Despre pacatele preotilor

Iar daca episcopul este anuntat si nu da o mustrare, un avertisment sau o indreptare acelui cleric pentru viciile pe care le are, poporul are libertatea de a-i elibera certificatul de pensionare, adica prin demisie cu conventie sau preaviz, in care sa-i spuna: "Parinte, mai aveti doua duminici sa va cautati parohie, pentru ca noi vom merge la episcop sa ne dea un preot care sa fie pe vrednicia locului".

- Dar daca e mutat intr-o alta parohie si strica si parohia aceea...

- Sa ajunga sa-l plimbe in cel putin douazeci de parohii, pana ce si episcopul va ajunge la concluzia ca acel om care are permanent reclamatii, nu trebuie sa fie slujitor si model celor pe care-i sminteste. Daca oamenii sunt categorici si sunt bine formati duhovniceste, vorbind cu episcopul fata catre fata, la modul cel mai serios, atunci pot merge pana la a inchide biserica. "Domnule, noi nu mai avem nevoie de slujba unui ticalos. Noua sa ne dati un preot tanar, ca aveti absolventi tineri, care au nevoie sa-si puna capacitatea lor preoteasca in slujba Bisericii. Iar pe acesta, care sminteste satul, este momeala sectelor, a ateilor, este limba barfitorilor, este ochiul si tinta de atac a tuturor propagandistilor impotriva Bisericii, va rugam urgent sa il luati de aici! Noi nu vrem ca satul nostru sa aiba o reputatie proasta din cauza preotului!"

Si atunci, va spun eu ca, in mod categoric, vom ajunge sa avem preoti someri, care nu vor avea parohie din cauza conduitei lor si vor trebui sa se reorienteze profesional, sa ajunga avocati, doctori, medici, tamplari, zidari, zugravi, salahori, faiantari...

- Oamenii s-ar putea sminti sa il vada pe preot zugravind case... Totusi, in trecut, gasim cazuri de preoti care, pentru a se pocai de caderile pe care le-au avut, desi erau slujitori ai altarului, au preferat sa se reprofileze, sa se ocupe cu meserii obisnuite. Lumea spune ca Biserica e oarba la caderile slujitorilor ei. Dar pravilele bisericesti sunt foarte aspre si foarte categorice in privinta pedepselor preotilor care pacatuiesc. E adevarat insa si faptul ca nu prea se mai tine cont de aceste pravile...

- Nu scrie nicaieri ca un preot trebuie sa moara preot, cum nu scrie nicaieri ca un preot trebuie sa faca pacate si sa slujeasca cu tot cu pacate... Cand pacatele lui au depasit dreptatea lui Dumnezeu si mania poporului, atunci episcopul este obligat sa ia masura administrativa, prin mustrare, avertisment, mutare, desfiintare, pentru ca altfel se compromite el ca episcop si are o reclama proasta. Luati de pilda, problema de la Galati cand episcopul a demis direct un preot care savarsise nu stiu ce faradelege. Episcopul pe loc, fara sa mai discute, fara sa mai faca consilii si povesti, a luat decizia definitiva si a trimis automat alt preot. Nu e chiar atat de greu.

- Dar unii ierarhi au retineri fata de o atitudine atat de directa...

- Cine sa se teama de o atitudine directa? Ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur? "Mai bine sa putrezeasca in pantecele maicii sale decat sa se nasca cel care va ajunge preot nevrednic".

- Ce masuri ar trebui luate in privinta preotilor care fac pacate mari?

- Deocamdata episcopul locului sau chiriarhul fie carei eparhii trebuie sa-si cunoasca intr-un opis toate parohiile si toti preotii, sa aiba un caiet in care sa consemneze slabiciunea sau vrednicia fiecarui preot. El, ca parinte si ca econom al fiecarei eparhii, trebuie sa stie permanent cand trebuie sa dea sfatul parintesc, doar de aceea poarta carja si mitra arhiereasca, are putere de a reprezenta pe Hristos si de a lua decizii in numele lui Hristos: "Tu sa fii cuminte, sa fii atent sa nu faci asa..." El este unicul in masura sa-l indrepte; nu poate o instanta de judecata lumeasca sa rezolve o problema de instanta preoteasca.

- Sunt mireni care, plini de manie, vin si spun ca preotii ar trebui judecati in tribunale... Dar pentru preotii care pacatuiesc exista instante bisericesti. Si uneori nici nu este nevoie sa se ajunga la aceste instante, sunt probleme care intra in competenta episcopului...

