantarea Cantarilor” atat de "Personalitati ale vietii ecleziastice, culturale si literare precum : Pr.Prof. Dr. Nicolae Neaga, Pr. Vasile Radu si Scriitorul Gala Galaction, apoi Nicodim Munteanu – Patriarhul Romaniei, Ioan Alexandru, Petru Cretia.” 30 Pe langa aceste personalitati, aceasta carte a fost tradusa si tiparita in versuri de Iuliu Dragomirescu, Corneliu Moldovan, Emilian Pasculescu Orlea, Radu Carneci, precum si I.P.S. Bartolomeu Anania31.

In spiritualitatea romaneasca aceasta sublima scriere poetica a fost privita si pretuita ca o opera divino-umana in cuprinsul careia se afla idei izvorate din mintea si simtirea unui geniu poetic, sublimat de lumina harului Duhului Sfant. Asadar ni se infatiseaza ca o scrisoare oarecum unica intre celelalte carti ale Bibliei dar care nu a fost despartita niciodata de aceasta, chiar daca a fost tradusa si de unele personalitati literare si culturale.

Cele mai vechi studii pe care le mai avem este lucrarea lui Iuliu Dragomirescu aparuta in anul 1904 este tradusa din ebraica si sunt redate versuri avand opt Capitole. Autorul a vrut sa faca "o opera pioasa”32 si a ramas fidel interpretarii presupusa chiar de Origen. In urma revizirii lucrarii sale a lasat tot forma ebraica si pastreaza numerotarea strofelor romanesti facand o paralela cu stihurile ebraice. In ceea ce priveste continutul, aceasta traducere nu difera cu mult fata de ultimele traduceri. Este si firesc in acea perioada...?! Traducerea corespunde studiului evolutiv al limbii romane in acea perioada caracterizata printr-un lexic mai diminuat, un limbaj greoi si o topica specifica acelei perioade.

O alta traducere in limba romana este lucrarea lui Cornelui Moldovan preluata dupa Biblie care este redata tot in versuri. Aceasta lucrare nu este impartita pe capitole ci esste redata in versuri, iar textul nu este redat ca si in Biblie. Lecturand textul lucrarii pare sa fie cu totul diferit de cel din Biblie asa dupa cum autorul afirma: "Am fost nevoit sa adaug lucruri noi, potrivite cu armonia intregului, pentru a deslusi si pune in lumina intelesul versetelor din Biblie"33.

In concluzie Corneliu Moldovan spune despre "Cantarea Cantarilor” ca este o poovestire idilica a unei iubiri vesele si sanatoase pline de viata, tanara, asa cum nu se mai iveste astazi, o iubire salbatica si inflacarata, fara fatarnicie si fara sovaire dar indestulata de cea mai frageda si indestulata poezie.

Pentru Radu Carneci "Cantarea Cantarilor” nu este doar un epitalan, o simpla oratie de nunta, ci altceva cu mult mai mult "un poem liric de o unica frumusete si fragezime de un dramatism simplu si luminos cu o evolutie nualtata si un final optimist, de o incredere in virtutile iubirii atoatcuprinzatoare” .

Pe langa multele traduceri ale Bibliei care s-au si tipari, in Biblia tiparita in anul 1914 textul unor carti, dar mai ales a celor didactico-poetice "este destul de greu de redat” 34 de aceea s-au folosit texte romanesti existente care au la baza Septuaginta.

O traducere mai noua dar si cea mai aproape de adevar este traducerea facuta de preotii Vasile Radu si Gala Galaction care in editia din anul 1934 a "Cantarii Cantarilor” chiar in prefata in cateva pagini arata "ca fiind cea mai enigmatica din toata Biblia”35, dar a combatut toate parerile gresite care sustin ca ar fi un poem de iubire profana folosind argumente cat mai clare, pe langa acestea aratand ca aceasta carte "este scrisa intru slava neamurilor” 36 este considerata si izvor de taine si de o continua descoperire spirituala. Cuprinsul cartii este redata in opt Capitole iar textul apropiat de cel al ultimei editii a Bibliei.

Traducerea si comentariu facut de Ioan Alexandru este relatat intr-un studiu introductiv al Prof. Zoe Dumitrescu Busulenga, unde arata importanta literara si frumusetea poetica propriuzisa a "Cantarii Cantarilor”, gratioasa poveste de iubire dintre regele Solomon si Salomita este una din cele mai vechi pastorale din istoria literaturii universale, pastrand in vechea ei structura toata prospetime si spontaneitatea miscarii unor suflete care se cheama, se gasesc, se pierd dar se regasesc dupa inaltele legi nescrise ale dragostei.

