Jocul Ursului

Jocurile cu masti din Moldova sunt obiceiuri arhaice, agrare si pastorale de traditie multimilenara, ce au loc cu prilejul Anului Nou. Referitor la aceste vechi obiceiuri, Mircea Eliade sustine: "Asemenea ceremonii sunt inca populare in Balcani, in Romania mai ales, in timpul celor 12 zile din Ajunul Craciunului, pana la Boboteaza. La origine, acestea erau ceremonii in legatura cu intoarcerea periodica a mortilor si comportau tot felul de masti animale – cal, capra, urs (...)" Numarandu-se intre obiceiurile de iarna in intreg spatiul romanesc, dar mai ales in Bucovina, Jocul Ursului se mai practica si astazi in foarte multe sate.

Cultul ursului  - atestat din cele mai vechi timpuri

Puternic, violent, imprevizibil si uneori chiar crud, ursul este un animal venerat din cele mai vechi timpuri, cercetatorii confirmand existenta unui cult al acestuia, inca din paleolitic. Mai mult, cercetarile antropologilor efectuate la Polul Nord, in Siberia, in Scandinavia si in nordul al Americii, au dus la concluzia ca in sanul tuturor culturilor existente aici, ursul reprezinta un animal sacru. Popoarele uralo-altaice ale Eurasiei septentrionale pana in Alaska, il considerau drept spirit al padurii, suprem stapan al energiilor cosmice, simbol al fecunditatii.

De asemenea, multe popoare indo-europene au, cu privire la urs, o serie de derivate folclorice si mitologice ce ni s-au pastrat pana astazi. In limbile indo-europene, pentru urs este utilizat in limba greaca cuvantul "arktos (de unde numele Arctic pentru a desemna Polul Nord). In limba latina –  "ursus”, in celta – "art” iar in sanscrita: "rksa”. In alte limbi de provenienta indo-europeana sunt utilizate perifraze. In limba germana: "bjorn”, "bear”... pentru brun, de culoare bruna. In slava, si in rusa: "medvedi”, "mancatorul de miere”.

Cultul ursului la geto-daci

Cultul ursului era prezent si la geto-daci, care il considerau un animal sacru. Chiar numele Zalmoxis, confirma faptul ca ursul era un animal totemic al dacilor (zalmo=piele si olxis=urs).

Potrivit lui Romulus Vulcanescu, "numele lui Zalmoxis ar putea fi un apelativ cu valoare de tabu al zeului cerului si al soarelui, in ipostaza lui umana, un purtator de piele de urs, nu atat in sensul de nebrida, cat de masca-galee, alcatuita dintr-un cap de urs, folosita in ritualurile si ceremoniile ce tineau la daci de cultul stravechi al ursului carpatic.”

La traci, ursul are rol cosmogonic: pe spinarea unui urs au fost sprijiniti stalpii pamantului. Pentru ca e un animal pur si sincer, a fost inclus pe cer, in constelatia Ursa Mare si Ursa Mica, care devin Carul Mare respectiv Carul Mic. Ursul este perceput ca cel care regleaza anotimpurile, potrivit propriului sau ritm de hibernare, si, de asemenea, potrivit constaletiei sale, Ursa Mare, a carei pozitie pe firmament este legata de succesiunea anotimpurilor. Relatiile dintre urs si cele doua constelatii au dat loc la numeroase produse mitice, care evoca tema transformarii dupa moarte, in astre, tema intalnita mai ales in mitologia greaca.

In mitologia romaneasca ursul este investit cu multiple virtuti apotropaice (protectoare), terapeutice si meteorologice. Mai demult, exista chiar credinta ca un nou nascut, daca era dat cu grasime de urs pe corp, la prima spalare, castiga forta si norocul ursului. Cei bolnavi sau speriati erau afumati cu parul jumulit din blana salbaticiunii, sau se mai obisnuia ca cei debili fizic sau bolnaviciosi sa fie "botezati”, capatand numele de Urs sau Ursul, pentru alungarea bolilor si mortii, ritualul fiind unul diferit de cel crestin. Inca din Evul Mediu exista atestari ca ursii erau folositi pentru vindecarea durerilor lombare: este vorba de calcatul ursului (erau ursi dresati special pentru a face masaj cu picioarele).

La romani, calendarul popular i-a inchinat ursului mai multe zile, una dintre acestea fiind cea din 1 august, zi cunoscuta ca Impuiatul ursilor, moment din care aceste salbaticiuni incepeau sa se imperecheze. Inainte, aceasta zi era tinuta in special de catre crescatorii de animale, dat fiind faptul ca ursul incepea sa devina agitat, nervos si ataca cirezile de vite sau alte animale domestice. Pentru bunul mers si ferirea animalelor de furia ursilor, ziua de 1 august era petrecuta printr-o abtinere totala de la activitatile lucrative, iar ursului i se ofereau ofrande imbelsugate. O alta sarbatoare arhaica dedicata acestui animal este Sambata Ursului ( a 3-a sambata din Postul Mare ), cand in popor se crede ca toate ursoaicele nasc pui. Simpatizat in zonele folclorice de munte ale Romaniei, ursul e numit familiar Mos Martin.

