Despre carti

• « Inapoi
• Inainte »

Despre carti

Daca romanii ar fi constienti de faptul ca in librarii, alaturi de tone de maculatura, se vinde si aur la pret de hartie, ar alerga sa se imprumute de la rude sau de la vecini pentru a-si strange o comoara cat mai serioasa. In librarii se vinde aur la pret de hartie, si totusi oamenii nu se ingramadesc sa il cumpere. Asta pentru ca nimeni nu le deschide ochii.

Cartile duhovnicesti sunt aur curat, dar asta numai pentru cine este in stare sa le inteleaga valoarea. "Ce folos sa dam atatia bani pe carti, cand dupa ce le citim nu mai avem ce face cu ele?", se intreaba unii, preferand sa isi inghesuie rafturile din biblioteca preferata, careia i se spune frigider.

Intr-adevar, "de ce sa dam bani pe carti, cand, dupa ce le citim, nu mai avem ce face cu ele?", ne-am putea intreba. Ar trebui sa intelegem ca o carte duhovniceasca nu este o carte obisnuita. O carte duhovniceasca iti modeleaza sufletul, iti schimba viata, incetul cu incetul. Cine investeste numai in rafturile frigiderului, va avea in inima numai sarmale si smantana. Sufletul are nevoie de carti. Rafturile inimii sunt mai solide decat rafturile bibliotecilor. Si daca nu ne zgarcim a le umple, mare plata vom avea.

***

- Parinte, din ce in ce mai putina lume citeste astazi. Exista o criza a cartii. Care credeti ca sunt cauzele ei?

- Cei cincizeci de ani de comunism, in afara de lucrurile materiale bune, au avut in vedere distrugerea spiritului uman, adica a sufletului. Un mijloc a fost distrugerea fondului religios de carte crestina. Stim prea bine ca atunci cartile circulau din mana in mana la crestinii mai evlaviosi, pentru a mai cunoaste ceva din tainele lui Dumnezeu. Intr-un singur sat existau doua-trei Biblii la parohie, care circulau din mana in mana; sau mai avea in sat Psaltirea nu stiu care baba uitata de vreme, care-a tinut-o in ieslea de la vaca sau in podul cu fan, ca sa nu i-o gaseasca comunistii si sa nu i-o arda.

- Ce s-a intamplat dupa revolutie?

- Ei, dupa revolutie, ca in orice stat de drept, liber si democratic, cum consideram a fi si tara noastra, a inceput libera manifestare a cultului crestin-ortodox. Biserica nationala cuprinde 80% dintre romani. Tipografiile, institutiile de misiune biblica, laice sau bisericesti, au inceput sa scoata carti religioase care au ajuns la tineri si batrani. Dar s-a uitat urmatorul lucru: nu citirea cartii era problema cea dintai a crestinului, ci explicarea acelei carti. Ar fi trebuit ca, in momentul in care a aparut o carte religioasa, fiecare preot de parohie sa o ia si sa-i faca prezentarea: cateheza generala a cartii, fondul si cuprinsul invataturii respectivei carti, rolul si folosul citirii ei.

- Dati-ne un exemplu...

- O sa va spun un lucru concret, trait si vazut cu ochii mei aici, la manastire, la Barnova. In anul 1991, cand s-a deschis manastirea, oamenii din acest sat erau niste crestini simpli si necunoscatori. Nu se stia in casa decat de-o icoana intr-un colt, de un paharel cu trei grame de ulei si o festila facuta dintr-un dop de la sticla de ulei si de o carticica de rugaciune sau de un caietel scris de mana, in care existau "Tatal Nostru", "Crezul", "Psalmul 50"...

Cand am deschis manastirea, nu ne-am ocupat direct de carti, fiindca aveam cu totul alte probleme; am delegat o crestina care a luat legatura cu editurile din Bucuresti, din Iasi si de pe unde mai era carte religioasa. Ea venea in fiecare duminica la manastire, isi scotea toate cartile pe o masa mare in pridvor, iar la altar explicam fiecare carte in parte timp de zece minute inainte de predica sau dupa predica, ce este frumos in ea si ce este de folos in ea. Daca umbli acum in tot satul sau in toata comuna si in toate imprejurimile astor sate de oameni simpli gasesti ca au cate un paraclis de cate douazeci de icoane, au candele, au "Proloagele", "Vietile Sfintilor", "Mantuirea pacatosilor", "Razboiul nevazut". Sa vezi cata ravna, cata frumusete si dulceata e descoperita de crestin in lumea cartii, atunci cand are cine sa prezinte fondul religios de carte.

