Despre fariseism

Despre fariseism

Unul dintre cele mai interesante subiecte pe care le framanta "lumea buna" este fariseismul celor care merg la biserica. Astfel de discutii sunt reconfortante, abunda in ironii si in exemple. Prin fumul de tigari si aburii vinului fiert se ridica norul cugetarii aprinse.

"Iata, noi nu suntem ca ei..." Paharele se ciocnesc, atmosfera se incinge. Muzica rasuna cu putere. In timp ce saracii crestini, ridiculizati si batjocoriti, merg pe calea mantuirii.

Cei care ii judeca pe crestini, acuzandu-i de formalism sau de fariseism, nu sunt nici macar ca fariseii pe care ii judeca. In mintile celor din urma, credinta curata se amesteca uneori cu fariseismul. In mintile celor dintai, fariseismul se afla in stare pura: ei resping invataturile Bisericii, justificandu-se ca nu vor sa le urmeze si sa devina farisei.

Dar invatatura curata a Bisericii naste sfinti. Asta nu vor sa recunoasca fariseii din "lumea buna". Biserica e Cerul pe pamant. Invataturile ei transfigureaza omul care vrea sa Il urmeze pe Hristos. "Fariseii din lumea buna", sub pretext ca nu vor sa se molipseasca de cealalta forma de fariseism, stau departe de Hristos. Nu ispita acestui fariseism ii sperie; s-ar acomoda repede cu el. Ii sperie ideea de a supune mintile lor superioare invataturii mantuitoare pe care a propovaduit-o Domnul.

Credinta crestina ne invata sa murim noua, patimilor si poftelor noastre si sa dobandim raiul. Unii nu se multumesc cu aceasta smerire a voii si cauta tot felul de motive pentru a-si justifica patimile, pentru a nu se supune poruncilor lui Hristos.

Acestor farisei, care ii arata cu degetul pe fariseii care vin la Biserica, nu li se poate spune nimic. Sunt prea plini de sine pentru a mai invata de la altii. Li s-ar putea totusi reprosa faptul ca, in loc sa se multumeasca cu viata pe care o duc, ii mai atrag si pe altii de partea lor. Pe unii care, fiind sensibili din fire, se lasa pacaliti de refrene insuficient argumentate. Acestora din urma le este "dedicat" acest interviu. Cu rugamintea de a intelege ca nu exista nici un motiv atat de important incat sa merite sa stam departe de Hristos. Da, exista farisei printre credinciosi. Si au existat de la inceputul Bisericii. Dar alaturi de ei au existat si sfinti. Ar trebui sa ne lasam atrasi de sfintenia acestora cu aceeasi putere cu care ne-am lasat smintiti de fariseismul celorlalti.

***

- Parinte Calistrat, sa vorbim putin despre motivele care-i tin pe oameni departe de biserica. Sa incepem cu fariseismul. Sunt unii care spun: "Nu vrem sa ne apropiem de Biserica, pentru a nu deveni, la randul nostru, farisei. Decat sa devenim farisei, mai bine ramanem asa, cu credinta in inimile noastre, si nu ne ducem la biserica".

- Despre aceasta problema as vorbi intr-un singur fel: asa cum Hristos a venit in taina in pantecele Fecioarei si S-a aratat lumii ca Logos intrupat, si S-a rastignit pentru mantuirea noastra, si a aratat numai fapte bune si traire autentica, fara a bate prea mult toba, fara bigotism sau fariseism in trairea mesianica, asa si crestinul nostru poate sa treaca prin viata duhovniceasca cu o traire profunda, fara sa dea dovada de fariseism. Am sa va dau un exemplu. Spovedesc din 1994, aproape zi de zi. Niciodata, ca duhovnic sau ca preot, n-am fost si nu voi fi adeptul fustelor exagerat de lungi sau a tinutelor bisericesti prea smerite, pentru ca acolo unde intervine prea mult formalism se strica fondul problemei.

Veti intalni in biserica persoane care stiu sa se poarte in societate la fel ca acasa, si acasa la fel ca in biserica, foarte ascunse, foarte bine tainuite, intr-o traire foarte frumoasa si placuta lui Dumnezeu, fara a da macar de banuit ca au o traire launtrica deosebita.

- In general, cum sunt crestinii care vin la biserica?

- Am sa va fac o caracterizare personala, nu luata din carti, ci din trairea practica: in general, in biserica sunt trei feluri de crestini. Unu, partidul conservator.

- Ce inseamna partidul conservator?

- Sunt acele grupuri, de crestini sau crestine, pe care in enorie le numim comitete parohiale. In manastire, sa spunem ca este consiliul duhovnicesc, consiliul economic si administrativ, iar in lumea laica, intre crestini in general, vom intalni "bisericutele".

- Ce inseamna aceste "bisericute"?

- Sunt acele grupuri de oameni care in sufletul lor se considera credinciosi si traitori, care incep sa arunce cu noroi in incepatorii care intra in biserica.

- Sa continuam...

- Doi, crestinii obisnuiti sau normali. Sunt oamenii care frecventeaza biserica de parohie, manastirile unde se desfasoara cultul divin public, Sfanta Liturghie, Vecernie, Utrenie sau orice alta ierurgie; acestia sunt cei mai sporiti crestini. Sunt oamenii care trec prin viata neobservati. Ei sunt cei mai placuti lui Dumnezeu: au fondul cel mai sanatos, tainuit.