In aceasta carte vorbindu-se despre iubirea ipostaziata intr-o lume a unui moment istoric, a unei societati, in haina liricii vechilor evrei, privirea aceasta asupra iubirii se duce dincolo de aspectele ei imediate ca si privirea aruncata asupra frumusetii. Ca de altfel in toate popoarele lumii, si in acest poem nu este vorba numai de simple figuri de retorica ci de simboluri care releva adancurile unice, esentiale ale iubirii.

Ceea ce l-a determinat pe traducator sa afaca aceasta traducere a "Cantarii Cantarilor” o marturiseste in inchiere unde spune ca aceasta traducere a facut-o din dorinta de a pastra cat mai adanc posibil in aceste neistovite frumuseti atat de aproape de sufletul fiecarui om care se straduie cat ii sta in puteri sa devina cat mai bun si mai frumos, prilej de bucurie pentru ceilalti.

Deci putem concluziona, atat din scrierile teologilor Vasile Radu si Gala Galaction, cat si din traducerea poetului Ioan Alexandru, spre a intelege ca, pentru toti oamenii de cultura romani "Cantarea Cantarilor” nu e nicidecum o scriere profana ci este ,,un poem lioric” inspirat, de o unica frumusete care inalta sufletul pe culmile frumusetii eterne”37.

Dar traducerea si comentariu facut de Petru Cretia este in contradictie cu comentariu facut de Ioan Alexandru si celelalte personalitati bisericesti si culturale.

Comentariul facut de Petru Cretia la "Cantarea Cantarilor” este infatisat "ca un sir de cinci poeme de iubire incadrate intre un prolog si o inchiere”.38 In acest comentariu autorul spune ca nu este nici un cuvant in poem care sa nu fie de iubire dintre cele doua fiinte, mire si mireasa. Pentru Petru Cretia "Cantarea Cantarilor” nu este un poem liric inspirat, pentru el aceasta carte "este un sir de cantece nuptiale care stau in fruntea poeziei de dragoste a lumii.”39 Dar si faptul ca nu este aminti numele de Dumnezeu, spune doar ca este de dragoste omeneasca.

Una din traducerile cele mai recente a "Cantarii Cantarilor” a fost realizata de Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, versiune diortosita dupa Septuaginta. Aceasta traducere este facuta in versuri avand opt Capitole. Textul este redat ca si in ultimele editii ale Bibliei, dar se poate observa in aceasta traducere ca traducatorul explica unii termeni intr-un limbaj literar cat mai nou.

Din punct de vedere teologic lucrarea realizata de Inaltpreasfintitul Bartolomeu este considerabila. Ea este unica in felul ei pentru ortodoxia contemporana. Autorul este foarte atent in a reda sensul teologic autentic al textului scripturistic. Acesta este de altfel meritul acestei traduceri. Ea reuseste nu numai sa surprinda adevaratul inteles exprimat de autorul sfant dar in acelasi timp in opinia noastra reuseste acest lucru mult mai bine decat traducerile facute pana acum in limba romana, cel putin dupa editia Bibliei sinodale din anul 1914. Departe de noi gandul de a minimaliza importanta si valoarea traducerilor scripturii in limba romana efectuate pana acum deoarece ele au o valoare inestimabila atat din punct de vedere al fondului cat si al formei. Insa asa cum afirma Cristian Badilita – un literat si teolog contemporan aceste traduceri au unele lipsuri in ceea ce priveste fidelitatea fata de textul biblic din punct de vedere al sensului teologic.

Din punct de vedere literar, traducerea Bibliei, realizata de I.P.S.Sa este de o inalta tinuta atat in ce priveste limbajul cat si forma. In ce priveste limbajul acesta este deplin actualizat, el corespunde foarte bine exigentelor omului contemporan. Accesibilitatea acestei traduceri este nota sa esentiala in care rezida de altfel originalitatea sa.