- Credeti ca acum avem de-a face cu o stare de anormalitate datorata lipsei de lectura?

- Nu este o stare de anormalitate lipsa de citire a cartii, ci este o stare de normalitate; o sa ramaneti mirat de ceea ce va spun. Mergeti prin manastiri si o sa gasiti monahi, preoti, ieromonahi care au biblioteci intregi, dar care nu deschid o carte. Sau tin o predica la amvon din ceea ce le trece prin stomac sau le sare din zbor pe la ureche din mass-media, numai din fondul religios de carte, nu.

Mergeti la unele hramuri unde participa marii prelati ai Bisericii si veti asculta predici politice neroditoare si, nu o spun din rautate, nici macar nu se vorbeste de fondul sarbatorii in sine. Mergi la un hram unde vin mii de oameni, cum e Nicula, Putna, Neamtu, si asculti o predica unde se tin lozincarii de multumire de cate 10-15 minute, de catre fiecare cap al bisericii in parte, cand s-ar putea multumi intr-un singur cuvant: "Multumim tuturor participantilor, cu si fara nume, din toate partile si din toate colturile". Dar hai sa vedem si ce inseamna Inaltarea Domnului, ce are la fundamentul ei, ce inseamna Nasterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, ce inseamna Sfanta Treime, Schimbarea la Fata, ce inseamna Pogorarea Duhului Sfant etc.

Se vorbeste la modul academic, intr-un limbaj extraordinar de sofisticat, datorat doctoratelor si studiilor superioare, dar nimeni nu se implica si nu vrea sa se coboare la nivelul de pastoratie satesc, normal, deoarece cei mai multi dintre cei care sunt de fata nu sunt ministri, senatori, parlamentari, directori sau ingineri, ci sunt crestinii de rand care nu fac altceva decat sa manuiasca sapa, plugul, ciocanul, dalta. Nu sunt oameni instruiti in a asculta lucruri inalte. Mi-a placut cuvantul parintelui Teofil Paraianu: "Teologia inalta cu cuvinte sofisticate inseamna ateism si lipsa de credinta".

- De ce spuneti lucrul acesta?

- De ce spun lucrul asta? Cu fondul de carte pe care il detine la ora actuala Romania, in acesti doisprezece ani de democratie, ar trebui ca la baza culturii romanesti actuale sa existe un abur de tenta religioasa si un abur de isihasm contemporan, in duhul Sfintilor Parinti. Numai Filocalii s-au tiparit in cateva editii, Vietile Sfintilor in cateva editii, ca sa nu mai vorbim de sfinti rusi, greci, bizantini etc., numai sa vrei sa citesti. Dar nu se obisnuieste sa se mai citeasca; starea de normalitate vine acum de la cultivarea prin internet, prin calculator, prin televizor, prin ziare, reviste, radio, muzica si pierderea vremii.

Nu se mai sta in biblioteca, la studiu, la cercetat, la aprofundat cate un text prin analiza, la subliniat cateva idei principale sau de valoare dintr-o carte religioasa, pentru ca nu are cine. In plus, un lucru de care trebuie sa tinem cont, atat in viata laica, cat si in cea clericala, este formalismul religios al intelectualului teolog care nu sta sa-si faca activitatea pastorala. Informatia pe care o primeste de la institutul pe care il absolva nu este din invatatura Sfintilor Parinti, din invatatura patristica si filocalica; este numai dintr-un fond sec de carte, care are la baza scolasticismul, adica formule, idei, pareri despre Dumnezeu.

Ca sa nu mai vorbesc despre manualele de psihologie, de metodica, de omiletica, ce te invata sa faci o predica. Dar din ce sa vorbesti, daca tu nu citesti o carte, ca sa ai si miezul, adica fondul, ca sa-l legi conform omileticii si cateheticii. Se vorbeste cu un limbaj de lemn.

- Care este solutia?

- In primul rand, Biserica trebuie sa faca un pas inainte si sa depaseasca momentul 1989, comunismul adica, in care predica incepea cu ce frumos a plouat afara, ce frumos e sa muncim ogoarele, sa Ii multumim lui Dumnezeu ca a dat ploaie, sa fim harnici, sa fim credinciosi, sa fim drepti, sa fim buni, sa respectam conducerea si pe conducatorii nostri. A cam trecut vremea in care vorbeam despre Dumnezeu la forma abstracta, trebuie sa vorbim despre Dumnezeu intr-o forma concreta.

