Introducere

• « Inapoi
• Inainte »

Ma dusesem pregatit sa stau la manastirea Barnova foarte putin, cateva ore, pentru a-i pune parintelui intrebari legate de sfintirea mirenilor, in vederea unui volum de interviuri cu mari duhovnici romani contemporani. Il stiam pe parintele Calistrat mai ales din predici. Ma asteptam ca raspunsurile lui sa fie ziditoare. M-a impresionat in asa masura, incat am inregistrat mai multe convorbiri pe teme duhovnicesti. Am vorbit cu parintele despre subiecte foarte variate, de la nevointa la folosul cartilor duhovnicesti, de la apostazia din vremurile noastre la cresterea copiilor.

Nu am cautat ceva anume. Unele interviuri sunt despre teme duhovnicesti clasice, teme fundamentale pentru traditia ortodoxa. Am dorit ca unele subiecte tratate pe larg de catre de-Dumnezeu-purtatorii Parinti sa fie prezentate intr-un limbaj adaptat vremurilor noastre. Alte interviuri, in mod special cele despre caderile preotilor, despre neoranduiala din unele manastiri si despre formalismul si fariseismul de care sunt ispititi crestinii, sunt neconventionale. Am cautat sa provoc discutii pe teme care, de obicei, sunt dezbatute de oamenii ce stau departe de Biserica, de oamenii ce cauta tot felul de pricini de sminteala pentru a-si justifica necredinta. Parintele a acceptat provocarea mea deoarece a inteles ca nu caut senzationalul, nu caut teme vandabile si nici nu vreau sa sochez publicul cititor. Si-a dat seama ca lumea discuta oricum vrute si nevrute si ca, daca vom aborda anumite teme "smintitoare", vom incerca sa le fim de ajutor celor care se smintesc, vom incerca sa le oferim o noua perspectiva asupra subiectelor care ii framanta.

Nadajduiesc ca drept-credinciosii care vin la Barnova nu se vor tulbura de faptul ca vor cunoaste o alta fata a parintelui Calistrat. De fapt nu este vorba de alta fata. Hristos nu ii cheama la mantuire numai pe cei care vin in pelerinaje la manastiri, El a venit sa ii cheme la mantuire pe toti, oricat ar fi de pacatosi. Parintele Calistrat, atunci cand vorbeste de la amvon, se adreseaza celor veniti sa asculte cuvantul mantuirii. Insa prin raspunsurile la intrebarile neconventionale, s-a adresat in mod special celor care stau departe de Hristos. Si e firesc faptul ca a incercat sa vorbeasca pe limba lor, chiar daca aceasta limba pare stranie fiilor Bisericii.

Mi-as fi dorit sa grupez aceste interviuri aparte intr-un volumas intitulat "Soptind cu voce tare". Despre lucruri care se vorbesc pe la colturi, cu un aer conspirativ, sau despre subiecte care fac deliciul petrecerilor, parintele a vorbit cu multa seriozitate. Am preferat totusi sa includ discutiile respective intr-un volum mai amplu, pentru a nu lasa o imagine deformata asupra parintelui.

Pentru pastorii Bisericii nu ar trebui sa existe subiecte tabu. Toate problemele care ii macina pe credinciosi ar trebui sa primeasca o rezolvare potrivita din partea pastorilor. Daca pastorii s-ar multumi doar a constata ca exista pricini de sminteala care ii tulbura pe unii dintre cei ce, prin Botez, au devenit fii ai Bisericii si ca, din cauza acestor pricini, acesti fii o apuca pe caile pierzarii, ar dovedi ca nu ii intereseaza pierderea acestora si ca au mai putina dragoste pentru oile duhovnicesti decat ciobanii pentru animalele pe care le cresc cu multa grija.

Din dragoste pentru cei care se lasa smintiti de vrajmas si stau departe de Biserica lui Hristos, parintele Calistrat a indraznit sa vorbeasca, socotind ca, prin spargerea zidului tacerii, va intinde o mana de ajutor celor care au nevoie de ea. A facut-o asumandu-si riscul de a fi judecat de anumiti "traditionalisti" care confunda virtutea cu falsa smerenie a tacerii fariseice.

Parintele nu este un extremist sau un inovator, pozitiile sale critice nu constituie centrul mesajului sau.

Care este, de fapt, centrul mesajului sau stiu multimile de credinciosi care il cauta. Ar fi de ajuns sa spunem ca este singurul parinte din tara noastra cu ale carui predici s-au inregistrat colectii de cate cinci zeci de casete.

Parintele nu a cautat sa isi faca reclama in acest fel. Nu a vrut sa domine "piata omiletica". Pur si simplu, oamenii au avut nevoie de predicile sale. Predici care, din randuiala lui Dumnezeu, circula din Iasi pana in Bucuresti, din Ierusalim pana la Londra.

Intr-o vreme in care oamenii sunt din ce in ce mai plictisiti de cuvantarile rostite in limbaj de lemn, intr-o vreme in care multi preoti se multumesc sa rezume Evanghelia duminicala intr-o cateheza de zece minute, parintele Calistrat sfideaza timpul. O predica de aproape o ora nu este un lucru neobisnuit pentru cei care vin in pelerinaje la Barnova. Dar o ora in care vorbeste el este o ora in care credinciosii sorb cuvintele mantuirii. Plictiseala nu apare, pentru ca oamenii simt puterea cuvintelor sale.

Danion Vasile

• « Inapoi
• Inainte »