Jocul Ursului - obicei de Anul Nou

Jocul Ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu masti intalnite in satele bucovinene, caci se pare ca ursul era venerat in Bucovina mai mult decat in orice alta parte a Romaniei. Paradoxal, jocul ursului este practicat mai mult in zonele colinare si de campie si mai putin in cele montane. Cei mai spectaculosi ursi de Anul Nou ii intalnim in Bosanci, Udesti, Chiliseni, Stirbat, Poieni, Boroaia si in zona Campulungului, in special la Sadova si la Fundu Moldovei.

Jocul cu masti de urs simbolizeaza moartea si reinvierea naturii. Mihai Coman, in Bestiarul mitologic romanesc, afirma: “In colindul cu Ursul, animalul moare si invie, intr-o dramatizare simbolica a mitului renasterii naturii/cosmos (…) Astfel, rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata (toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa vesteasca primavara.

Pregatirea mastii-costum de urs pentru carnavalul de Anul Nou se bucura de o mare atentie. Cea mai arhaica forma de reprezentare a ursului este cea din paie, dar, cu timpul, acesta masca s-a realizat chiar din blana ursului veritabil. Pentru obtinerea costumului din paie, se rasucesc franghii din paie de ovaz, lungi de aproximativ 40 m care, in dimineata ajunului de An Nou, sunt cusute pe hainele purtatorului, acesta ramanand astfel echipat pe toata durata purtarii costumatiei. Masca initiala din paie era aruncata in foc pentru a arde, simbolizand astfel moartea si renasterea vegetatiei, odata cu trecerea anotimpurilor.

In unele parti, forma capului de urs se obtine intinzand o piele de vitel sau de miel peste o galeata metalica, in timp ce in alte sate pielea se intinde pe un suport metalic, in asa fel incat reda fizionomia animalului. De la gat in jos, corpul celui care se mascheaza este acoperit cu o blana de oaie sau cu un cojoc lung, intors pe dos.

Cetele de ursi pot fi independente dar, de regula, ele alcatuiesc un nucleu ceremonial in cadrul grupurilor complexe de mascati (Malanca, Benzile, Partiile etc.) Ceata ursilor este condusa de un capitan fiind compusa din: ursi, ursari, irozi, mascati si tobosari. Ursii sunt jucati de persoane imbracate in blana de urs impodobita cu tinte, curele si canafi mari rosii.

Ursarii sunt cei care conduc ursii printr-un lant legat de capatul ciomegelor ce se prinde apoi de capul ursului. Tobosarii dau ritmul jocului prin tobele gigantice prinse de trunchi pe care le bat cu doua bete de lemn. Dupa executarea numerelor din timpul dansului, ursii se misca independent, simuland viata lor libera in mijlocul naturii, se iau la tranta, fac tumbe, simuleaza chiar atacul asupra persoanelor din asistenta.

Jocul Ursului - urare

Ursii de Anul Nou alunga demonii din case si ograzi si ureaza (ei si ursarii lor…) un an fericit – colindul-uratura avand caracter augural si propitiatoriu.

                                                                             Merge roata pravalita.
Buna seara gospodari!                                   Na! Na! Na! Martine Na!
Venim cu ursul din deal,                                 Joaca, joaca, nu mai sta!
Daca bine si voiti                                              Foaie verde de bradut,
Ursul nostru sa-l primiti!                                 Ursul meu cu doi puiuti,
Na! Na! Na! Martine, na!                                  Foaie verde de dudau,
Nu te da, nu te muia,                                       Ursul meu de la Bacau
Ca pun mana pe nuia,                                    A venit la dumneavoastra
Si nuiaua-i de rachita,                                     Ca sa joace-o ursareasca
Hai, Martine, la pamant,                                  Na! Na! Na! Martine, na!
Si asculta-ma ce-ti cant!                                 Nu te da nu te muia!
Cand erai mai mititel                                      Joaca, joaca, ursule,
Erai tare frumusel,                                          Ca s-or coace murele,
Dar de cand ai crescut mare,                       Mai tare te-i ingrasa
Ma dai jos de pe picioare!                             Si prin case vei juca.
Na! Na! Na! Martine na!                                  Salta, salta tot mai sus,
Mai intoarce-te asa!                                        Ca si anul care-i dus!
Joaca, joaca, Mos Martine,                            Ia apleaca-te in jos,
Ca-ti dau miere de albine                             Sa saluti gazda frumos!
Joaca, joaca tropotit                                       Foaie verde de secara,
Ca tiganul la prasit!                                        Sa iesi ursule afara!
Ursul meu din Spania                                   Foaie verde de stejar
L-am adus cu sania!                                     Sanatate, gospodari!
Joaca, joaca, urs nebun,                             La anu’ si “La multi ani!”
Ca de nu-ti fac pielea scrum!

Sursa: crestinortodox.ro




03 Iulie 2012

Vizualizari: 24772

Voteaza:

Jocul Ursului 3.50 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.