Dar ca sa reusesti sa vorbesti intr-o forma concreta trebuie sa ai oameni pregatiti sa vorbeasca asa si sa ai oameni bine formati. O sa va spun un lucru: nici peste cincizeci de ani nu va fi inteleasa opera parintelui Staniloae. Este o opera de aprofundat atat de mare, de imensa, incat teologii nostri vor trebui sa faca multe doctorate si sa ia multe burse in strainatate. La noi, in Biserica de Rasarit, in momentul de fata, in 2002, ne confruntam cu urmatoarea situatie: o vasta experienta din scriitorii straini, din teologii din afara, din apus, tenta spre catolicism, protestantism, anglicanism, luteranism, adica spre ecumenism. Nimeni nu contesta toate acestea, dar de ce sa nu avem nevoie de invatatura patristicii grecesti, a teologiei rusesti, de ce sa nu am eu nevoie de sursa de informatie care este Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul etc. Toata cultura filocalica la ora actuala nu numai ca nu este aprofundata, dar nu este nici macar inteleasa. Si va dati seama ca aceasta lipsa de lectura se observa nu numai la nivelul laicatului.

Acum nu se tiparesc carti fiindca exista interesul de a scoate carti, ci se pun niste titluri sugestive si se scot tot felul de carti ca sa iasa banul...

- A devenit totul o afacere...

- A devenit totul un comert cu carte religioasa. Nu se merge pe principiul motivarii cartii religioase. Omul, vazand rafturi intregi de carti, ce spune? "Lasa, tot despre Dumnezeu vorbesc". El are o forma scurta: "Tatal nostru care esti in cer"; si cu asta si-a rezolvat problema. Trebuie ca un preot la amvon sau un monah la manastire sa prezinte credinciosului valoarea cartii pe care o are in fata si sa-i spuna, eventual, de ce trebuie citita sau "citeste-o si vino la mine, cu sublinieri unde n-ai inteles", lucru pe care nu-l vei intalni.

In vremea de demult, in vremea patristica, isihastii erau rasplatiti cu darurile Duhului Sfant si traitorii in pustie erau rasplatiti cu darurile harismelor si erau facatori de minuni, inainte-vazatori. In ziua de azi, daca vrei sa cunosti un preot sau un monah daca este bun, te uiti daca este un bun constructor de biserici, daca biserica lui e data in praf de piatra, daca e acoperita cu tabla de cupru, daca i-a pus temelie cu fier-beton, daca i-a pus gard de fier forjat, daca i-a facut sala de protocol, daca i-a facut alee cu trandafiri, si te uiti daca a facut studiile in strainatate.

Ce poate da in schimb strainatatea unei Romanii crestine? Dimitrie Cantemir, in "Descrierea Moldovei", scria ca bisericile Moldovei erau o suta optzeci din piatra si lemn, in afara de schituri si de pustnici care foiau si umpleau padurile. Sfantul Paisie Velicicovski gaseste un mediu prielnic la Poiana Marului, unde invata Rugaciunea lui Iisus si, dupa zabovirea in Sfantul Munte, va pleca la Secu si la Neamt. Sau fenomenul staretilor Gheorghe si Calinic de la Cernica, ce vor aduce o innoire a monahismului si a isihasmului romanesc.

La ora actuala, noi nu intelegem Patericul romanesc, care este pe intelesul nostru, cu parinti contemporani. Inca exista in Romania oameni care nu stiu cine este Paisie Olaru si Cleopa Ilie. Deci e foarte greu sa ne dam cu parerea despre felul in care cartea religioasa este fructificata sau savurata in Romania. Ca urmare a faptului ca totul a devenit de o mare superficialitate, tanarul este mult mai tentat sa alerge spre practicile orientale, care-ti aduc tabietul spiritual de moment, "traieste-ti clipa", asta este reclama zilnica.

Nu este nevoie sa citeasca Vietile Sfintilor, unde i se spune ca trebuie sa astepte si sa rabde ani de zile si sa se nevoiasca, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, cand el a invartit ceasca de doua ori si stie ce va fi anul viitor, cand ea invarte de doua ori Tarotul si stie cu cine se marita, invarte de doua ori nu stiu ce carte si stie cand ii moare barbatul sau se duce la bioenergetician si acesta, cu doua invartituri de mana, ii vindeca boala si e perfect sanatos. Dracul si-a atins scopul: "Nu studia, vino dupa mine si-ti indeplinesc ori ce dorinta".