- Nu poate o instanta sa vina sa spuna "de ce a pus preotul o taxa la botez?" Nu poate sa vina o instanta judecatoreasca sa-l judece pe preot de ce e aspru in biserica sau de ce-si bate joc de credinciosi. Asta e numai de datoria spirituala si morala a episcopului care are consistoriul lui personal, format din oameni care au o anumita autoritate morala, nu sunt ca cei pe care-i judeca, pentru ca, altfel, n-ai facut nimic: corb la corb nu-si scoate ochii si intunericul nu se amesteca cu lumina.

- Nu putini sunt cei care se smintesc de taxele impuse in anumite biserici... Tarifele pentru inmormantari, pentru botezuri sunt prea mari si oamenii nu pot face fata. Chiar daca "birul", atat la botez cat si la inmormantare, ti se ia o singura data...

- Protopopul sau episcopul locului pot cadea de comun acord, ca in orice institutie de domeniu public unde se vorbeste de o finantare. Avem parohii de gradul I, de gradul II, de gradul III. In parohia de gradul I, 30% din credinciosi sunt bogati, 20% saraci, 10% umiliti, lipiti pamantului. Si poate exista un articol local de lege, pus de episcopul locului, in care sa se spuna ca preotul este obligat sa boteze gratis copiii oamenilor saraci, sa ingroape gratis oamenii saraci, sa cunune gratis oamenii saraci sau sa ia jumatate din taxa. Sau un articol care sa spuna ca ramane la latitudinea credinciosului cat va darui el din proprie initiativa preotului sau bisericii, fara ca preotul sa carteasca, sa ceara sau sa mareasca o anumita taxa.

- Ati vorbit despre faptul ca episcopul poate sa-l ajute pe preot sa se indrepte. Exista posibilitatea de indreptare? Pentru ca oamenii sunt convinsi ca preotii cazuti nu se pot ridica. Ii arata cu degetul, ca si cum ar fi osanditi la iad.

- Acum, trebuie sa intelegem urmatorul lucru: sunt caderi si caderi, patimi si patimi. De exemplu, nu o sa putem sa condamnam un preot ca este mai aspru sau mai categoric ori mai rece fata de credinciosii sai. Nu o sa poti condamna un preot pentru ca a intarziat la slujba. Nu o sa poti condamna un preot pentru ca a intarziat la o cununie, ca a refuzat sa faca cuiva o ierurgie exact in ziua in care a vrut acela, el avand alt program.

Sunt nenumarate motive de reclamatie, dar cele mai multe reclamatii sunt intemeiate pe un singur lucru: viata morala a preotului, care ar trebui sa fie in parohie modelul absolut. Acolo ar trebui sa intervina episcopul categoric, in anumite situatii: n-ai sa-mi lasi tu mie intr-o parohie sa faca Liturghie un preot care desfraneaza, ci automat il vei inlocui, pentru ca deja te compromiti tu, ca episcop, prin subalternul tau pe care-l ai si care te reprezinta acolo, daca el face asemenea lucruri. Daca raman oameni neingropati, oameni neimpartasiti, bolnavi neimpartasiti, muribunzi neimpartasiti, atunci oamenii pot sa se razvrateasca impotriva preotului facandu-i reclamatie la eparhie.

Daca apare o patima din asta minora, lacomie sau betie, la fel, trebuie sa intervii: fie il legi sa nu mai bea, fie il obligi sa nu mai faca anumite abuzuri. Sunt vicii si patimi personale pe care si le rezolva el cu episcopul, atunci cand se spovedeste in cadru intim. In general, enoria se leaga de pacatele preotului care sunt facute in ochiul public, fara scrupul si fara rusine. Adica pacatele vatamatoare ochiului social. Acolo, episcopul trebuie sa intervina categoric.

Unde sunt probleme personale, care nu se vadesc si nu afecteaza cadrul parohiei, acolo nu mai au treaba credinciosii. Ca el vrea sa manance mai mult sau e mai puturos, asta il priveste direct si personal. Va da socoteala dupa cuvantul psalmistului: "Blestemat este cel ce face lucrul Domnului cu indaratnicie"...

