Despre arvuna Duhului si patimirea pentru Hristos

• « Inapoi
• Inainte »

1. Tot cel botezat in Hristos e dator sa ajunga la toate varstele lui Hristos. Caci a primit dinainte puterea pentru ele si poate sa le afle si sa si le insuseasca prin porunci.

[Ideea va fi reluata de Nicolae Cabasila in "Viata in Hristos". Iar Grigorie Sinaitul a luat-o de la sfantul Maxim Marturisitorul, din "Ambigua". Dar prima temelie a ei este la sfantul apostol Pavel (Efes. IV, 13).] Arvuna Duhului este zamislirea ; simtirea bucuriei este nasterea ; puterea curatitoare a focului Duhului este botezarea ; vederea luminii dumnezeiesti este schimbarea la fata ; omorarea dinspre toate este rastignirea ; salasluirea dragostei dumnezeiesti in inima este ingroparea ; trezvia de viata facatoare a Duhului este invierea ; extazul si rapirea mintii catre Dumnezeu sunt inaltarea. [Etapele vietii duhovnicesti corespund momentelor din viata Mantuitorului, care nu sunt lipsite nici ele de stari launtrice corespunzatoare. Ingroparea este dragostea de Dumnezeu, pentru ca in ea noi admitem sa nu mai fim vazuti, renuntand total la noi-insine pentru Dumnezeu. invierea, ca stare continua in picioare, se arata in trezvie.-Parintele Dumitru Staniloae ] Iar cel ce nu le-a aflat pe acestea, nici nu le simte, e inca prunc si cu duhul si cu trupul, chiar daca e socotit de toti, carunt si lucrator.

2. Patimile lui Hristos cuprind omorarea de viata facatoare pentru cei ce au strabatut cu patimirea prin toate. Si daca patimim impreuna, vom fi si slaviti impreuna (Rom. VIII, 17). Iar patimile placerilor aduc o omorare de moarte facatoare in cei ce le lucreaza pe ele. Patimirea de buna voie a patimilor lui Hristos inseamna rastignirea rastignirii si omorarea omorarii. [Cel ce voieste sa ajunga la totala omorare a patimilor, pentru care primeste puterea din patimile Domnului, trebuie mai intai sa fi inaintat treptat in patimire, sau in omorarea patimilor. Sunt de remarcat aici doua intelesuri ale patimilor : patimi de placere care omoara fiinta noastra si patimi de durere care omoara patimile de placere si duc fiinta noastra la viata adevarata. Patimile de placere sau omoratoare ale fiintei se omoara prin patimile de durere sau pricinuitoare ale adevaratei vieti. In intelesul acesta exista o omorare facatoare de moarte, produsa de patimile de placere, si o omorare facatoare de viata, pricinuita de patimile de durere. Astfel insusirea de buna voie a patimilor de durere ale lui Hristos ne pricinuiesc o rastignire a rastignirii si o omorare a omorarii produsa de patimile de placere. Totul e luat din sfantul Maxim Marturisitorul, a carui puternica influienta asupra lui Grigorie Sinaitul se vede si din faptul ca e impreuna cu Scararul singurul citat de acesta in capetele 137 dupa acrostih. .-Parintele Dumitru Staniloae]

3. A patimi pentru Hristos inseamna a rabda cele ce ni se intampla. Caci celor nevinovati pizma le este spre folos ; iar certarea ni se face povatuire a lui Dumnezeu spre intoarcere, deschizandu-ne urechile noua, celor vinovati (Isaia IV, 5). De aceea Domnul a fagaduit cununa in vecii vecilor celor ce rabda (Iacob I, 12). Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie, Treime Sfanta, pentru toate, slava Tie !

• « Inapoi
• Inainte »