- Acum sunt foarte multe carti. Ce posibilitate au oamenii sa-si dea seama care sunt cartile potrivite pentru ei? Oferta este foarte mare si oamenii nu stiu ce sa aleaga...

- Oferta de carte este extraordinar de mare, dar noi trebuie sa distingem cele doua mari oferte de carte. In primul rand este oferta morala, oferta spirituala, legata de Vietile Sfintilor, Paterice si Vietile Sfintilor Parinti, si apoi este oferta dogmatica. Si aici cred ca preotii de parohie ar trebui sa faca un tabel, cum am vazut la Manastirea Sihastria la duhovnicii care spovedesc: au inceput sa prezinte penitentului pe care il spovedesc o serie de carti: "Mantuirea pacatosilor", "Razboiul nevazut"...

- Cum facea parintele Nicodim Mandita.

- Exact. "Urmarea lui Hristos", "Oglinda duhovniceasca" si asa mai departe. Duhovnicul sa fie cel care sa indemne crestinul sa aiba in casa lui carti ziditoare de suflet. Tuturor crestinilor pe care-i spovedesc, le-am cerut sa aiba "Ceaslov", "Psaltire"si "Acatistier", candela si icoana. Fara lucrurile acestea nici nu-i primesc la spovedit. Si uneori, cand am impresia ca nu e adevarat sau ca au incercat sa minta, le spun: "Data viitoare cand vii imi aduci Ceaslovul, Psaltirea si Acatistierul, sa vad eu ca le ai". Si le scriu data pe el si le pun semnatura, scriu ale cui sunt, scriu acolo o mica dedicatie spirituala, doua-trei vorbe, ca sa fiu eu sigur ca, daca-l mai chem vreodata, nu-mi aduce alta carte sau o imprumuta de undeva. Pentru ca in felul acesta il constrangi pe om sa se trezeasca si sa inteleaga ce inseamna cartea de rugaciune, nu intr-un mod abuziv, ci intr-un mod spiritual.

- Dar pot s-o tina si sa n-o deschida...

- Nu, nu, o deschid, va spun eu ca o deschid. Oamenii care vin la manastire au deja o treapta mai inalta de rugaciune. Am intalnit eu, personal, tanar la 26 de ani care nu stia rugaciunea Tatal Nostru. Si l-am intrebat: "De ce nu stii rugaciunea Tatal Nostru?" Si mi-a zis: "Nu m-a invatat nimeni, nu l-am auzit niciodata". Si-am intrebat: "Tu cum te rogi?" "Pai, imi fac cruce de trei ori seara cand ma culc si cruce de trei ori dimineata cand ma scol." Asta era fondul lui religios la 26 de ani. Nu trebuie sa ne mai miram, ci sa ni se para normal.

Trebuie ca preotii sa fie trambite ale Duhului Sfant, care sa vesteasca crestinilor ce carti trebuie sa cumpere, pentru ca va veni o vreme, cat de curand, cand si acest fond de carte religioasa va fi oprit. Normele si standardele moderne vor avea grija sa puna o stavila impotriva acestei avalanse de cultura intelectuala crestina exprimata prin carti si nu numai. Din punct de vedere ecumenist, din punct de vedere catolic, trebuie sa avem grija ca nu cumva sa cadem in sovinism, sa nu cadem cumva in judecarea si in osandirea celor de langa noi, care, chiar daca se roaga altor dumnezei, doar tot lui Dumnezeu se roaga, la urma urmei, toti ne rugam la Dumnezeu.

Adica se merge spre New-Age cu pasi repezi: se cauta unificarea credintei intr-un singur Dumnezeu, dar nu dupa principiul dogmatic crestin, lasat prin Sfanta Evanghelie, adica dupa invatatura lui Hristos, ci printr-o invatatura dogmatica generala: si Budha e un dumnezeu, si Mahomed e un dumnezeu, si Krishna e un dumnezeu si asa mai departe. Se merge spre o unificare a religiilor si atunci cine va avea carti va fi un om bogat. Pentru ca asa spunea si parintele Ioani chie Moroi, staretul parintelui Cleopa. Mergand la pestera Sfantului Xenofont in Sfantul Munte, s-a intalnit cu pustnicul Ioan si i-a pus urmatoarea intrebare: "Parinte, este bine sa-mi iau modele vii?" "Nu, frate, modelul tau adevarat sa fie Scriptura si Vietile Sfintilor sau Sfintii Parinti care nu te vor sminti niciodata: au trait, sunt autentici si nu mai pot gresi." Pentru ca cel care traieste astazi, maine te foloseste sau te sminteste. Si atunci ai motiv sa te departezi de Dumnezeu, pe motiv ca ai fost smintit.