8 aprilie 1993

"M-am intrebat multa vreme: de ce pacatuiesc preotii? Lista lor de pacate este larga: de la pacatul lacomiei, de care sunt cuprinsi foarte multi, pana la nerespectarea predaniilor bisericesti. Preotii nu au voie sa ia bani pe spovedanie; si totusi unii iau. Ar trebui ca preotii sa nu fumeze; si totusi unii fumeaza, indraznind sa se ascunda sub pretextul ca Sfintii Parinti nu au dat canoane impotriva fumatului.

De ce pacatuiesc preotii? Asta este o intrebare foarte importanta. In primul rand, nu pacatuiesc toti, ba chiar unii duc viata sfanta. De ce pacatuiesc unii preoti? Raspunsul pe care il am in minte, desi nu l-am auzit de la nimeni, este ca pacatuiesc tocmai pentru ca Dumnezeu le da aceasta libertate. Adica Dumnezeu nu a vrut sa le rapeasca preotilor darul libertatii.

Catolicii cred ca atunci cand papa vorbeste de la amvon e infailibil, nu poate gresi. Adica e un fel de robot teleghidat de Dumnezeu. Dar ideea aceasta este puerila. Au fost papi care au zis tot felul de prostii de la amvon si acesta este cel mai bun argument ca ideea infailibilitatii este gresita. Si au avut parte catolicii astia de papi care de care mai infailibili. Desfranatul Borgia era la fel de infailibil de la amvon cum era si in pat.

Dumnezeu ar fi putut sa ii transforme pe toti preotii in roboti asceti, lipsiti de patimi dar si de virtuti. Dar Dumnezeu a vrut ca slujitorii sai sa Il slujeasca in deplina libertate: altfel, i-ar fi lipsit din start de posibilitatea de a castiga cununa sfinteniei.

Dumnezeu vrea ca toti clericii sa fie sfinti, asa cum vrea ca toti credinciosii sa fie sfinti. Dar, atunci cand clericii nu sunt la inaltime, vina este a lor si nu a lui Dumnezeu. Zicea cineva ca un copil rau este dovada unui esec al parintilor, ca parintii poarta mare parte din responsabilitatea acestui esec.

La fel este in cazul preotilor. Ei nu au picat de pe alta planeta, ci sunt oameni ca noi. Sunt oameni dintre noi. Ei sunt roadele si, intr-un fel, oglinda mediului in care au crescut. Cand un tanar ajunge preot in satul in care a copilarit si oamenii vad ca e nevrednic, ar trebui sa ii mustre constiinta: ei l-au pregatit sa devina asa.

Bine, nu e numai influenta mediului; din sate cu viata religioasa destul de timida au iesit preoti deosebiti, iar din sate in care viata duhovniceasca a fost mai inalta, au rasarit preoti carora le statea mai bine ca si chelneri sau ca vanzatori de tutun. Si-au ratat cariera. Oricum, la oras e mult mai usor sa il arati cu degetul pe preot: nu iti poti da seama ca si tu esti de vina pentru ca el nu e asa cum trebuie.

Preotii au de dus o lupta grea ca sa pastoreasca turma. Tot ascultand la spovedanie pacatele oamenilor si afland toate ticalosiile din lume, cei mai slabi cad si ei in pacate asemanatoare. Daca membrii unei parohii ar fi dornici sa duca o viata mai sporita duhovniceste, atunci preotul ar gasi in elanul lor puterea de a fi el insusi o persoana mai induhovnicita. Dar cand membrii parohiei nu au in cap decat cum sa impace virtutea cu pacatul, utilul cu placutul, preotul este tras inapoi.

De fapt, cei care ii barfesc pe preoti o fac mai ales pentru ca si ei traiesc in pacate si li se pare ca daca si preotii pacatuiesc, atunci propriile lor pacate sunt mai usor de trecut cu vederea. Asa cred ca se explica isteria celor care nu mai stiu cum sa arunce cu noroi in preoti.

Pana la sfarsitul lumii, Dumnezeu va avea propriile Sale vase alese, va avea slujitorii Sai care vor pastra ne stinsa flacara dreptei-credinte.

Doamne, alunga de la mine toate gandurile de judecata pe care, din prostia mea, le-am avut impotriva slujitorilor tai. Scoate la lumina nevinovatia celor napastuiti pe nedrept, iar pe cei care au cazut in oarecare patimi, curateste-i dupa mare mila Ta, spre lauda Bisericii Tale si rusinarea celor care ii clevetesc. Amin!"*