In concluzie putem preciza ca aceasta capodopera a fost tradusa si in limba romana de multe personalitati, unii dintre ei marturisind ca s-au apropiat de ea cu multa admiratie dar si emotii, fiindca intelegerea ei presupune "o profunda cunoastere a spiritualitatii”,40 din care a izvorat si care este cea a orientului in cadrul careia sentimentul religios si-a gasit expresia lui in cea mai adevarata cantare si poezie. Dar numai unele sufletele de elita sunt in masura sa se inalte cu cugetul pana la adevarata intelegere a imensei frumuseti ce se afla in cuprinsulacestei carti. Cei care au considerat-o doar o scriere profana, ramanand doar la suprafata de intelegere a lucrurilor, nici nu vor reusi sa descopere taina iubirii, adica marea iubire dintre Dumnezeu si om, dintre creatie si Creatorul ei, cum si Paul Evdokimov ne relateaza: "Pentru antropologia biblica iubirea dintre mire si mireasa isi are originea in iubirea divina si se deschide catre Dumnezeu”41.

Stelian Gombos

Note:
1. Pr.Prof.Dr. Nicolae Neaga – Mitropolia Olteniei, pag.186
2. Studiul Vechiului Testament – Manual pentru Institutiile Teologice, E.I.B.M.B.O.R. Bucuresti, 1985, Pag.324
3. P.Join ,,Le Cantique des Cantiques,, p. 10-11
4. Comentariu- Patriarhul Nicodim Munteanu
5. Prof. Dr. Vasile Tarnavschi, Cernauti, 1928
6. Ibidem
7. Biblia sau Sfanta Scriptura, Traducere, note si comentarii de I.P.S. Bartolomeu Anania, editia jubiliara a Sfantului Sinod Bucuresti, 2001
8. Petru Cretia ,,Cantarea Cantarilor” tradusa si comentata ed. Humanitas, 1995, pg. 8
9. I.P.S. Antonie Plamadeala , ,,Cantarea Cantarilor” 3000 de ani de frumusete, Sibiu, 2000, pg. 110
10. Studiul Vechiului Testament – Manual pentru Institutele Teologice
12. Prof.Dr. Vasile Tasrnavschi
13. Studiul Vechiului Testament – Manual pentru Istitutiile Teologice
14. Antonie Plamadeala - ,,Cantarea Cantarilor” – 300 de ani de frumusete
15. Studiul Vechului Testament – Manual pentru Studiile Teologice
16. Ibidem, pg. 31
17. Ibidem, pg. 32
18. Fernard Conte ,,Cartile Sfinte”, pg. 159
19. Studiul Vechiului Testament – manual pentru Istitutele Teologice, pg. 29
20. Prof. Dr. Vasile Tarnavschi ,,Istoria canonului in Biserica cresina”, Cernauti, 1928, pg.46
21. Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Institutele Teologice, pg. 39.
22. Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan ,,Cantarea Cantarilor – Frumusete, Iubire, Puritate, Poezie”, Sibiu, 2001, pg. 122
23. Ibidem, pg. 242
24. Ibidem, pg. 242
25. I.P.S.Bartolomeu Anania, pg. 486
26. Ibidem, pg. 486
27. Antonie Plamadeala, ,,Cantarea Cantarilor” – 300 de ani de Frumusete, Sibiu, 2000, pg. 109
28. Ibidem, pg. 110
29. I.P.S.Bartolomeu Anania
30. Ibidem, pg. 110
31. Ibidem, pg.111
32. Iuliu Dragomirescu, ,,Cantarea Cantarilor”, Poema ebraica, Bran, 1901
33. Coreniu Moldovan, ,,Cantarea Cantarilor”, Prelucrare in Versuri dupa Biblie, Ed. Minerva, 1908
34. Studiul Vechiului Testament – Manual pentru Institutele Teologice, pg. 104
35. Cartea ,,Cantarea Cantarilor”, Fundatia pentru Literatura si Arta Regele Carol, Bucuresti, 1934, pg. 5
36. Ibidem, pg.6
37. ,,Cantarea Cantarilor”, traducere din luimba ebraica, note si comentarii, un Studiu Introductiv de Zoie Dumitrescu-Busulenga, Bucuresti, 1977
38. Petru Cretia, Comentariu la ,,Cantarea Cantarilor”, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, pg. 183
39. Ibidem,
40. Pr. Rof. Dumitru Abrudan, Op. Cit., pg. 126
41. Paul Evdokimov, Taina Iubirii, editata de catre Asociatia Filantropica Medicala Crestina Christiana, Bucuresti, 1999, pg. 122

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
271 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009



22 Iulie 2010

Vizualizari: 7472

Voteaza:

Cantarea Cantarilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.