Din viata sfantului Teodosie

• « Inapoi
• Inainte »

Din viata sfantului Teodosie chinoviarhul (exarhul chinoviilor)

Dumnezeiescul Teodosie fusese asa de ranit de dulcea sageata a dragostei si era atat de mult tinut de legaturile ei, incat implinea cu faptele inalta si dumnezeiasca porunca : "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din tot cugetul tau" (Luca X, 27). Iar aceasta n-ar fi putut-o face altfel decat asa ca toate puterile firesti ale sufletului nu tindeau spre nimic altceva din cele de aici, decat numai spre dorirea Facatorului. Prin aceste lucrari intelegatoare ale sufletului, chiar cand mangaia, era infricosator multora, precum, chiar cand certa, era iubit si dulce in toate. Cine a adus atata folos celor multi, vorbindu-le ? Si cine a fost atat de destoinic sa adune simturile si sa le faca sa caute in launtru? El ii facea pe cei din mijlocul zgomotului sa se afle intr-o liniste mai mare decat cei din pustiu si era totodata in multime si in singuratate. Iata ca si acest mare parinte, cu numele Teodosie, a ajuns sa fie ranit de dragostea Ziditorului pentru ca isi aduna simturile si le mina in launtru.

[Sfantul Teodosie cel Mare, praznuit in ziua de 11 ianuarie, dupa ce si-a facut noviciatul in marea manastire de langa turnul lui David din Ierusalim, a intemeiat la anul 465 marea sa chinovie spre rasarit de Betleem, intre Betleem si manastirea Mar Saba. Inca in timpul lui, ea ajunsese la un numar de 400 monahi. Patriarhul Salustius al Ierusalimului (486-494) l-a numit conducator al chinoviilor din Patriarhat (chinoviarh - un fel de exarh), pe cand pe sfantul Sava l-a numit un fel de exarh al pustnicilor (H. G. Beck, Kirche und theologische Literatur im Byz. Reich, 1959, p. 137, 203, 204). Viata lui a fost scrisa de Ciril de Scythopolis si de Teodor, episcop de Petra. A se vedea autorii care s-au ocupat de aceste Vieti, la H. G. Beck., op. cit., p. 406 si 409. Nichifor prezinta aci mai mult o caracterizare a felului de vietuire a sfantului Teodosie, accentuand ca el consta intr-o adunare a simturilor spre cele din launtru. Prin aceasta chiar cand se afla in multime, se simtea ca in singuratate si linistea aceasta o comunica si altora. - Parintele Dumitru Staniloae ]

• « Inapoi
• Inainte »