Si treia, crestinii de rutina. Cand spun "rutina", ma refer la tot tineretul care intra si se inchina la iconostasul din biserica sarutand icoana sau dand un pomelnic, cerand ajutor pentru examen, un serviciu, o viza; si intra in biserica, cu batic sau fara batic.

Aici am eu o vorba pe care o spun tot timpul ucenicilor mei preoti pe care-i spovedesc: "Cred ca nu ati ramas la balada baticului si a fustelor lungi, la balada "fa-ti crucea drept si nu lua aghiasma inaintea anafurii si anafura inaintea aghiasmei", ca atunci voi sunteti acei preoti de parohie deja morti, care degeaba vreti sa ii inviati pe altii".

Sa cautam sa explicam intotdeauna crestinilor ca unul din motivele pentru care Dumnezeu primeste rugaciunile unui crestin mai repede sau mai tarziu este si modul in care acesta se prezinta inaintea Lui in biserica; si aici vom vorbi de buna-cuviinta a Sfintilor sau de sfiala pe care o cere Dumnezeu atunci cand ne rugam, "cu frica si cu cutremur".

Nu poti sa-ti permiti sa vii in fata lui Dumnezeu in orice pozitie, oricum imbracat, sa te prezinti oricum, sau sa spui rugaciuni in orice ipostaza. N-ai sa stai sa spui sprijinit pe o rana sau sa stai pe scaun ori culcat pe pat sau pe o coasta. Stand la plaja, n-ai sa iei Ceaslovul ca sa citesti rugaciuni. Sau acolo facand-o, trebuie sa ai o pozitie decenta, intr-un sezlong, ceva, ca sa existe si o marja de buna-cuviinta; pentru ca unul din motivele pentru care Dumnezeu respinge rugaciunea crestinului este si felul in care el isi face rugaciunea.

Aici am sa va dau sfatul concret: pozitia aduce umilinta. Cum spunea Sfantul Isaac Sirul: "Este una sa te rogi in genunchi, alta sa te rogi in picioare, este alta sa te rogi pe scaun, alta sa te rogi culcat si alta sa te rogi in nepasare."

Spun lucrul acesta pentru ca este legat de fariseism. Ne trezim in biserica cu crestini care, dupa ce savarsesc un anumit ritual, isi fac canonul pe la sfintele icoane, termina de facut observatii in stanga si in dreapta, termina de indreptat pe cutare si cutare, zic o intreaga pleiada de invataturi si de sfaturi traditionale, legate de locul respectiv, de rugaciune. Intr-un fel, celor din jur li se face lehamite, si atunci sunt obligati sa stea sa asculte slujba afara, la difuzor, sau evita sa mai vina la biserica si spun: "Parinte, as veni, dar este grupul acela de babe rele si spurcate la gura si la limba, care nu fac altceva decat sa judece tot timpul, si clevetesc si barfesc pe tot crestinul care intra in biserica". Iata prima forma de fariseism.

- Si aceasta forma de fariseism sminteste?

- N-ar trebui sa ne smintim. Eu nu ma duc pentru ei la biserica, eu ma duc pentru Dumnezeu. Crestinii obisnuiti, oamenii de rand, intra fara sa tina cont de acest lucru, stau si-si fac datoria lor de crestini.

Venind mai des la biserica, familiarizandu-te cu biserica si cu locul de rugaciune, ai sa vezi un nou fenomen care apare in biserica: "De ce stai in locul meu, de ce ai ocupat strana cutare, de ce te-ai bagat acolo ca aia-i treaba mea, de ce ai aprins tu lumanarea, de ce ai pus tu sfesnicul, de ce ai pus tu flori, de ce ai sarutat mana preotului?" Fiecare cauta sa iasa in evidenta cu ceva. Asta e a doua forma de fariseism.

- Exista si alte forme de fariseism?

- Da. A treia este si cea mai periculoasa. Apare la acei crestini care vin la biserica doar pe post de observatori, de clevetitori si de judecatori. Ei nu fac parte nici din prima categorie, nici din a doua; ei sunt o categorie speciala, pe care putem sa-i numim cautatorii de nod in papura. "De ce s-a cantat prea repede, de ce s-a citit nu stiu cum, de ce a facut preotul asa, de ce a stat ala asa, de ce e galagie in biserica?..." Sunt mii de intrebari care incep cu "de ce?" si se termina cu "nu stiu".

- Ar trebui sa existe ingaduinta fata de cei care vin pentru prima data la biserica...

- Intr-o lume moderna, intr-o lume plina de mizerie, in care Satana urla ca un leu si cauta pe cine sa inghita, accepti rugaciunea la icoana a celei cu sanii goi sau cu capul gol si-i dai sfatul de folos pana o aduci la stadiul normal, de a veni imbracata decent si de a se comporta decent in biserica, decat sa o dai afara din biserica pentru ca e nepregatita. Cred ca de aici se dovedeste inca o data ca-n putregaiul de pacat este un sambure de adevar si ala-i constiinta. Si-n loc sa fie in fata cartilor de Tarot, in loc sa fie in fata cestii de cafea, in loc sa fie in fata ghicitorului, fachirului si a magicianului, vine asa, in starea de destrabalare, si plange in fata icoanei lui Hristos.