Biserica Sfantul Ioan cel Nou, din localitatea Sipote, judetul Iasi, este o biserica ortodoxa veche zidita de acelasi ctitor care a zidit si Biserica Arbore, din judetul Suceava. Biserica din localitatea Sipote a fost zidita in anul 1507, de catre credinciosul hatman Luca Arbore, indeplinind la acea vreme slujba de "parcalab al Sucevei".
Pisania originala a bisericii, scrisa in limba slavona, pe o lespede de piatra, marturiseste urmatoarele: "Credinciosul Domnului Pan Luca Arbure, parcalabul Sucevei, care a zidit hramul acesta, in numele Sfantului si slavitului Marelui Mucenic al lui Hristos Ioan cel Nou, in zilele binecredinciosului Ioan Bogdan Voievod, care s-a inceput a se zidi in anul 7015 (1507), luna iulie, 19 zile, si s-a savarsit in acelasi an, in luna septembrie, 5 zile."
In tabloul votiv, zugravit in interiorul bisericii, este infatisat Luca Arbore, alaturi de sotia sa si de cei doi copii ai lor, inchinand biserica lui Hristos. Se crede ca aceasta scena este inspirata nemijlocit de pictura votiva din Biserica Arbore (pictura acesteia din urma se pastreaza in intregime, pana astazi). Sub tabloul votiv se vede si acum urma usii originale a bisericii, astazi zidita.
Cinstitele moaste ale Sfantului Ioan cel Nou sunt pastrate, cu mare bucurie, in manastirea inchinata acestuia, in cetatea Sucevei, inca de la inceputul secolului al XV-lea. Sfantul Ioan cel Nou este originar din orasul Trapezunt, cetate aflata pe tarmul sud-estic al Marii Negre. Intre anii 1204-1461, cetatea Trapezunt a fost capitala unui mic imperiu independent. Sfantul Ioan cel Nou s-a nascut candva pe la sfarsitul secolului al XIII-lea, in anul 1330 avand loc moartea lui muceniceasca.
Dupa renumita Schizma din anul 1054, latinii au cautat neincetat sa ii supuna politic pe bizantini, ei ajungand adesea la crime si fapte de necinste. Ca si negustor, sfantul a calatorit prin multe porturi ale Marii Negre. In jurul anului 1330, cand Sfantul Ioan se indrepta spre Cetatea Alba, aflata astazi in Ucraina, el a intrat in conflict cu un catolic italian, pe a carui corabia si calatorea.
Deoarece sfantul si-a aparat cu hotarare credinta, marturisind Adevarul, catolicul s-a umplut de manie si de ura, iar cand a ajuns in port, a mers direct la dregatorul acesteia, care era inchinator la idoli, si l-a inselat cu privire la Sfantul Ioan, zicandu-i ca acesta vrea sa devina slujitor idolesc. Dupa nenumarate chinuri, rabdate pentru nelepadarea dreptei credinte, Sfantul Ioan a fost omorat si ingropat in cimitirul comun din Ccetatea Alba.
"O, mult-patimitoare al lui Hristos, Sfinte si mare mucenice Ioane, primind aceasta umilinta rugaciune a noastra, ce se aduce tie acum din inima, ne izbaveste pe noi de toate vatamarile sufletesti si trupesti, de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de chinul cel vesnic, cu rugaciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, in locasurile sfintilor, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!"
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.