Din viata sfantului Arsenie


Din viata sfantului Arsenie

Minunatul Arsenie pazea aceasta: sa nu dezbata intrebari in scris si cu atat mai putin sa le raspandeasca. Nu pentru ca nu avea putere. Cum s-ar putea spune aceasta de unul care graia asa de bine, ca vorbea limpede si altora ? Ci obisnuinta tacerii si neplacerea de a se arata erau pricinile celor zise. De aceea si in biserici si la slujbe, se silea foarte sa nu vada pe cineva si sa nu fie vazut de altii si sa stea indaratul vreunui stalp sau al altui lucru si sa se ascunda, tinandu-se nevazut si la o parte de amestecarea cu altii. Aceasta pentru ca vroia sa ia aminte la sine si sa-si adune mintea in launtru si asa sa se inalte usor spre Dumnezeu. Si de fapt acest barbat dumnezeiesc, acest inger pamantesc, isi aduna mintea in launtru, ca astfel sa se ridice cu usurinta la Dumnezeu. [Din viata sfantului Arsenie, Nichifor scoate in relief aceeasi staruinta a lui de a fi atent la sine si de a-si aduna mintea in sine, ca s-o poata inalta la Dumnezeu.- Parintele Dumitru Staniloae]