Mi se pare anormal ca un crestin sa aiba calculator, televizor, haine de blana, mobila de lux, vila la tara sau apartament in centrul oraselor universitare si sa nu aiba in casa Ceaslovul, Psaltirea sau macar un singur volum de Vietile Sfintilor, pentru ca o singura carte in casa crestinului este un izvor de intelepciune si nici nu stii cand, vreodata, stergandu-l de praf si deschizandu-l, doua randuri citesti si-ti intra in inima si te-ai intors la Adevar. Este o forma de cunoastere a lui Dumnezeu in mod intelectual, inainte de a-L cunoaste in imprejurarile vietii.

- Dar oamenii prefera sa se uite la televizor, pentru ca este mult mai relaxant, decat sa-si oboseasca ochii si mintea citind.

- Este adevarat ca este mai relaxant. Dar la televizor n-ai sa urmaresti toata ziua emisiuni religioase; au si ei acolo doua-trei emisiuni pe saptamana sau cat au spatiu de emisie. Daca ati observat, acum au aparut in spatiul dedicat emisiunilor religioase cultul evanghelic, cultul penticostal, cultul baptist, cultul iehovist. Deja se creeaza usor-usor o ambiguitate a obisnuintei cu "luminile" din lumina. Trebuie sa avem mare grija, pentru ca televizorul are mai mult un spirit distructiv, pe langa cel informativ. Daca ati fost atenti, televizorul n-a facut altceva decat sa faca propaganda violentei, sexului si vicleniei.

Reclama este mama comertului. Pentru orice lucru care nu se vinde trebuie facuta o reclama obositoare, pana ce omul este obligat sa cumpere produsul respectiv, ca sa nu mai vada reclama la televizor, ca altfel isi plateste abonamentul ca sa vada reclame de dimineata pana seara. Nu mai exista un bun-simt al audio-vizualului. Esti obligat sa asculti ceea ce vrei sau ceea ce nu vrei, asa cum suna un frumos cuvant: "Romania este tara tuturor posibilitatilor, nu a imposibilitatilor". Ce vrei, aia poti gasi; si unde nu te astepti, tocmai acolo gasesti. Asa si in problema religioasa: poti gasi sfinti, poti gasi crestini buni, poti gasi crestini normali si poti gasi si satanisti si anormali.

***

Multi oameni se plang ca emisiunile de la televizor sunt de o calitate din ce in ce mai proasta, ca violenta si desfraul cuceresc incetul cu incetul teritorii tot mai largi din micul ecran.

Cartea ofera o alternativa celor care sunt satui de valorile pe care le promoveaza televiziunea. Cartea are o valoare care nu va putea fi ingenuncheata. Chiar daca Televizorul va avea din ce mai multi discipoli, si Cartea din ce in ce mai putini prieteni, in cele din urma biruinta va fi a Cartii. Atunci se va lamuri care au fost prietenii ei, si care au fost dusmanii ei. Gandindu-ma la confruntarea dintre cele doua puteri am compus o scurta poveste despre Apocalipsa, numita "Ultimul turnir". Iat-o:

"Pe ulite, soldatii imbracati in haine stralucitoare striga cat ii tine gura. Invita lumea la Marele Spectacol. Intrarea este libera: arenele sunt un furnicar care creste neincetat. Este primul turnir la care oamenii au voie sa coboare din tribune ca sa fie cat mai aproape de luptatori. Emotia creste. Timpul trece cu o viteza foarte mare.

Parca au trecut numai cateva clipe de cand Cartea a lasat la curte provocarea. Prima reactie a regelui a fost dura: s-a simtit jignit, s-a simtit calcat in picioare. De zeci de ani nimeni nu mai indraznise sa ceara ingaduinta de a se lupta cu primul dregator, cu Idolul imaginilor. Cu cel pe care nu il doborase nimeni, niciodata. Si, cand nimeni nu se astepta sa il mai vada in arena, pentru ca oamenii se temeau de moarte, Cartea a facut gestul necugetat.

Pentru asta Regele a condamnat Cartea la moarte pe rug. Nu ar fi ingaduit ca lumea sa afle cat de obraznica a fost Cartea. Dar Idolul a ajuns in ultima clipa si a stins focul. Cartea era intreaga. Nu asa trebuia sa moara pentru greseala ei. Idolul ii pregatise o pedeapsa mult mai umilitoare. A acceptat provocarea.

Si peste cateva clipe incepe lupta. Spectatorii ard de nerabdare. Arenele sunt pline si nou venitii incearca cu greu sa isi faca loc. Regele a promis o mare petrecere dupa turnir, in cinstea invingatorului. Nu e nici un secret cine va castiga confruntarea. Dar toti asteapta sa vada cum o va castiga.

Pentru cateva clipe, arena e ocupata de o multime de circari care jongleaza cu paini. Fac numere de senzatie. Si totul se termina pe placul multimii: painile sunt aruncate in tribune. Pentru cateva minute, multimea mananca privind spre Marea Poarta. Si Poarta se deschide.

Pe un cal puternic, frumos, negru, apare Idolul. Multimea il aclama. E imbracat in haine de un alb stralucitor. Multimea il aclama. Idolul ii saluta ridicand lancea.

Apare si Cartea pe calul ei batran si slab, cu care nu a castigat nici o lupta. E imbracata in armura, dar nu tine in mana decat un mic scut. Cei mai multi o privesc cu dispret. Dar, intre acestia, se afla si cativa prieteni ai Cartii. Cu barbile fluturand in vant, stau incordati, de parca lupta ar fi a lor: de parca toata viata lor ar depinde de acest turnir.

Regele face un semn si lupta incepe. Spre deliciul admiratorilor, Idolul isi va arata maiestria: pentru a umili Cartea, care nu tine in mana decat scutul, el o va dobori tinand lancea de varf. In cateva clipe, intre cei doi adversari nu mai sunt decat cativa metri. Si lancea loveste scutul: Cartea cade, dar se ridica repede. Cativa spectatori, pentru a starni mania Idolului, o aclama pe Carte. Paznicii nu le fac nimic, intelegand gestul lor.

A doua runda: Idolul va incerca sa evite scutul dusman.

Cartea nu reuseste sa se fereasca si cade de pe cal.

A treia oara Idolul tine lancea ca un adevarat cavaler care vrea sa invinga. Si doboara Cartea. Greu ranita, ea poate cere oprirea confruntarii. Dar nu o face. Si se suie din nou pe cal.

Idolul e din ce in ce mai manios. Faptul ca adversarul sau nu vrea sa isi ia lancea, il scoate din minti. Pentru a-l provoca, a patra oara indreapta varful lancei spre picioarele calului balan, incercand sa-l impiedice. Si calul cade la pamant, cu tot cu calaret. Si totusi, dupa cateva momente, Cartea se ridica in picioare.

Tribunele sunt din cei in ce mai infierbantate. Se fac pariuri. Nici la luptele cu lei nu a fost atata agitatie.

Cartea cade pentru a cincea si a sasea oara. Crainicul, care in tinerete fusese un prieten apropiat al Cartii, face semne disperate pentru a intrerupe turnirul. Dar Regele isi ridica mana pentru a saptea oara.

In tribune, Prietenii Cartii isi ridica bratele spre Cer. Nu se mai tem de nimic. E ultima lor sansa. Si totusi Regele nu intelege curajul lor. Se gandeste ca ii va ucide dupa turnir.

Si Cartea cade. Se pare ca a murit.

Crainicul vine spre ea si o cerceteaza cu atentie. Ochii i se umplu de lacrimi: Cartea se ridica iarasi. Si crainicul, triumfator, aratand un sul Regelui, anunta: "Asa cum spune legea turnirului, daca un luptator este doborat de sapte ori si totusi se ridica in picioare, victoria este a sa: a biruit prin rabdare..."

Aceasta lege nu mai fusese aplicata pana atunci si numai cei batrani isi mai aduceau aminte de ea. Asta pentru ca nici un turnir nu tinuse pana atunci mai mult de cinci runde.

Idolul urla ca o fiara ranita: "Nuuu..."

Coboara de pe cal si se da cu capul de pamant. Fata i se sparge in mii de cioburi.

Smerita, Cartea isi priveste prietenii cu ochii in lacrimi. Biruisera. Incepea Sfarsitul..."*

• « Inapoi
• Inainte »